ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.D. a chemat în judecată Serviciul Român

de Informații (S.R.I.) solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâtul să dispună obligarea acestuia la plata: drepturilor

bănești reprezentând sportul de radiații (antenă) în

cuantum de 10% pe lună prevăzut de anexa 8, tabelul 3, pct. 65 din O.D.

S.R.I. nr. 573/1999, retroactiv pe ultimii 3 ani și pe viitor; drepturilor

bănești reprezentând contravaloarea normei de hrană 12 D

prevăzută de O.D. S.R.I. nr. 843/2002, începând cu luna martie 2006

și în continuare; drepturilor bănești reprezentând

contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate

conform cap 4 și Anexei 3 din O.D. S.R.I. nr. 723/2001; înscrierea acestor

drepturi materiale în cartea de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, printr-o cerere de

completare a acțiunii, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului

la plata sporului de risc și de calculator pentru perioada 1 martie – 5

iunie 2006 și perioada 1 septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizată,

întrucât a îndeplinit atribuții ce impuneau acordarea acestui spor.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat, în esență, că a fost încadrat în

secția județeană de Informații Brașov, iar din luna

martie 2006, în executarea unui ordin verbal dispus de fosta conducere a

unității, și-a desfășurat activitatea în biroul N,

unde nu a beneficiat de sporurile bănești cuvenite acestui loc de

muncă inclusiv de sporul de radiații acordat după realizarea

documentației prevăzute de lege.

S-a susținut că acest spor

se acordă discreționar și abuziv doar pentru angajații

anumitor unități centrale, cum sunt cele de pe raza municipiului

București.

A mai arătat că, referitor

la capetele 3 și 4 de cerere referitoare la contravaloarea normei de

hrană 12 D și a drepturilor bănești reprezentând

contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate,

aceste drepturi i-au fost vătămate începând din luna martie 2006.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3439 din 9 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtului la plata sumelor

cuvenite cu titlu de spor de risc și de calculator pentru perioada 1

septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație la

data plății efective.

De asemenea, a obligat pârâtul

să înscrie aceste drepturi salariale în carnetul de muncă al

reclamantului, obligându-l și la cheltuieli de judecată în sumă

de 97,07 ron și 500 ron cheltuieli de transport.

Totodată, a dispus respingerea

ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că pentru perioada

cuprinsă între data Ordinului de zi pe unitate nr. 177 din 18 septembrie 2006

și data emiterii ordinului de trecere în rezervă din 22 noiembrie 2006,

reclamantul nu a beneficiat de sporul de risc și sporul de calculator,

deși a executat sarcini specifice care presupuneau desfășurarea

activității în aceste condiții, ce impuneau acordarea

sporurilor.

Cât privește acordarea

acelorași sporuri pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, Curtea a

constatat că reclamantul nu a probat faptul că a îndeplinit

atribuții de serviciu care să justifice acordarea acestora, astfel

că a apreciat această cerere ca neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere

care viza acordarea sporului de radiații (antenă) s-a reținut

că potrivit Regulamentului privind acordarea sporului personalului care

își desfășoară activitatea în condiții deosebit de

periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare

aprobat prin anexa 8 la O.D. S.R.I. nr. 0573/1999, pârâtul a reglementat

modalitatea de acordare a sporului de 10% pentru compensarea riscului la care

este supus personalul care își desfășoară activitatea în

aceste condiții.

Împrejurarea că alte structuri din

cadrul sistemului național de apărare beneficiază de sporul de

radiații nu conduce la concluzia că se impune acordarea acestuia

și personalului angajat de pârât, în condițiile în care, prin

reglementări specifice, acesta a prevăzut modalitatea instituirii

și acordării acestui spor.

Cu privire la acordarea

contravalorii normei de hrană, instanța a reținut că acest

capăt de cerere nu este întemeiat deoarece, pe de o parte, aceasta se

acordă potrivit O.D. S.R.I. nr. 843/2005, în natură, iar pe de

altă parte, se acordă doar unei categorii de personal ce-și

desfășoară activitatea în mediul toxic, situație pe care

însă reclamantul nu a dovedit-o, iar acest drept nu se poate stabili

și acorda doar în considerarea calității de angajat al

pârâtului.

