ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.D. a chemat în judecată Serviciul Român de Informații (S.R.I.) solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la plata: drepturilor bănești reprezentând sportul de radiații (antenă) în cuantum de 10% pe lună prevăzut de anexa 8, tabelul 3, pct. 65 din O.D. S.R.I. nr. 573/1999, retroactiv pe ultimii 3 ani și pe viitor; drepturilor bănești reprezentând contravaloarea normei de hrană 12 D prevăzută de O.D. S.R.I. nr. 843/2002, începând cu luna martie 2006 și în continuare; drepturilor bănești reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate conform cap 4 și Anexei 3 din O.D.

S.R.I. nr. 723/2001; înscrierea acestor drepturi materiale în cartea de muncă, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, printr-o cerere de completare a acțiunii, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata sporului de risc și de calculator pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006 și perioada 1 septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizată, întrucât a îndeplinit atribuții ce impuneau acordarea acestui spor. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că a fost încadrat în secția județeană de Informații Brașov, iar din luna martie 2006, în executarea unui ordin verbal dispus de fosta conducere a unității, și-a desfășurat activitatea în biroul N, unde nu a beneficiat de sporurile bănești cuvenite acestui loc de muncă inclusiv de sporul de radiații acordat după realizarea documentației prevăzute de lege.

S-a susținut că acest spor se acordă discreționar și abuziv doar pentru angajații anumitor unități centrale, cum sunt cele de pe raza municipiului București. A mai arătat că, referitor la capetele 3 și 4 de cerere referitoare la contravaloarea normei de hrană 12 D și a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate, aceste drepturi i-au fost vătămate începând din luna martie 2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3439 din 9 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc și de calculator pentru perioada 1 septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

De asemenea, a obligat pârâtul să înscrie aceste drepturi salariale în carnetul de muncă al reclamantului, obligându-l și la cheltuieli de judecată în sumă de 97,07 ron și 500 ron cheltuieli de transport. Totodată, a dispus respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că pentru perioada cuprinsă între data Ordinului de zi pe unitate nr. 177 din 18 septembrie 2006 și data emiterii ordinului de trecere în rezervă din 22 noiembrie 2006, reclamantul nu a beneficiat de sporul de risc și sporul de calculator, deși a executat sarcini specifice care presupuneau desfășurarea activității în aceste condiții, ce impuneau acordarea sporurilor.

Cât privește acordarea acelorași sporuri pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, Curtea a constatat că reclamantul nu a probat faptul că a îndeplinit atribuții de serviciu care să justifice acordarea acestora, astfel că a apreciat această cerere ca neîntemeiată. Referitor la capătul de cerere care viza acordarea sporului de radiații (antenă) s-a reținut că potrivit Regulamentului privind acordarea sporului personalului care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare aprobat prin anexa 8 la O.D. S.R.I. nr. 0573/1999, pârâtul a reglementat modalitatea de acordare a sporului de 10% pentru compensarea riscului la care este supus personalul care își desfășoară activitatea în aceste condiții.

Împrejurarea că alte structuri din cadrul sistemului național de apărare beneficiază de sporul de radiații nu conduce la concluzia că se impune acordarea acestuia și personalului angajat de pârât, în condițiile în care, prin reglementări specifice, acesta a prevăzut modalitatea instituirii și acordării acestui spor. Cu privire la acordarea contravalorii normei de hrană, instanța a reținut că acest capăt de cerere nu este întemeiat deoarece, pe de o parte, aceasta se acordă potrivit O.D. S.R.I. nr. 843/2005, în natură, iar pe de altă parte, se acordă doar unei categorii de personal ce-și desfășoară activitatea în mediul toxic, situație pe care însă reclamantul nu a dovedit-o, iar acest drept nu se poate stabili și acorda doar în considerarea calității de angajat al pârâtului.

Referitor la concediul de odihnă suplimentar aferent anului 2006-2007 s-a reținut că reclamantului i-au fost acordate zilele cu acest titlu care i se cuveneau. Făcând aplicabilitatea în cauză a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, instanța de fond a considerat justificate cheltuielile cu multiplicările xerox, cele de corespondență și o parte din cele aferente deplasării din localitatea de domiciliu la instanța de judecată, în sumă totală de 587,07 ron. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamantul D.D. și pârâtul Serviciul Român de Informații. Recurentul-reclamant D.D. prin cererea de recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 art. 304 1 C. proc.

civ., a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate.Instanța de fond, pe parcursul cercetării judecătorești nu a manifestat rol activ, respingând nemotivat cererile de probatorii solicitate pentru dovedirea pretențiilor. Printr-o motivare sumară, prima instanță i-a respins cererea privind sporul de radiații retroactiv pe ultimii 3 ani și în continuare deși au fost administrate înscrisuri în favoarea celor solicitate, respectiv buletine de interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de muncă pentru anii 2006-2007, din care rezultă explicit că echipamentele generatoare de radiații sunt situate în mediul de muncă de la UM Brașov unde își desfășoară activitatea, astfel că acordarea acestui spor i se cuvine în raport și de prevederile O.D.

