ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr. 256 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 42 C. proc. pen., a fost declinată competența soluționării cererii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 4177/90/2011 al Tribunalului Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești, instanță căreia i-a fost trimis dosarul.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea

nr. 1191/11/5/2011 din 12 octombrie 2011 a fost sesizat Tribunalul

Vâlcea pentru a se pronunța cu privire la recunoașterea și executarea ordinului Tribunalului Civil și Penal din Milano - Secția judecătorului pentru cercetări preliminare emis în 4 aprilie 2011 privind vânzarea imobilului din jud. Vâlcea.

S-a reținut că în luna septembrie 2009, autoritățile judiciare din România, în conformitate cu dispozițiile Convenției Europene privind asistența judiciară reciprocă în materie penală din anul 1959, au primit Decretul de Sechestru Preventiv emis de

judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano , prin care, la data de 10 septembrie 2010, s-a dispus sechestrarea

preventivă a sumelor de bani, a bunurilor și a altor valori pe care numitul C.R.M. le are la dispoziție, chiar și prin intermediul persoanelor interpuse, în Italia și/sau în străinătate,

până la valoarea totală de 258.262 Euro, sumă considerată ca fiind

profitul rezultat din infracțiunile constate că au fost comise de

numitul C. precum și de alți membrii ai organizației criminale transfrontaliere care se ocupă cu fraude informatice.

La cererea autorităților judiciare italiene, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a instituit sechestru asigurător asupra imobilului situat în jud. Vâlcea.

Ulterior, la data de 21 februarie 2011, prin hotărârea Judecătorului

pentru cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Milano, inculpatul C.R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare. Prin aceiași hotărâre s-a dispus și confiscarea bunurilor puse sub sechestru și în particular

a vilei situată în jud. Vâlcea,

având ca proprietar pe C.M., tatăl inculpatului C.R.M.

Pe motiv că există pericolul ca bunul sechestrat să fie

deteriorat sau să-i scadă valoarea până la definitivarea procesului,

Tribunalul Civil și Penal din Milano - Secția Judecătorului pentru Cercetări Preliminare a dispus vânzarea bunului acestuia, cu

precizarea că venitul obținut va fi conservat sub sechestru până la

data finalizării procesului și a sesizat în acest sens Tribunalul Vâlcea, ca autoritate judiciară competentă să execute ordinul de vânzare.

Prin încheierea nr. 93 din 20 noiembrie 2011 pronunțată în dos. nr. 4177/90/2011, s-a dispus recunoașterea Ordinului de Indisponibilizare - Decretul de Sechestru emis de autoritatea judiciară din Italia, ordin care, în conformitate cu dispozițiile art. 225 - 227 din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează recunoașterea și executarea acestuia în faza de urmărire penală, a fost dus la îndeplinire de către procuror prin ordonanța din data de 15 octombrie 2010.

Față de această situație, s-a solicitat să se constate că

cererea autorităților judiciare italiene se referă la recunoașterea și

executarea unui ordin de confiscare potrivit dispozițiilor art. 248 și urm. Din Legea nr. 302/2004, referitoare la aplicarea principiului recunoașterii reciproce la ordinele de confiscare.

În raport de dispozițiile art. 250 alin. (2) teza

I

din același act

normativ, s-a susținut că tribunalul în a cărui circumscripție se află

bunul care face obiectul confiscării este instanța competentă să execute ordinul de confiscare emis de autoritatea judiciară din

Italia, procedura de executare fiind reglementată de dispozițiile art.

258 și urm. Din Legea nr. 302/2004.

Ca urmare a acestui fapt, procurorul, prin rezoluție, a dispus ca dosarul să fie înaintat Tribunalului Vâlcea în calitate de

autoritate competentă să se pronunțe cu privire la recunoașterea și

executarea ordinului privind vânzarea imobilului din jud. Vâlcea.

Verificând adresa și rezoluția procurorului, precum și actele administrate în dosarele nr. 4177/90/2011 și nr. 4151/90/2010, tribunalul a reținut că prin Decretul de sechestru preventiv n. 32457/09 R.G.N.R. și n. 6623/09 R.G.N.R., Tribunalul din Milano, Secția Judecătorului pentru cercetări preliminare, a dispus sechestrarea preventivă a sumelor de bani, a bunurilor și a altor valori (acțiuni, obligații bunuri mobile și imobile, cote în societăți și alte venituri) pe care fiecare dintre persoanele cercetate le are la dispoziție, chiar și prin intermediul persoanelor fizice sau juridice

interpuse, în Italia și/sau în străinătate, până la o valoare totală de

258.262.00 Euro, sumă considerată produsul/profitul rezultat din infracțiunile contestate la capetele de acuzație A) și D).

