ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3083/2010

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 121 din 17 februarie

2010, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.E. la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

269 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de

pedeapsă de 137 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 689/2008 a Judecătoriei sectorului

4 București, iar, în urma contopirii cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

s-a dispus ca în final să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În esență, s-au

reținut următoarele:

În data de 26

septembrie 2009, în jurul orei 11,50, în timp ce inculpatul a fost desemnat

pentru efectuarea de activități gospodărești în incinta locului de arest, a

evadat, profitând de neatenția celor doi agenți desemnați cu supravegherea

locului de arest.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Decizia penală nr. 89/A din 9 aprilie 2010, a respins apelul declarat de

inculpatul D.E. împotriva sentinței.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs inculpatul.

Prin recursul

declarat, susținut oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a

solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiul art. 385

9

pct. 14

din C. proc. pen. și reducerea pedepsei.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția

inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Critica referitoare

la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat infracțiunea de evadare.

Raportat la aceste

criterii prevăzute de art. 72 C. pen. și la datele ce caracterizează persoana

inculpatului, cărora Ie-a acordat eficiență, instanța de apel a apreciat, în

mod just, că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Neexistând nici alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de recurentul inculpat D.E. împotriva Deciziei penale nr.

89/A din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.E. împotriva deciziei

penale nr. 89/A din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că

recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2010.