S.R.I. nr. 573/199. Se susține că instanța de fond nu a avut în vedere discriminarea sa în raport de angajații IPJ Brașov care își desfășoară activitatea în aceeași locație și care au beneficiat de acest spor salarial în perioada 2004-2007 cât și în prezent. Referitor la soluția adoptată de prima instanță cu privire la acordarea drepturilor bănești reprezentând contravaloarea normei de hrană, recurentul - reclamant menționează că aceasta este greșită, survenind ca urmare a respingerii cererii de probatorii și luării în considerare doar a afirmațiilor pârâtului. Se precizează că nu s-a avut în vedere faptul că prin art. 90 din OD SRI nr. 843/2002 precum și prin dispozițiile prevăzute la pct. 20 din Anexa la O.D.

S.R.I. nr. 877/2002, referitoare la norma de hrană, acest drept i se cuvenea retroactiv și în echivalent bănesc. În ceea ce privește sporul de risc și de calculator, recurentul susține că în mod greșit acestea nu i-au fost acordate. Recurentul-reclamant arată, în esență, că era îndreptățit la sporul de risc și de calculator și pentru perioada 1.03 – 5 iunie 2006 solicitat prin cererea de completare a acțiunii întrucât și-a desfășurat activitatea pe profil N începând cu luna martie 2006 în baza ordinelor interne emise de conducerea unității, fiind prezent în unitate, unde a desfășurat activități specifice ce impuneau acordarea sporurilor solicitate. Recurentul-reclamant precizează că intimatul-pârât i-a satisfăcut pe parcursul procesului de fond cererea privind contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate pe anul 2006 – 2007 astfel că nu înțelege să mai formuleze critici cu privire la această cerere.

O ultimă critică vizează faptul că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat toate cheltuielile de judecată în cuantum 2387,49 ron conform dovezilor anexate, fără a se ține seama de faptul că dreptul la zilele de concediu suplimentar pe anii 2006-2007 i-a fost recunoscut după introducerea cererii de chemare în judecată. Au fost depuse înscrisuri în susținerea cererii de recurs și notă de probatorii ce i-a fost încuviințată prin încheierea din 12 noiembrie 2009. Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs și argumentele pentru admiterea acțiunii, precum și notă privind cheltuielile de judecată finale, apreciate la suma de 4746,21 ron.

Pârâtul Serviciul Român de Informații a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Prin cererea de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantului sporul de calculator întrucât conducerea unității, după comiterea incidentului de securitate (sfârșitul anului 2005) a odonat primele măsuri pentru evitarea amplificării consecințelor negative printre care și dreptul reclamantului de a utiliza baza de date, respectiv retragerea dreptului de a utiliza calculatorul. Ulterior, a fost desemnat să execute activități specifice profilului N, reclamantul refuzând executarea oricărei misiuni astfel că, nu a lucrat cu sursă emițătoare de radiații și nici nu putea primi spor de calculator.

Se precizează și faptul că în mod eronat i-a fost acordat sporul de risc solicitat, întrucât acesta se acordă în temeiul art. 25 din Legea nr. 138/1999 și a anexei nr. 6 din O.D. S.R.I. nr. 0573/1999 (în prezent abrogat), după o anumită procedură, ori, neîndeplinirea unor condiții din ordin echivalează cu neîndeplinirea condițiilor legale. Întrucât în cuprinsul Legii nr. 138/1999 legiuitorul a abilitat conducătorului instituției să emită ordine care să particularizeze anumite activități, limite și condiții de acordare a anumitor sporuri, sporurile solicitate de reclamant nu pot fi acordate în condițiile neîndeplinirii dispozițiilor legale.

În notele scrise și notele de ședință recurentul-intimat a reiterat, în esență, argumentele din cererea de recurs, în sprijinul admiterii recursului, arătând că soluția de respingere a sporurilor solicitate este legală și temeinică, cu raportare la situația specială a recurentului-reclamant, iar împrejurarea că alte structuri din cadrul sistemului național de apărare beneficiază de unele sporuri nu-l îndreptățesc pe reclamant la acordarea acestora. S-a menționat și faptul că în mod greșit s-a dispus înscrierea sporului acordat în carnetul de muncă deoarece angajații Serviciului Român de Informații nu au carte de muncă ci fișă matricolă care dovedește vechimea în serviciul militar și funcțiile îndeplinite (art. 100 din Legea nr. 80/1995).