Referitor la concediul de odihnă

suplimentar aferent anului 2006-2007 s-a reținut că reclamantului

i-au fost acordate zilele cu acest titlu care i se cuveneau.

Făcând aplicabilitatea în

cauză a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în privința cheltuielilor

de judecată solicitate de reclamant, instanța de fond a considerat

justificate cheltuielile cu multiplicările xerox, cele de

corespondență și o parte din cele aferente deplasării din

localitatea de domiciliu la instanța de judecată, în sumă

totală de 587,07 ron.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs

reclamantul D.D. și pârâtul Serviciul Român de Informații.

Recurentul-reclamant D.D. prin

cererea de recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 art. 304

1

C. proc. civ., a adus, în

esență, următoarele critici sentinței

recurate.Instanța de fond, pe parcursul cercetării

judecătorești nu a manifestat rol activ, respingând nemotivat

cererile de probatorii solicitate pentru dovedirea pretențiilor.

Printr-o motivare sumară, prima

instanță i-a respins cererea privind sporul de radiații

retroactiv pe ultimii 3 ani și în continuare deși au fost

administrate înscrisuri în favoarea celor solicitate, respectiv buletine de

interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de

muncă pentru anii 2006-2007, din care rezultă explicit că

echipamentele generatoare de radiații sunt situate în mediul de muncă

de la UM Brașov unde își desfășoară activitatea,

astfel că acordarea acestui spor i se cuvine în raport și de

prevederile O.D. S.R.I. nr. 573/199.

Se susține că

instanța de fond nu a avut în vedere discriminarea sa în raport de

angajații IPJ Brașov care își desfășoară

activitatea în aceeași locație și care au beneficiat de acest

spor salarial în perioada 2004-2007 cât și în prezent.

Referitor la soluția

adoptată de prima instanță cu privire la acordarea drepturilor

bănești reprezentând contravaloarea normei de hrană, recurentul

- reclamant menționează că aceasta este greșită,

survenind ca urmare a respingerii cererii de probatorii și luării în

considerare doar a afirmațiilor pârâtului. Se precizează că nu

s-a avut în vedere faptul că prin art. 90 din OD SRI nr. 843/2002 precum

și prin dispozițiile prevăzute la pct. 20 din Anexa la O.D. S.R.I.

nr. 877/2002, referitoare la norma de hrană, acest drept i se cuvenea

retroactiv și în echivalent bănesc.

În ceea ce privește sporul de

risc și de calculator, recurentul susține că în mod greșit

acestea nu i-au fost acordate.

Recurentul-reclamant arată, în

esență, că era îndreptățit la sporul de risc și

de calculator și pentru perioada 1.03 – 5 iunie 2006 solicitat prin

cererea de completare a acțiunii întrucât și-a desfășurat

activitatea pe profil N începând cu luna martie 2006 în baza ordinelor interne

emise de conducerea unității, fiind prezent în unitate, unde a

desfășurat activități specifice ce impuneau acordarea

sporurilor solicitate.

Recurentul-reclamant precizează

că intimatul-pârât i-a satisfăcut pe parcursul procesului de fond

cererea privind contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate

pe anul 2006 – 2007 astfel că nu înțelege să mai formuleze

critici cu privire la această cerere.

O ultimă critică

vizează faptul că în mod greșit instanța de fond nu i-a

acordat toate cheltuielile de judecată în cuantum 2387,49 ron conform

dovezilor anexate, fără a se ține seama de faptul că

dreptul la zilele de concediu suplimentar pe anii 2006-2007 i-a fost recunoscut

după introducerea cererii de chemare în judecată.

Au fost depuse înscrisuri în

susținerea cererii de recurs și notă de probatorii ce i-a fost

încuviințată prin încheierea din 12 noiembrie 2009.

Recurentul-reclamant a depus

concluzii scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs și

argumentele pentru admiterea acțiunii, precum și notă privind

cheltuielile de judecată finale, apreciate la suma de 4746,21 ron.

Pârâtul Serviciul Român de

Informații a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea

sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

Prin cererea de recurs se arată

că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului sporul

de calculator întrucât conducerea unității, după comiterea

incidentului de securitate (sfârșitul anului 2005) a odonat primele

măsuri pentru evitarea amplificării consecințelor negative

printre care și dreptul reclamantului de a utiliza baza de date, respectiv

retragerea dreptului de a utiliza calculatorul.