Printre persoanele cercetate se afla și C.R.M., în legătură cu care s-a stabilit că este organizatorul unui grup infracțional organizat, specializat în comiterea unor infracțiuni de criminalitate informatică, din care a obținut avantaje pecuniare.

În legătură cu această persoană, s-a mai reținut, că cercetările efectuate au demonstrat că acesta are la dispoziția sa sume de bani, bunuri și alte venituri, chiar și prin intermediul unei persoane interpuse, cumpărate cu veniturile provenite din

activitatea infracțională, bunuri printre care se află și apartamentul

nou construit, situat în județul Vâlcea, locație în care C.R.M. locuia împreună cu soția sa.

Prin ordonanța nr. 6458/11/5/2010 din 14 octombrie 2010, dată de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a fost recunoscut ordinul de indisponibilizare emis de Tribunalul din Milano, privind sechestrarea preventivă a apartamentului nou construit situat în Județul Vâlcea.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere numitul

C.M., pe motiv că soluția dată de procuror este greșită

întrucât dispoziția de indisponibilizare s-a aplicat asupra unui bun care îi aparține în proprietate, nu are nici-o calitate în dosarul penal aflat pe rolul justiției italiene, iar apartamentul nou construit ce face obiectul sechestrului, este în realitate o casă ce a fost edificată prin contribuția sa exclusivă.

A mai susținut, că numitul C.R.M. este fiul său și doar el este implicat într-un penal în Italia, fiind acuzat de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Milano că ar fi

comis infracțiuni informatice, soldate cu producerea unor fraude.

A mai susținut că din autorizația de construcție nr. 107, eliberată la data de 25 august 2008 de către Primarul comunei

Vlădești, rezultă că el este persoana care a construit acest imobil,

bunul este înregistrat la rolul său agricol și tot el plătește taxele și impozitele aferente.

A considerat că prin ordonanța dată au fost încălcate

prevederile art. 163 alin. (2) și (3) C. proc. pen., text

de lege potrivit căruia, măsurile asigurătorii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.

În dovedirea plângerii a depus la dosar autorizația de construcție nr. 107 din 25 august 2008, adeverința nr. 6606 din 25 octombrie 2010 și o chitanță pentru plata creanțelor pentru bugetele locale.

Examinând plângerea petiționarului în raport de dispozițiile art. 187/28 din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, tribunalul a constatat că plângerea a fost tardiv formulată și prin încheierea nr. 38/F din 19 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 4151/90/2010, a respins-o și a menținut ordonanța atacată.

La data de 02 septembrie 2011, sub număr 4177/90/2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea cererea de comisie

rogatorie formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Milano

privind executarea Decretului Judecătorului pentru Cercetări Preliminare al Tribunalului din Milano, de înstrăinare a apartamentului nou construit situat în comuna jud. Vâlcea, imobil aflat sub sechestru preventiv și a cărui vânzare a fost dispusă prin Ordonanța din 04 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare - Tribunalul Civil și Penal Milano.

Examinând această cerere în raport de actele dosarului și de dispozițiile Legii nr. 302/2004, instanța a constatat că la data de 10

septembrie 2010, a fost emis Decretul de Sechestru Preventiv de către Judecătorul pentru Cercetări Preliminare al Tribunalului din Milano, privind apartamentul nou construit situat în jud. Vâlcea.

Prin Ordonanța din 14 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 6458/11/5/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a recunoscut acest ordin de indisponibilizare.

Ulterior, prin Hotărârea Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Milano, la data de 21 februarie 2011, inculpatul C.R.M., numit „P.", a fost condamnat la 6 ani și 8 luni închisoare și confiscarea vilei

(apartament) situată în jud.

Vâlcea, având ca proprietar pe C.M., tatăl inculpatului C.R.M.

Prin ordonanța din data de 04 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Civil și Penal Milano, s-a dispus vânzarea acestui imobil.

În conformitate cu dispozițiile Convenției Europene privind asistența judiciară reciprocă în materie penală, semnată la Strassbourg la data de 20 aprilie 1959 și dispozițiile prev. de art. 228 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța a dispus recunoașterea și executarea Ordinului de Indisponibilizare - Decretul de Sechestru emis de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare al Tribunalului din Milano privind înstrăinarea apartamentului nou construit situat în jud. Vâlcea, având ca proprietar pe C.M., tatăl inculpatului C.R.M., imobil aflat sub sechestru preventiv și confiscat prin Hotărârea Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Milano la data de 21 februarie 2011 și a cărui vânzare a fost dispusă prin Ordonanța din 4 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare - Tribunalul Civil și Penal Milano.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 228 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a dispus ca dosarul să fie înaintat, în vederea executării, procurorului desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Verificând adresa parchetului, rezoluția dată de procuror la

data de 12 octombrie 2011 în dosarul nr. 1191/11/5/2011, precum și actele

existente în dosar, tribunalul a reținut că în baza dispozițiilor care se referă la confiscarea specială prevăzute în Convenția

Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și

confiscarea produselor infracțiunii adoptată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 263 din 15 mai 2002, a fost indisponibilizat provizoriu un imobil situat în raza de competență a Tribunalului Vâlcea.