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse. Motivul de recurs care vizează situația prevăzută de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu poate fi reținut. După cum se constată, instanța de fond prin încheierile pronunțate a motivat admiterea sau respingerea cererilor de probatorii solicitate de reclamant. De asemenea, în raport de dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., a manifestat rol activ privind aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, solicitând înscrisuri și lămuriri pârâtului prin adresa de la dosar fond.

În ceea ce privește sentința recurată, se constată faptul că aceasta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ., fiind precizate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Faptul că instanța de fond nu a achiesat la susținerile recurentului-reclamant nu echivalează cu nemotivarea hotărârii atacate, astfel că este nefondată critica ce vizează aceste aspecte. Criticile care vizează, în opinia recurentului, o greșită soluționare a cererilor sale privind acordarea sporurilor solicitate, pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. Critica referitoare la greșita neacordare a sporului de risc și de calculator și pentru perioada 1.03 – 5 iunie 2006, este fondată. Cererii recurentului în calitate de angajat al Serviciului Român de Informații - Unitatea Militară Brașov, în ceea ce privește sporurile solicitate, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Potrivit art. 26 din acest act normativ „(1) Personalul militar și civil care lucrează în condiții de pericol în unitățile de fabricare, experimentare, analiză sau depozitare a munițiilor, pulberilor, explozivilor și substanțelor toxice speciale sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora beneficiază de un spor pentru condiții periculoase de muncă, diferențiat în funcție de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat în aceste locuri, calculat la solda lunară, respectiv la salariul de bază, astfel:- locuri de muncă sau operațiuni deosebit de periculoase 37-50%;- locuri de muncă sau operațiuni foarte periculoase16-30%; locuri de muncă sau operațiuni periculoase până la 16 %. (2) Locurile de muncă sau operațiunile periculoase, diferențiate în funcție de gradul de pericol pe care îl reprezintă, procentul corespunzător fiecărui loc de muncă sau operațiune, precum și alte reglementări se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale”.

Conform art. 27 din aceeași lege, „Dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea desfășurată în schimb de noapte, precum și alte reglementări se aplică și personalului militar care se află în situații similare, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale”. În aplicarea și executarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul Directorului SRI nr. 0573/1999( în prezent abrogat), prin care, în anexele 6 și respectiv 8, s-au prevăzut modalitățile, respectiv condițiile de acordare a sporului de risc și de calculator, situație ce a fost confirmată de părți.

În perioada 8 septembrie 2006 – 22 noiembrie 2006, recurentul a desfășurat activități specifice profilului „N”, date fiind dispozițiile Ordinului de zi nr. 177 din 8 septembrie 2009, emis de conducerea pârâtului. După cum se constată, în perioada anterioară trecerii în rezervă, august – octombrie 2006, conform înscrisurilor privind salarizarea recurentului (dosar recurs), acestuia i-a fost acordat și plătit spor de risc și de calculator.

Prin urmare, recurentul, în condițiile în care a îndeplinit aceleași activități și în perioada martie – 22 noiembrie 2006, data trecerii în rezervă, era îndreptățit la acordarea sporului de risc și de calculator și pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, cu atât mai mult cu cât recurentul-pârât nu a făcut dovada că i-a achitat aceste sporuri iar în perioada 1 martie 2006 – 8 septembrie 2006 a executat misiuni operative, specifice muncii de informații în condiții de risc și nu neoperativ, Ordinul nr. 177 fiind emis la 8 septembrie 2006, producând efecte de la această dată. De asemenea, atitudinea diferită a pârâtului în ceea ce privește acordarea acestor sporuri pentru anumite perioade, aduce atingere speranței legitime a recurentului, care, desfășurând aceleași activități, se considera îndreptățit și spera la plata sporurilor menționate.

Mai mult, conform procesului verbal din 1 ianuarie 2006 al S.R.I. Brașov (dosar fond) s-a propus acordarea sporului pentru lucrul permanent la aparatură cu ecrane fluorescente, pentru 2006, pentru toate subunitățile care au în structură astfel de locuri de muncă și anume: birourile comenzii, unității, birourile „N”, compartimentele. Dată fiind situația de fapt expusă rezumativ mai sus, criticile recurentului – pârât în sensul că greșit i-au fost acordate reclamantului aceste sporuri deoarece i-a fost retras dreptul de a utiliza calculatorul, după incidentul de securitate de la sfârșitul anului 2005, fiind desemnat să desfășoare activități specifice biroului „N”, sunt nefondate, fiind contrazise de însăși atitudinea sa.

