ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.05.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2010

HOTĂRÂRE
06.05.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Soluția primei instanțe

La data de 17 februarie 2009 s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, sesizarea

formulată de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.)

privind pe V.G.C., în vederea confiscării unei sume de bani și a unei

părți din avere, dobândite de acesta cu caracter nejustificat.

Sesizarea a fost însoțită de lucrarea

cu nr. A/59/I.I./2008, în cuprinsul actului de constatare întocmit la 6

februarie 2009 de Inspecția de Integritate arătându-se următoarele:

În fapt, în perioada martie – iunie 2008,

V.G.C., având calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul

profesional de comisar șef și funcția de șef al Serviciului

Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule

Argeș, a aderat la un grup infracțional organizat, constituit în

scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și în cadrul căruia

și-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor

sume de bani primite de la acestea și care ulterior au fost împărțite

între membrii grupului infracțional, obținerea frauduloasă a

permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Argeș.

Urmare celor de mai sus, la data de 23

iunie 2008, s-a întocmit Procesul-verbal de declanșare a procedurii de

verificare a averilor și de asemenea, s-a procedat la încunoștințarea,

inclusiv a lui V.G.C., la data de 25 iunie 2008, despre activitățile ce

urmează a fi desfășurate.

S-a mai arătat că, potrivit

art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, funcționarii publici,

inclusiv cei cu statut special, cum este V.G.C., au obligația de a-și

declara averea, pe propria răspundere, atât în ceea ce privește bunurile

proprii, comune sau deținute în indiviziune, ca și ale copiilor aflați

în întreținere.

S-a menționat și faptul că

prin ordonanța privind luarea măsurilor asigurătorii din 16

iulie 2008, emisă de Direcția Națională Anticorupție

s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de 454.805 Euro,

1580 dolari SUA și 145.420 lei, sume identificate în urma

percheziției domiciliare efectuate la V.G.C. la data de 13 iunie 2008.

Prin actul de constatare s-a dispus sesizarea

Curții de Apel Pitești pentru confiscarea sumelor menționate, a

căror proveniență nu poate fi justificată de V.G.C., precum

și stabilirea unei cote părți din averea dobândită cu caracter

nejustificat de acesta, în valoare de 2.171.109 lei și confiscarea acesteia.

Prin încheierea din ședința publică

din 6 mai 2009, prima instanță a dispus conceptarea și citarea lui

V.G.C., ca pârât, iar a numiților V.S.G., P.A.E. și P.C. ca

intervenienți forțați, dispunându-se ca V.M. (soția)

și C.C. (soacra) să nu fie conceptate și citate, pentru că

nu s-a făcut dovada chemării lor în fața A.N.I, așa cum se

arată la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, republicată.

Prin sentința nr. 190/R-Cont din 4

noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte,

sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate,

privind confiscarea unei sume de bani și a unei părți din averea

pârâtului V.G.C. și drept urmare a dispus confiscarea sumei de 458.805 Euro,

1580 dolari SUA și 29,345 lei din averea acestuia.

S-a reținut că toate probele administrate

în cauză, cu referire expresă la declarațiile martorilor și

concluziile raportului de expertiză converg spre concluzia că nu pot

fi justificate sumele de 454.805 Euro și 1.560 dolari SUA (sume

identificate cu prilejul percheziției domiciliare, ce fac obiectul

sechestrului asigurător dispus de DNA), cât și parte din suma în lei,

obiect al aceluiași sechestru, respectiv 29.345 lei. Pentru diferența

de până la 145.420 lei s-a apreciat că există justificare

legală.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs

reclamanții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) precum și pârâtul

V.G.C. și intervenienții V.G.S.G., P.G.A.E., P.C.

2.1 Motivele de recurs prezentate și

dezvoltate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea căruia, în esență,

au fost prezentate următoarele critici:

- în mod greșit instanța de

fond și-a fundamentat soluția pe depozițiile de martori, eronat

apreciate ca fiind suficiente pentru justificarea darurilor de nuntă și

de botez primite, ignorând forța probantă a celorlalte dovezi

administrate ce nu puteau răsturna prezumția de legalitate a actului

de constatare al A.N.I., în integralitatea lui;

- toate sumele cuprinse în actul de constatare

al A.N.I. urmau așadar a fi considerate nejustificate;

- concluziile raportului de

expertiză întocmit în cauză sunt eronate mai cu seamă că expertul

a și refuzat să răspundă la obiecțiunile formulate.

Se impunea așadar în opinia

acestui recurent admiterea și menținerea actului de constatare a A.N.I.,

așa cum a fost întocmit.

2.2 Motivele de recurs prezentate

și dezvoltate de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.)