Ulterior, autoritățile italiene au confiscat bunul ca urmare a condamnării numitului C.R.M. și au transmis direct ordinul de confiscare Tribunalului Vâlcea, ca autoritate competentă a statului de executare.

Procedura de executare de către autoritățile române a ordinelor de confiscare este reglementată de dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, care, în art. 265 alin. (1) prevede că statul

român, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obținute în urma executării unui ordin de confiscare.

Ca urmare a faptului că din cuprinsul rezoluției rezultă că dosarul a fost restituit pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererii formulată de autoritatea italiană și să se constate, potrivit prevederilor legale, nu parchetul trebuie să execute ordinul de confiscare, instanța a calificat adresa de restituire ca fiind cerere de recurs formulată împotriva încheierii nr. 93 din 29 noiembrie 2011 dată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 4177/90/2011.

Prin această încheiere tribunalul s-a pronunțat asupra cererii autorităților italiene, iar nemulțumirea că s-a dispus ca executarea

ordinului de confiscare de către procuror nu constituie un motiv de restituire a dosarului pentru a se pronunța a altă hotărâre, ci un motiv de recurs.

De altfel, parchetul nici nu poate sesiza instanța cu o astfel de cerere, neavând competență în acest sens.

Calificând drept recurs adresa și rezoluția date de procuror, în baza art. 42 C. proc. pen., tribunalul a declinat

competența soluționării cererii formulată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 4177/90/2011 al Tribunalului Vâlcea, secția penală, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanță căreia i s-a

trimis dosarul.

Prin decizia penală nr. 1245/R din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a declinat competența soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4840/90/2011 în favoarea Tribunalului Vâlcea.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

In analizarea cauzei cu care a fost investită, curtea a reținut ca situație premisă, faptul că rezoluția nr. 1191/11/5/2011 din data d

e 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea,

nu este o declarație de recurs, așa cum greșit a considerat Tribunalul Vâlcea, ci este o soluție de înaintare a dosarului către Tribunalul Vâlcea, autoritate competentă să se pronunțe cu privire la recunoașterea și executarea ordinului Tribunalului civil și penal din Milano - Secția judecătorului pentru cercetări preliminare emis în 4 aprilie 2011, privind vânzarea imobilului din județul Vâlcea.

Această rezoluție a fost dată în baza următoarei situații de fapt:

In luna septembrie 2009, autoritățile judiciare din România au primit Decretul de sechestru preventiv emis de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Milano, Secția judecătorului pentru cercetări preliminarii, din 10 septembrie 2010, prin care s-a dispus sechestrarea preventivă a sumelor de bani, a bunurilor și a altor valori (acțiuni, obligații, bunuri mobile și imobile, cote în societăți și alte venituri), pe care C. le are la dispoziție, chiar și prin intermediul persoanelor interpuse în Italia și/sau în străinătate până la o valoare totală de 258.262 Euro, sumă considerată produsul/profitul rezultat din infracțiunile contestate, la capetele de acuzare împotriva lui C. și a celorlalți membrii ai organizației criminale transfrontaliere care se ocupă cu fraude informatice (phishing).

Astfel, la solicitarea Procuraturi Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Italia - Biroul Publicului Ministru dr. F.C. autorităților judiciare competente din România - respectiv procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea - au instituit sechestrul (luarea inscripției

ipotecare) asupra imobilului situat în

județul Vâlcea.

Ulterior, la data de 21 februarie 2011, prin Hotărârea judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului ordinar din Milano, inculpatul C.R.M. (P.) a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, ordonându-se, totodată, confiscarea bunurilor puse sub sechestru și în particular a vilei situate în având ca proprietar pe C.M., tatăl inculpatului C.R.M.

In martie 2011, Procuratura Republicii Milano de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano a solicitat judecătorului pentru

ședința de dezbateri preliminare de pe lângă Tribunalul din Milano,

să ordone înstrăinarea bunului - vila situată în județul Vâlcea - motivat de faptul că există pericol de deteriorare a bunului, de scădere importantă a valorii acestuia, dat fiind faptul că procesul este în curs de definitivare, în succesivele faze de judecată: Curte de Apel și Casație.