În consecință, față de cele expuse, neplata acestor sporuri aferente perioadei 1 martie– 5 iunie 2006 odată cu solda lunară aferentă, îl îndreptățesc pe reclamant la plata acestor sume, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cât și la înscrierea acestora în fișa matricolă, documentul specific evidenței persoanelor care își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Român de Informații, conform art. 100 din Legea nr. 80/1995. Critica referitoare la greșita neacordare a sporului de radiații (antenă) solicitat este nefondată, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că acest spor se acordă potrivit modalității instituite prin Regulamentul privind acordarea sporului personalului care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase sau vătămătoare, aprobat prin Anexa nr. 8 a O.D.

S.R.I. nr. 573/1999. În Regulamentul menționat, în cap II și III – art. 13 se prevede modalitatea de acordare a sporurilor astfel: la începutul fiecărui an unitățile stabilesc o comisie care va stabili nominal și va consemna într-un proces verbal locurile de muncă și persoanele care își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute de regulament, arătându-se sporul la care are dreptul, avându-se în vedere condițiile deosebit de periculoase sau vătămătoare rezultate de buletinele de determinare prin expertizare; procesele-verbale se aprobă de către comandantul /șeful unității, după care se emite ordin de zi pe unitate pentru alocarea de drepturi pentru perioada aprobată.

Prin urmare, buletinele de interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de muncă, efectuate în 2006 și 2007, menționate de recurent nu sunt suficiente în ceea ce privește acordarea acestui spor, fără îndeplinirea tuturor condițiilor legale menționate anterior, materializate în parcurgerea procedurii cu referire la acordarea acestui spor, finalizată printr-un ordin de zi pe unitate pentru alocarea de drepturi pentru perioada aprobată, situație necontestată de recurentul-reclamant. Necontestată este și afirmația recurentului-pârât din notele scrise potrivit căreia nu au fost depășite valorile limitei de expunere și de declanșare a acțiunii pentru câmpurile electromagnetice.

Faptul că angajații din cadrul sistemului național de apărare beneficiază de un astfel de spor de radiații nu reprezintă o faptă de discriminare pentru că nu poate fi vorba de situații identice, cât timp fiecare structură, respectiv Inspectoratul de Poliție Județeană Brașov și Serviciul Român de Informații Brașov, au propriile reglementări, specifice, pentru acordarea acestui spor. În contextul celor arătate, soluția primei instanțe cu privire la cererea de acordare a sporului de radiații (antenă) este una corectă. Critica referitoare la soluționarea cererii care vizează drepturile bănești reprezentând contravaloarea normei de hrană este, de asemenea nefondată. Prin O.D. S.R.I.

nr. 834/2002 și nr. 877/2002, au fost aprobate instrucțiunile privind asigurarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din unitățile S.R.I., constând în acordarea în natură, de lapte și citrice, personalului care desfășoară activitate în mediu toxic fapt necontestat de părți. Existența acestor ordine nu-l îndreptățesc în mod direct pe recurentul-reclamant la acordarea în echivalent bănesc a normei de hrană, în primul rând, pentru faptul că acordarea acestor alimente sub formă de lapte și citrice a fost prevăzută numai în natură prin actele menționate, nefiind prevăzută modalitatea acordării prin echivalent bănesc, cu atât mai mult cu cât nici recurentul nu a putut cuantifica această normă de hrană.

Pe de altă parte, scopul acordării acesteia este protecția personalului care lucrează în mediul toxic, ori reclamantul nu a menționat și dovedit care sunt activitățile în mediu toxic pe care le-a desfășurat, pentru a fi îndreptățit la acordarea normei de hrană. Referitor la cheltuieli de judecată, instanța de recurs, apreciază că prin acordarea lor în cuantum de 2.500 lei, fond și recurs, sunt îndeplinite și respectate condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) coroborat cu art. 276 din C. proc. civ., având în vedere admiterea doar în parte a acțiunii reclamantului.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul declarat de D.D., va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc și calculator și pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății, cu obligarea autorității pârâte să le înscrie în fișa matricolă. Pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată, fond și recurs. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cu privire la recursul formulat de pârâtul S.R.I., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II C. proc.

civ., îl va respinge ca nefondat pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, referitoare la analiza acordării sporului de risc și de calculator reclamantului, atât de instanța de fond cât și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva sentinței civile nr. 3439 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc și de calculator și pentru perioada 1 martie - 5 iunie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Obligă autoritatea pârâtă să înscrie aceste drepturi în fișa matricolă. Admite în parte cererea pentru cheltuieli de judecată și obligă autoritatea pârâtă să plătească recurentului-reclamant suma de 2.500 lei cu acest titlu, fond și recurs. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul declarat de Serviciul Român de Informații București împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă.