ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3083/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 121 din 17 februarie 2010, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 137 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 689/2008 a Judecătoriei sectorului 4 București, iar, în urma contopirii cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, s-a dispus ca în final să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În esență, s-au reținut următoarele: În data de 26 septembrie 2009, în jurul orei 11,50, în timp ce inculpatul a fost desemnat pentru efectuarea de activități gospodărești în incinta locului de arest, a evadat, profitând de neatenția celor doi agenți desemnați cu supravegherea locului de arest. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 89/A din 9 aprilie 2010, a respins apelul declarat de inculpatul D.E. împotriva sentinței. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul. Prin recursul declarat, susținut oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiul art. 385 9 pct. 14 din C. proc.

pen. și reducerea pedepsei. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată. Critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de evadare. Raportat la aceste criterii prevăzute de art. 72 C. pen. și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, cărora Ie-a acordat eficiență, instanța de apel a apreciat, în mod just, că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat D.E. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.E. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.