ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe La data de 17 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) privind pe V.G.C., în vederea confiscării unei sume de bani și a unei părți din avere, dobândite de acesta cu caracter nejustificat.

Sesizarea a fost însoțită de lucrarea cu nr. A/59/I.I./2008, în cuprinsul actului de constatare întocmit la 6 februarie 2009 de Inspecția de Integritate arătându-se următoarele: În fapt, în perioada martie – iunie 2008, V.G.C., având calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef și funcția de șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Argeș, a aderat la un grup infracțional organizat, constituit în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și în cadrul căruia și-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea și care ulterior au fost împărțite între membrii grupului infracțional, obținerea frauduloasă a permisului de conducere de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule Argeș.

Urmare celor de mai sus, la data de 23 iunie 2008, s-a întocmit Procesul-verbal de declanșare a procedurii de verificare a averilor și de asemenea, s-a procedat la încunoștințarea, inclusiv a lui V.G.C., la data de 25 iunie 2008, despre activitățile ce urmează a fi desfășurate. S-a mai arătat că, potrivit art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, cum este V.G.C., au obligația de a-și declara averea, pe propria răspundere, atât în ceea ce privește bunurile proprii, comune sau deținute în indiviziune, ca și ale copiilor aflați în întreținere. S-a menționat și faptul că prin ordonanța privind luarea măsurilor asigurătorii din 16 iulie 2008, emisă de Direcția Națională Anticorupție s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de 454.805 Euro, 1580 dolari SUA și 145.420 lei, sume identificate în urma percheziției domiciliare efectuate la V.G.C.

la data de 13 iunie 2008. Prin actul de constatare s-a dispus sesizarea Curții de Apel Pitești pentru confiscarea sumelor menționate, a căror proveniență nu poate fi justificată de V.G.C., precum și stabilirea unei cote părți din averea dobândită cu caracter nejustificat de acesta, în valoare de 2.171.109 lei și confiscarea acesteia. Prin încheierea din ședința publică din 6 mai 2009, prima instanță a dispus conceptarea și citarea lui V.G.C., ca pârât, iar a numiților V.S.G., P.A.E. și P.C. ca intervenienți forțați, dispunându-se ca V.M. (soția) și C.C. (soacra) să nu fie conceptate și citate, pentru că nu s-a făcut dovada chemării lor în fața A.N.I, așa cum se arată la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, republicată.

Prin sentința nr. 190/R-Cont din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, privind confiscarea unei sume de bani și a unei părți din averea pârâtului V.G.C. și drept urmare a dispus confiscarea sumei de 458.805 Euro, 1580 dolari SUA și 29,345 lei din averea acestuia. S-a reținut că toate probele administrate în cauză, cu referire expresă la declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză converg spre concluzia că nu pot fi justificate sumele de 454.805 Euro și 1.560 dolari SUA (sume identificate cu prilejul percheziției domiciliare, ce fac obiectul sechestrului asigurător dispus de DNA), cât și parte din suma în lei, obiect al aceluiași sechestru, respectiv 29.345 lei.

Pentru diferența de până la 145.420 lei s-a apreciat că există justificare legală. 2. Recursurile declarate în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs reclamanții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) precum și pârâtul V.G.C. și intervenienții V.G.S.G., P.G.A.E., P.C. 2.1 Motivele de recurs prezentate și dezvoltate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în susținerea căruia, în esență, au fost prezentate următoarele critici: - în mod greșit instanța de fond și-a fundamentat soluția pe depozițiile de martori, eronat apreciate ca fiind suficiente pentru justificarea darurilor de nuntă și de botez primite, ignorând forța probantă a celorlalte dovezi administrate ce nu puteau răsturna prezumția de legalitate a actului de constatare al A.N.I., în integralitatea lui; - toate sumele cuprinse în actul de constatare al A.N.I. urmau așadar a fi considerate nejustificate; - concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză sunt eronate mai cu seamă că expertul a și refuzat să răspundă la obiecțiunile formulate. Se impunea așadar în opinia acestui recurent admiterea și menținerea actului de constatare a A.N.I., așa cum a fost întocmit.

2.2 Motivele de recurs prezentate și dezvoltate de Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora, pe lângă scurta prezentare a situației de fapt și a istoricului dosarului, s-au susținut, în esență, următoarele critici față de sentința atacată: - deși instanța a menținut, în parte, actul de constatare privind confiscarea averii, în raport de prevederile art. 304 pct. 8, hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a legii, întrucât nu au fost „ conceptate și citate" în prezenta cauză V.M.

și C.C., soția și, respectiv soacra pârâtului, motivat de lipsa dovezilor privind convocarea lor la sediul A.N.I., conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, republicată (Legea nr. 115/1996), această susținere fiind absolut neîntemeiată; - într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, cu modificările și completările ulterioare, sunt obligate să-și declare averile persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, iar conform art. 41 alin. (2) din același act normativ declarația de avere se face în scris pe propria răspundere, și cuprinde bunurile proprii, comune și cele deținute în indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei la Legea nr. 115/1996, precum și prevederilor O.U.G.

nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declarațiile de avere și pentru declarațiile de interese, aprobată prin Legea nr. 158/2005, care se aplică în mod corespunzător; - conform aceluiași act normativ prin avere dobândită, supusă verificării, se înțelege totalitatea bunurilor, precum și a drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unei persoane, care trebuie cuprinse în declarația de avere, iar pârâtul, în calitate de funcționar public cu statut special, obligat să-și declare averea și interesele patrimoniale, conform copiilor certificate ale declarațiilor de avere și de interese pentru anii 2002, 2003, 2004 și 2006 a declarat pe propria răspundere bunurile proprii, bunurile comune si cele deținute în indiviziune împreuna cu soția V.M.; - în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț; - a vând în vedere prevederile legale menționate mai sus, precum și faptul că există la dosar documente din care rezultă că pârâtul deține în comun cu soția sa V.M.