Au fost invocate motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. în dezvoltarea cărora, pe lângă scurta prezentare a

situației de fapt și a istoricului dosarului, s-au susținut, în

esență, următoarele critici față de sentința

atacată:

- deși

instanța a menținut, în parte, actul de constatare privind

confiscarea averii, în raport

de

prevederile

art. 304 pct. 8, hotărârea a fost dată cu interpretarea

greșită a legii, întrucât nu au fost „

conceptate

și citate" în prezenta cauză V.M. și C.C.,

soția

și, respectiv soacra pârâtului,

motivat de lipsa dovezilor

privind convocarea lor la sediul A.N.I., conform art. 16 alin. (1) din Legea nr.

115/1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor,

magistraților,

a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a

funcționarilor publici, republicată (Legea nr. 115/1996),

această

susținere

fiind absolut neîntemeiată;

- într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, privind

înființarea,

organizarea și

funcționarea Agenției Naționale de Integritate,

cu modificările și completările

ulterioare, sunt obligate

să-și

declare averile persoanele cu funcții de conducere și de control,

precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu

statut special, iar conform art. 41 alin. (2) din

același act normativ declarația de avere se face în scris pe propria

răspundere, și cuprinde bunurile

proprii, comune și cele deținute în indiviziune, precum și cele

ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei la Legea nr. 115/1996, precum și prevederilor O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea

formularelor pentru declarațiile de avere și pentru

declarațiile de interese, aprobată prin

Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător;

- conform

aceluiași act normativ prin avere dobândită, supusă

verificării, se înțelege totalitatea bunurilor, precum și a

drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin

unei persoane, care trebuie cuprinse în

declarația de avere, iar

pârâtul, în calitate de funcționar public cu statut special,

obligat

să-și declare averea și interesele patrimoniale,

conform copiilor certificate ale

declarațiilor de avere și de interese pentru anii 2002, 2003, 2004

și 2006 a declarat pe propria răspundere bunurile proprii, bunurile comune si cele deținute în indiviziune

împreuna

cu soția V.M.;

- în

conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996,

dacă

persoana a cărei avere este supusă controlului este

căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și

veniturilor dobândite de celălalt

soț;

- a

vând

în vedere prevederile legale menționate mai sus, precum și faptul

că există la dosar documente din

care rezultă că pârâtul deține în comun cu soția sa V.M.

bunuri mobile și imobile, și a înstrăinat bunuri rudelor

apropiate respectiv, fiicei - P.A.E., fiului - V.G., ginerelui -

P.C. și soacrei sale C.C., s-a dispus

extinderea verificărilor, conform

Procesului

verbal de extinderea verificărilor din data de 29 septembrie 2008 si cu

privire la persoanele mai sus

menționate, pe care prima

instanță eronat și nelegal le-a omis în cauză;

- instanța de fond a nesocotit

împrejurarea că

, la data de 26 noiembrie 2008 s-a prezentat la sediul A.N.I. d-na avocat

R.G., cu

împuternicirea avocațiala nr.

354668 din 26 noiembrie 2008 în calitate de reprezentantă în fața ANI

a următoarelor persoane:

V.G.C., V.M. - soție, P.A.E. - fiica,

P.C.

- ginere, V.S.G. - fiu, C.C. - soacra,

ceea ce

nu a mai impus o nouă chemare

la sediul A.N.I. a

d-nei V.M. și d-nei C.C.

Recurenta a

solicitat

admiterea recursului și modificarea în parte a

sentinței civile recurate, în sensul

admiterii, în

totalitate, a acțiunii A.N.I., prin menținerea dispozitivului actului

de constatare în

integralitatea

sa.

2.3. Motivele de recurs prezentate

și dezvoltate de intimații V.G.C., V.G.S.G., P.G.A.E., P.C.

Și acești recurenți

au criticat sentința primei instanțe, formulând critici ce pot fi circumscrise

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând, în esență, următoarele:

- prin sentința criticată,

în mod greșit s-a apreciat că sumele de 458.805 Euro și 1580 dolari

SUA, constituie „sume nejustificate”, prima instanță reținând că,

deși există un sechestru asigurător asupra sumelor respective,

instituit la data de 16 iulie 2008 prin Ordonanță dispusă de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. (Secția de Combatere a Corupției), se impune confiscarea acestora,

întrucât măsura se întemeiază pe dispozițiile unei legi

speciale, cu caracter derogator de la normele dreptului comun;

- în opinia instanței de fond

legea specială ar fi reprezentată de Legea 144/2007, iar dreptul

comun l-ar reprezenta codul de procedură penală, ceea ce este nelegal,

întrucât în cazul existenței unui conflict între legea penală și

legea civilă, în dreptul românesc este statuat principiul potrivit cu care

prioritate în aplicarea legii o are dreptul penal (dreptul penal și

dreptul procesual penal);

- tocmai pentru a se putea adopta

o hotărâre penală

definitivă, sumele supuse măsurii asigurătorii prin

Ordonanța D.N.A., trebuie să rămână la dispoziția

instanțelor penale.

instanței de recurs

Recursurile sunt fondate în sensul

și pentru cele în continuare expuse.