Ulterior, a fost desemnat să

execute activități specifice profilului N, reclamantul refuzând

executarea oricărei misiuni astfel că, nu a lucrat cu sursă

emițătoare de radiații și nici nu putea primi spor de

calculator.

Se precizează și faptul

că în mod eronat i-a fost acordat sporul de risc solicitat, întrucât

acesta se acordă în temeiul art. 25 din Legea nr. 138/1999 și a

anexei nr. 6 din O.D. S.R.I. nr. 0573/1999 (în prezent abrogat), după o

anumită procedură, ori, neîndeplinirea unor condiții din ordin

echivalează cu neîndeplinirea condițiilor legale.

Întrucât în cuprinsul Legii nr. 138/1999

legiuitorul a abilitat conducătorului instituției să emită

ordine care să particularizeze anumite activități, limite

și condiții de acordare a anumitor sporuri, sporurile solicitate de

reclamant nu pot fi acordate în condițiile neîndeplinirii

dispozițiilor legale.

În notele scrise și notele de

ședință recurentul-intimat a reiterat, în esență, argumentele

din cererea de recurs, în sprijinul admiterii recursului, arătând că

soluția de respingere a sporurilor solicitate este legală și

temeinică, cu raportare la situația specială a

recurentului-reclamant, iar împrejurarea că alte structuri din cadrul

sistemului național de apărare beneficiază de unele sporuri nu-l

îndreptățesc pe reclamant la acordarea acestora.

S-a menționat și faptul

că în mod greșit s-a dispus înscrierea sporului acordat în carnetul

de muncă deoarece angajații Serviciului Român de Informații nu

au carte de muncă ci fișă matricolă care dovedește

vechimea în serviciul militar și funcțiile îndeplinite (art. 100 din

Legea nr. 80/1995).

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de

criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de

dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat,

însă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse.

Motivul de recurs care vizează

situația prevăzută de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu poate

fi reținut.

După cum se constată,

instanța de fond prin încheierile pronunțate a motivat admiterea sau

respingerea cererilor de probatorii solicitate de reclamant.

De asemenea, în raport de

dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., a manifestat rol activ

privind aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale, solicitând înscrisuri și

lămuriri pârâtului prin adresa de la dosar fond.

În ceea ce privește

sentința recurată, se constată faptul că aceasta cuprinde

toate mențiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ., fiind

precizate motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței cu privire la soluția pronunțată, precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Faptul că instanța de fond

nu a achiesat la susținerile recurentului-reclamant nu echivalează cu

nemotivarea hotărârii atacate, astfel că este nefondată critica

ce vizează aceste aspecte.

Criticile care vizează, în

opinia recurentului, o greșită soluționare a cererilor sale

privind acordarea sporurilor solicitate, pot fi subsumate motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Critica referitoare la greșita

neacordare a sporului de risc și de calculator și pentru perioada

1.03 – 5 iunie 2006, este fondată.

Cererii recurentului în calitate de

angajat al Serviciului Român de Informații - Unitatea Militară

Brașov, în ceea ce privește sporurile solicitate, îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi

ale personalului militar din instituțiile publice de apărare

națională, ordine publică și siguranță

națională, precum și acordarea unor drepturi salariale

personalului civil din aceste instituții.

Potrivit art. 26 din acest act

normativ „(1) Personalul militar și civil care lucrează în

condiții de pericol în unitățile de fabricare, experimentare,

analiză sau depozitare a munițiilor, pulberilor, explozivilor și

substanțelor toxice speciale sau care execută operațiuni de

depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora

beneficiază de un spor pentru condiții periculoase de muncă,

diferențiat în funcție de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat

în aceste locuri, calculat la solda lunară, respectiv la salariul de

bază, astfel:- locuri de muncă sau operațiuni deosebit de

periculoase 37-50%;- locuri de muncă sau operațiuni foarte

periculoase16-30%; locuri de muncă sau operațiuni periculoase

până la 16 %. (2) Locurile de muncă sau operațiunile

periculoase, diferențiate în funcție de gradul de pericol pe care îl

reprezintă, procentul corespunzător fiecărui loc de muncă

sau operațiune, precum și alte reglementări se stabilesc prin

ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale”.

