ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 iulie 2006, reclamantul M.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând recunoașterea dreptului de a beneficia de sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază și obligarea pârâtei la plata acestui spor pentru perioada 1 martie 2005 - 9 mai 2006. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp susmenționat a funcționat ca manager public la Biroul Echipe Mobile situat pe strada M.M., la etajul x al clădirii, pe a cărei terasă sunt amplasate mai multe instalații de telefonie mobilă, care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență ce depășesc parametrii admiși.

Deși s-a adresat pârâtei pentru a verifica nivelul de securitate al unității, pentru a nu periclita sănătatea și securitatea angajaților, autoritatea vamală nu a răspuns, reclamantul considerându-se îndreptățit să fie despăgubit cu echivalentul sporului solicitat. Prin sentința civilă nr. 2651 din 30 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2006, în ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare, activitatea desfășurată în cadrul autorității vamale respectând prevederile C. muncii referitoare la organizarea locului de muncă cu garantarea securității și sănătății salariaților.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că hotărârea este lipsită de temei legal și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța omițând aplicarea art. 16 din O.G. nr. 2/2006 și îngrădindu-i dreptul la apărare prin faptul că, deși le-a încuviințat, nu a mai administrat probele cu înscrisuri și cea privind completarea raportului de expertiză tehnică. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, critica privind neaplicarea prevederilor art. 16 din O.G.

nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006, nu are suport legal și nici probator. Potrivit textului de lege susmenționat, condițiile de acordare și cuantumul sporului de până la 10% pentru condiții vătămătoare, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate.

În cauză, în lipsa unui asemenea act administrativ referitor la funcționarii publici care își desfășoară activitatea la sediul central din București al Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică care să măsoare câmpurile electromagnetice de radiofrecvență emise de instalațiile de telecomunicații amplasate pe terasa clădirii, să stabilească dacă parametrii măsurați depășesc limitele legale admisibile și dacă în raport de valoarea măsurată câmpurile electromagnetice existente se pot încadra în noxe profesionale. Lucrarea efectuată a concluzionat că parametrii măsurați nu depășesc valoarea limită admisă de 10W/Kg și că valorile instalațiilor nu se încadrează la noxe profesionale.

Nici critica privind încălcarea dreptului la apărare prin neadministrarea tuturor probelor admise nu poate fi reținută, instanța de fond apreciind că, față de înscrisurile depuse și răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, comunicat reclamantului, cauza este în stare de judecată. În consecință, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 2651 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.