ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2389/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18 iulie 2006,

reclamantul M.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând

recunoașterea dreptului de a beneficia de sporul pentru condiții vătămătoare de

10% din salariul de bază și obligarea pârâtei la plata acestui spor pentru perioada

1 martie 2005 - 9 mai 2006.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că în intervalul de timp susmenționat a funcționat ca manager

public la Biroul Echipe Mobile situat pe strada M.M., la etajul x al clădirii, pe

a cărei terasă sunt amplasate mai multe instalații de telefonie mobilă, care generează

câmpuri electromagnetice de radiofrecvență ce depășesc parametrii admiși.

Deși s-a adresat pârâtei

pentru a verifica nivelul de securitate al unității, pentru a nu periclita sănătatea

și securitatea angajaților, autoritatea vamală nu a răspuns, reclamantul considerându-se

îndreptățit să fie despăgubit cu echivalentul sporului solicitat.

Prin sentința civilă

nr. 2651 din 30 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile

art. 16 din O.G. nr. 2/2006, în ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare,

activitatea desfășurată în cadrul autorității vamale respectând prevederile C.

muncii referitoare la organizarea locului de muncă cu garantarea securității și

sănătății salariaților.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că hotărârea este lipsită de temei legal și nu cuprinde motivele pe care

se sprijină, instanța omițând aplicarea art. 16 din O.G. nr. 2/2006 și îngrădindu-i

dreptul la apărare prin faptul că, deși le-a încuviințat, nu a mai administrat probele

cu înscrisuri și cea privind completarea raportului de expertiză tehnică.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, critica privind

neaplicarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor

salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006, nu are suport

legal și nici probator.

Potrivit textului de lege

susmenționat, condițiile de acordare și cuantumul sporului de până la 10% pentru

condiții vătămătoare, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare se

stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, pe baza

buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate.

În cauză, în lipsa unui

asemenea act administrativ referitor la funcționarii publici care își desfășoară

activitatea la sediul central din București al Autorității Naționale a Vămilor,

s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică care să măsoare câmpurile electromagnetice

de radiofrecvență emise de instalațiile de telecomunicații amplasate pe terasa clădirii,

să stabilească dacă parametrii măsurați depășesc limitele legale admisibile și dacă

în raport de valoarea măsurată câmpurile electromagnetice existente se pot încadra

în noxe profesionale.

Lucrarea efectuată a concluzionat

că parametrii măsurați nu depășesc valoarea limită admisă de 10W/Kg și că valorile

instalațiilor nu se încadrează la noxe profesionale.

Nici critica privind încălcarea

dreptului la apărare prin neadministrarea tuturor probelor admise nu poate fi reținută,

instanța de fond apreciind că, față de înscrisurile depuse și răspunsul la obiecțiunile

formulate la raportul de expertiză tehnică, comunicat reclamantului, cauza este

în stare de judecată.

În consecință, hotărârea

pronunțată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. împotriva sentinței civile nr. 2651 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.