Înalta Curte examinând sentința

atacată în raport de toate criticile formulate, față de prevederile

legale incidente și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C.

proc. civ., reține că se impune admiterea tuturor recursurilor, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. alin. (3) ultima teză, cu consecința

casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe, în considerarea următoarelor aspecte,

analizate cu prioritate de către instanța de control judiciar.

Înalta Curte apreciază că

este fondată critica formulată de recurenta A.N.I., vizând corecta

determinare a cadrului procesual, raportat la prevederile legale incidente din

Legea nr. 115/1996, republicată, (art. 10) ca și din Legea nr.

144/2007, republicată, privind înființarea, organizarea și funcționarea

A.N.I. [art. 39 alin. (1) pct. 29].

Din această perspectivă,

raportat la conținutul normelor legale evocate se impunea ca prima

instanță să citeze în cauză și pe soția pârâtului

V.G.C., funcționar public cu statut special, respectiv pe numita V.M. ca

și pe soacra acestuia, respectiv pe numita C.C.

Potrivit art. 10 din Legea nr.

115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este

căsătorită, controlul se extinde și asupra averii dobândite

de celălalt soț, fiind supuse controlului și bunurile de valoare

ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise

cu titlu oneros către ascendenți, descendenți, frați,

surori și afinii de același grad, precum și cele transmise cu

titlu gratuit către orice persoană.

Cum pârâtul-recurent a declarat pe

proprie răspundere bunurile proprii dar și pe cele comune,

deținute împreună cu soția sa V.M., și a înstrăinat totodată,

potrivit celor arătate în raportul A.N.I., o serie de bunuri, fiicei sale,

ginerelui și soacrei C.C., recurenta ANI în mod legal a dispus extinderea

verificărilor și cu privire la persoanele mai sus arătate

(procesul verbal de extindere din 29 septembrie 2008).

Raportat la cele mai sus prezentate

ca și la împrejurarea că toate persoanele verificate au fost legal

reprezentate, prin apărător, în fața A.N.I. în etapa verificărilor,

soluția primei instanțe, în sensul de a nu concepta și de a nu

cita în cauză și pe cele două persoane sus arătate apare ca

nelegală prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 nefiind

așadar aplicabile în cauză.

Urmează a se casa pentru acest motiv

hotărârea atacată, cu consecința rejudecării cauzei în cadrul

procesual astfel determinat, incluzându-le și pe soția respectiv

soacra recurentului cercetat V.G.C.

Instanța de rejudecare

urmează să reexamineze și să administreze probatoriile ce

se impun față de conținutul actului de sesizare al A.N.I., în raport

de toate aceste persoane.

Față de motivul de casare examinat

nu se impune analizarea și a celorlalte motive de recurs cuprinse în toate

cererile de recurs formulate. Acestea vor fi avute în vedere și cercetate

de către instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei,

incluzând, fără limitare, critica referitoare la posibilitatea confiscării

unor sume de bani asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurator,

invocată de recurenții V.G.C., V.S.G., P.A.E. și P.C.

Admite recursurile declarate de

Agenția Națională de Integritate, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Argeș și V.G.C., V.G.S.G.,

P.G.A.E., P.C. împotriva sentinței nr. 190/R-Cont din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1479/2010
lejul completării anexei (reprezentând fișa de examinare a denunțătorului G.F.D.), împrejurarea că denunțătorul a susținut această probă și că, în urma examinării lui, a constatat că deține deprinderile practice necesare pentru obținerea pe
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3435/2011
2.000 euro avans și 1.800 euro la obținerea permisului de conducere, inculpatul menționând și actele de care va avea nevoie pentru întocmirea dosarului. În data de 6 mai 2008, investigatorul sub acoperire A.N. s-a deplasat în Pitești, unde
ÎCCJ 2009-04-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1277/2009
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 31/ F din 24 martie 2009, Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formul
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția penală
Decizia nr. 88/A/2014 - ultima parte (prima parte a deciziei se regăsește în alt document purtând același număr) Din examinarea imparțială și atentă a probatoriului cauzei, evidențiat în paginile anterioare, cu privire la acest inculpat a r
ÎCCJ 2019-10-16
0,92
ÎCCJ, Secția penală
zia penală nr. 88 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au soluționat apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a arătat că, din analiza corob
Sursă