Conform art. 27 din aceeași

lege, „Dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru

condiții periculoase sau vătămătoare, pentru

activități care solicită o încordare psihică foarte

ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite

de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea

desfășurată în schimb de noapte, precum și alte

reglementări se aplică și personalului militar care se află

în situații similare, cu avizul Ministerului Muncii și

Protecției Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al

ministrului sau al conducătorului instituției centrale”.

În aplicarea și executarea

dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Directorului SRI nr. 0573/1999(

în prezent abrogat), prin care, în anexele 6 și respectiv 8, s-au

prevăzut modalitățile, respectiv condițiile de acordare a

sporului de risc și de calculator, situație ce a fost confirmată

de părți.

În perioada 8 septembrie 2006 – 22

noiembrie 2006, recurentul a desfășurat activități

specifice profilului „N”, date fiind dispozițiile Ordinului de zi nr. 177

din 8 septembrie 2009, emis de conducerea pârâtului.

După cum se constată, în

perioada anterioară trecerii în rezervă, august – octombrie 2006,

conform înscrisurilor privind salarizarea recurentului (dosar recurs), acestuia

i-a fost acordat și plătit spor de risc și de calculator.

Prin urmare, recurentul, în

condițiile în care a îndeplinit aceleași activități și

în perioada martie – 22 noiembrie 2006, data trecerii în rezervă, era

îndreptățit la acordarea sporului de risc și de calculator

și pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, cu atât mai mult cu cât

recurentul-pârât nu a făcut dovada că i-a achitat aceste sporuri iar

în perioada 1 martie 2006 – 8 septembrie 2006 a executat misiuni operative,

specifice muncii de informații în condiții de risc și nu

neoperativ, Ordinul nr. 177 fiind emis la 8 septembrie 2006, producând efecte

de la această dată.

De asemenea, atitudinea diferită

a pârâtului în ceea ce privește acordarea acestor sporuri pentru anumite

perioade, aduce atingere speranței legitime a recurentului, care,

desfășurând aceleași activități, se considera

îndreptățit și spera la plata sporurilor menționate.

Mai mult, conform procesului verbal

din 1 ianuarie 2006 al S.R.I. Brașov (dosar fond) s-a propus acordarea

sporului pentru lucrul permanent la aparatură cu ecrane fluorescente,

pentru 2006, pentru toate subunitățile care au în structură

astfel de locuri de muncă și anume: birourile comenzii,

unității, birourile „N”, compartimentele.

Dată fiind situația de

fapt expusă rezumativ mai sus, criticile recurentului – pârât în sensul

că greșit i-au fost acordate reclamantului aceste sporuri deoarece

i-a fost retras dreptul de a utiliza calculatorul, după incidentul de

securitate de la sfârșitul anului 2005, fiind desemnat să

desfășoare activități specifice biroului „N”, sunt

nefondate, fiind contrazise de însăși atitudinea sa.

În consecință,

față de cele expuse, neplata acestor sporuri aferente perioadei 1

martie– 5 iunie 2006 odată cu solda lunară aferentă, îl

îndreptățesc pe reclamant la plata acestor sume, actualizate cu

indicele de inflație la data plății efective, cât și la

înscrierea acestora în fișa matricolă, documentul specific

evidenței persoanelor care își desfășoară activitatea

în cadrul Serviciului Român de Informații, conform art. 100 din Legea nr. 80/1995.

Critica referitoare la greșita

neacordare a sporului de radiații (antenă) solicitat este

nefondată, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut

că acest spor se acordă potrivit modalității instituite

prin Regulamentul privind acordarea sporului personalului care își

desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase,

în condiții periculoase sau vătămătoare, aprobat prin Anexa

nr. 8 a O.D. S.R.I. nr. 573/1999.

În Regulamentul menționat, în

cap II și III – art. 13 se prevede modalitatea de acordare a sporurilor

astfel: la începutul fiecărui an unitățile stabilesc o comisie

care va stabili nominal și va consemna într-un proces verbal locurile de

muncă și persoanele care își desfășoară

activitatea în condițiile prevăzute de regulament, arătându-se

sporul la care are dreptul, avându-se în vedere condițiile deosebit de

periculoase sau vătămătoare rezultate de buletinele de determinare

prin expertizare; procesele-verbale se aprobă de către comandantul

/șeful unității, după care se emite ordin de zi pe unitate

pentru alocarea de drepturi pentru perioada aprobată.