bunuri mobile și imobile, și a înstrăinat bunuri rudelor apropiate respectiv, fiicei - P.A.E., fiului - V.G., ginerelui - P.C. și soacrei sale C.C., s-a dispus extinderea verificărilor, conform Procesului verbal de extinderea verificărilor din data de 29 septembrie 2008 si cu privire la persoanele mai sus menționate, pe care prima instanță eronat și nelegal le-a omis în cauză; - instanța de fond a nesocotit împrejurarea că , la data de 26 noiembrie 2008 s-a prezentat la sediul A.N.I. d-na avocat R.G., cu împuternicirea avocațiala nr. 354668 din 26 noiembrie 2008 în calitate de reprezentantă în fața ANI a următoarelor persoane: V.G.C., V.M. - soție, P.A.E. - fiica, P.C. - ginere, V.S.G. - fiu, C.C.

- soacra, ceea ce nu a mai impus o nouă chemare la sediul A.N.I. a d-nei V.M. și d-nei C.C. Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul admiterii, în totalitate, a acțiunii A.N.I., prin menținerea dispozitivului actului de constatare în integralitatea sa. 2.3. Motivele de recurs prezentate și dezvoltate de intimații V.G.C., V.G.S.G., P.G.A.E., P.C. Și acești recurenți au criticat sentința primei instanțe, formulând critici ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, următoarele: - prin sentința criticată, în mod greșit s-a apreciat că sumele de 458.805 Euro și 1580 dolari SUA, constituie „sume nejustificate”, prima instanță reținând că, deși există un sechestru asigurător asupra sumelor respective, instituit la data de 16 iulie 2008 prin Ordonanță dispusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

(Secția de Combatere a Corupției), se impune confiscarea acestora, întrucât măsura se întemeiază pe dispozițiile unei legi speciale, cu caracter derogator de la normele dreptului comun; - în opinia instanței de fond legea specială ar fi reprezentată de Legea 144/2007, iar dreptul comun l-ar reprezenta codul de procedură penală, ceea ce este nelegal, întrucât în cazul existenței unui conflict între legea penală și legea civilă, în dreptul românesc este statuat principiul potrivit cu care prioritate în aplicarea legii o are dreptul penal (dreptul penal și dreptul procesual penal); - tocmai pentru a se putea adopta o hotărâre penală definitivă, sumele supuse măsurii asigurătorii prin Ordonanța D.N.A., trebuie să rămână la dispoziția instanțelor penale.

3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursurile sunt fondate în sensul și pentru cele în continuare expuse. Înalta Curte examinând sentința atacată în raport de toate criticile formulate, față de prevederile legale incidente și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., reține că se impune admiterea tuturor recursurilor, în temeiul art. 312 C. proc. civ. alin. (3) ultima teză, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea următoarelor aspecte, analizate cu prioritate de către instanța de control judiciar. Înalta Curte apreciază că este fondată critica formulată de recurenta A.N.I., vizând corecta determinare a cadrului procesual, raportat la prevederile legale incidente din Legea nr. 115/1996, republicată, (art. 10) ca și din Legea nr. 144/2007, republicată, privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I.

[art. 39 alin. (1) pct. 29]. Din această perspectivă, raportat la conținutul normelor legale evocate se impunea ca prima instanță să citeze în cauză și pe soția pârâtului V.G.C., funcționar public cu statut special, respectiv pe numita V.M. ca și pe soacra acestuia, respectiv pe numita C.C. Potrivit art. 10 din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii dobândite de celălalt soț, fiind supuse controlului și bunurile de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenți, descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.

Cum pârâtul-recurent a declarat pe proprie răspundere bunurile proprii dar și pe cele comune, deținute împreună cu soția sa V.M., și a înstrăinat totodată, potrivit celor arătate în raportul A.N.I., o serie de bunuri, fiicei sale, ginerelui și soacrei C.C., recurenta ANI în mod legal a dispus extinderea verificărilor și cu privire la persoanele mai sus arătate (procesul verbal de extindere din 29 septembrie 2008). Raportat la cele mai sus prezentate ca și la împrejurarea că toate persoanele verificate au fost legal reprezentate, prin apărător, în fața A.N.I. în etapa verificărilor, soluția primei instanțe, în sensul de a nu concepta și de a nu cita în cauză și pe cele două persoane sus arătate apare ca nelegală prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 nefiind așadar aplicabile în cauză.

Urmează a se casa pentru acest motiv hotărârea atacată, cu consecința rejudecării cauzei în cadrul procesual astfel determinat, incluzându-le și pe soția respectiv soacra recurentului cercetat V.G.C. Instanța de rejudecare urmează să reexamineze și să administreze probatoriile ce se impun față de conținutul actului de sesizare al A.N.I., în raport de toate aceste persoane. Față de motivul de casare examinat nu se impune analizarea și a celorlalte motive de recurs cuprinse în toate cererile de recurs formulate. Acestea vor fi avute în vedere și cercetate de către instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, incluzând, fără limitare, critica referitoare la posibilitatea confiscării unor sume de bani asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurator, invocată de recurenții V.G.C., V.S.G., P.A.E.

și P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Agenția Națională de Integritate, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Argeș și V.G.C., V.G.S.G., P.G.A.E., P.C. împotriva sentinței nr. 190/R-Cont din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.