Ca urmare, s-a dispus de către Tribunalul Civil și Penal din Milano, Secția Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, vânzarea bunului indicat mai sus, cu premisa că venitul obținut va fi conservat sub sechestru până la data finalizării procesului.

Decretul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare a Tribunalului din Milano a fost înaintat Tribunalului Vâlcea, în calitate de autoritate judiciară competentă.

Prin încheierea nr. 93 din 29 septembrie 2011, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, în baza art. 228 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și executarea Ordinului de Indisponibilizare - Decretul de Sechestru emis de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare al Tribunalului din Milano, la data de 10 septembrie 2010, privind înstrăinarea apartamentului nou construit situat în jud. Vâlcea, având ca proprietar pe C.M., tatăl inculpatului C.R.M., imobil aflat sub sechestru preventiv și confiscat prin Hotărârea Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Milano la data de 21 februarie 2011 și a cărui vânzare a fost dispusă prin Ordonanța din 4 aprilie 2011 a Judecătorului pentru Cercetări Preliminare - Tribunalul Civil și Penal Milano.

În baza dispozițiilor prev. de art. 228 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a înaintat dosarul procurorului desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în vederea executării.

Se constată, astfel, că obiectul rezoluției procurorului este diferit de cel conținut de hotărârea Tribunalului Vâlcea, care se referă la dispoziția de recunoaștere și executare ordinului de indisponibilizare, emis la data de 10 septembrie 2010, privind înstrăinarea apartamentului nou construit situat în județul Vâlcea, și a cărui vânzare a

fost dispusă prin Ordonanța din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Civil și

Penal Milano.

Rezoluția procurorului, spre deosebire de încheierea

nr. 93/2011 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, se referă

la recunoașterea și executarea ordinului emis în data de 4 aprilie 2011 al Tribunalului Civil și Penal Milano, privind vânzarea imobilului.

Așadar, în raport de acestea, concluzia la care Tribunalul

Vâlcea a ajuns, în sensul calificării rezoluției procurorului, ca fiind o

declarație de recurs, este eronată.

Prin urmare, singura soluție care se impune în prezenta cauză este de declinare a competenței soluționării cauzei, ce formează obiectul dosarul nr. 4840/90/2011, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Aceasta, întrucât, Tribunalul Vâlcea trebuie să continue judecarea în primă instanță a cauzei cu care a fost învestită prin rezoluția nr. 1191/11/5/2011 din data de 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Fiind investită cu soluționarea prezentului conflict negativ de

competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 28/1 pct. 3 C. proc. pen., Curtea de Apel judecă

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în

primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 385/4 rap. la art. 366 alin. (1)

C. proc. pen., cererea de recurs trebuie să indice, între altele,hotărârea

recurată și numărul dosarului în care a fost pronunțată și trebuie să fie semnată de persoana care face recurs.

Deși legea nu prevede expres, este evident că din cererea de recurs trebuie să rezulte manifestarea de voință a recurentului de a supune cenzurii instanței de control judiciar, hotărârea indicată în cererea de recurs.

Or, examinând dosarul Tribunalului Vâlcea, Înalta Curte constată că această instanță nu a fost învestită cu soluționarea

unei căi de atac împotriva unei hotărâri ce-i aparținea, ceea ce ar fi

justificat trimiterea dosarului la instanța competentă funcțional să o

soluționeze.

In realitate, instanța a fost sesizată de procuror, prin rezoluția

nr. 1191/11/5/2011 din 12 octombrie 2011, pentru de a se pronunța

pentru recunoașterea și executarea unui ordin emis la 4 aprilie 2011 de Tribunalul Civil și Penal din Milano, Secția judecătorului

pentru cercetări preliminare, privind vânzarea unui imobil situate în

jud. Vâlcea.

Asupra acestui imobil se instituise anterior sechestrul, ca urmare a unui ordin emis tot de autoritățile judiciare italiene, însă la 10 septembrie 2010, asupra căruia Tribunalul Vâlcea s-a pronunțat, în sensul recunoașterii și executării, chiar prin hotărârea considerată a fi recurată, respectiv încheierea nr. 93 din 29 septembrie 2011.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea

nr. 1191/11/5/2011 din 12 octombrie 2011 nu s-a recurat încheierea

nr. 93 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, ci a fost sesizată această instanță pentru a se pronunța asupra ordinului emis la 4 aprilie 2011 de Tribunalul Civil și Penal din Milano, Secția judecătorului pentru cercetări preliminare, privind vânzarea

unui imobil situat jud. Vâlcea, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2011.