Prin urmare, buletinele de

interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de

muncă, efectuate în 2006 și 2007, menționate de recurent nu sunt

suficiente în ceea ce privește acordarea acestui spor, fără

îndeplinirea tuturor condițiilor legale menționate anterior,

materializate în parcurgerea procedurii cu referire la acordarea acestui spor,

finalizată printr-un ordin de zi pe unitate pentru alocarea de drepturi

pentru perioada aprobată, situație necontestată de

recurentul-reclamant.

Necontestată este și

afirmația recurentului-pârât din notele scrise potrivit căreia nu au

fost depășite valorile limitei de expunere și de declanșare

a acțiunii pentru câmpurile electromagnetice.

Faptul că angajații din

cadrul sistemului național de apărare beneficiază de un astfel

de spor de radiații nu reprezintă o faptă de discriminare pentru

că nu poate fi vorba de situații identice, cât timp fiecare

structură, respectiv Inspectoratul de Poliție Județeană

Brașov și Serviciul Român de Informații Brașov, au

propriile reglementări, specifice, pentru acordarea acestui spor.

În contextul celor arătate,

soluția primei instanțe cu privire la cererea de acordare a sporului

de radiații (antenă) este una corectă.

Critica referitoare la

soluționarea cererii care vizează drepturile bănești

reprezentând contravaloarea normei de hrană este, de asemenea

nefondată.

Prin O.D. S.R.I. nr. 834/2002

și nr. 877/2002, au fost aprobate instrucțiunile privind asigurarea

drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din

unitățile S.R.I., constând în acordarea în natură, de lapte

și citrice, personalului care desfășoară activitate în

mediu toxic fapt necontestat de părți.

Existența acestor ordine nu-l

îndreptățesc în mod direct pe recurentul-reclamant la acordarea în

echivalent bănesc a normei de hrană, în primul rând, pentru faptul

că acordarea acestor alimente sub formă de lapte și citrice a

fost prevăzută numai în natură prin actele menționate,

nefiind prevăzută modalitatea acordării prin echivalent

bănesc, cu atât mai mult cu cât nici recurentul nu a putut cuantifica

această normă de hrană.

Pe de altă parte, scopul

acordării acesteia este protecția personalului care lucrează în

mediul toxic, ori reclamantul nu a menționat și dovedit care sunt

activitățile în mediu toxic pe care le-a desfășurat, pentru

a fi îndreptățit la acordarea normei de hrană.

Referitor la cheltuieli de

judecată, instanța de recurs, apreciază că prin acordarea

lor în cuantum de 2.500 lei, fond și recurs, sunt îndeplinite și

respectate condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) coroborat cu art.

276 din C. proc. civ., având în vedere admiterea doar în parte a acțiunii

reclamantului.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I, coroborat cu

art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va admite recursul declarat de D.D., va modifica în parte

sentința recurată în sensul că va obliga pe pârât la plata

către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc și

calculator și pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, actualizate cu

indicele de inflație la data plății, cu obligarea

autorității pârâte să le înscrie în fișa matricolă.

Pârâtul va fi obligat să

plătească reclamantului suma de 2.500 lei cheltuieli de

judecată, fond și recurs.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Cu privire la recursul formulat de

pârâtul S.R.I., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II C. proc.

civ., îl va respinge ca nefondat pentru considerentele arătate în

cuprinsul acestei decizii, referitoare la analiza acordării sporului de

risc și de calculator reclamantului, atât de instanța de fond cât

și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul D.D. împotriva sentinței civile nr. 3439 din 9 decembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că obligă pârâtul la plata către

reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc și de calculator

și pentru perioada 1 martie - 5 iunie 2006, actualizate cu indicele de

inflație la data plății efective.

Obligă autoritatea pârâtă

să înscrie aceste drepturi în fișa matricolă.

Admite în parte cererea pentru

cheltuieli de judecată și obligă autoritatea pârâtă să

plătească recurentului-reclamant suma de 2.500 lei cu acest titlu,

fond și recurs.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul declarat de

Serviciul Român de Informații București împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.