ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2010

HOTĂRÂRE
25.02.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului, se reține:

Prin

Sentința penală nr. 155 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată

plângerea petentului G.I., menținând Rezoluțiile nr. 87/P/2009 și nr.

593/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca legale și

temeinice.

În esență, s-a motivat că nemulțumirile petentului în

legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale și civile pe care le-a avut

cu soția sa nu constituie prin ele însele infracțiuni în sarcina judecătorului

care a pronunțat soluțiile, în lipsa dovedirii unei fapte prevăzute de legea

penală.

În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac

a recursului, susținând în continuare că judecătorul de caz ar fi săvârșit

infracțiunea de abuz de încredere, soluția instanței de fond fiind nelegală și

netemeinică, întrucât:

- motivarea sa contrazice dispozitivul hotărârii;

- toate bunurile sale sunt stăpânite de fosta soție cu

complicitatea magistratului reclamat, care ar fi avut o comportare abuzivă față

de persoana sa, neacceptându-i nicio probă în dosarul penal, ba chiar l-a

evacuat din sala de judecată.

Petentul mai inserează și alte critici, care însă nu privesc

strict obiectul cauzei.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei,

hotărârea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că sunt nefondate, pentru cele ce vor fi dezvoltate în

continuare.

Petentul consideră că judecătorul D.L. de la Judecătoria

Buzău ar fi încălcat legea, nu a dat dovadă de rol activ și nu a respectat

dispozițiile legale privind incompatibilitatea în soluționarea Dosarului penal

nr. 7202/2004 al Judecătoriei Buzău.

În fapt, prin Rezoluția nr. 1378/P/2004, Parchetul de pe

lângă Judecătoria Buzău a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale

față de fosta soție a petentului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.

290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. și art. 11 din Legea

nr. 87/1994, pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen. fiind sesizată

instanța de judecată.

Plângerea împotriva rezoluției procurorului de caz a fost

respinsă de procurorul ierarhic superior.

Dosarul penal nr. 7202/2004, ce a avut ca obiect

infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen., a fost soluționat de judecătorul

D.L., care a constatat tardivitatea plângerii petentului, soluție rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 505/2004 a Tribunalului Buzău.

Același judecător a mai soluționat și Dosarul penal nr.

8960/200/2008 al Judecătoriei Buzău, ce a avut ca obiect revizuirea Sentinței

penale nr. 1091 din 19 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău, prin care se

respinsese o altă cerere de revizuire și constatând că nu se referă la o

rezolvare a fondului cauzei, a respins calea extraordinară promovată de petent.

De menționat că nu el soluționase respectivul dosar și prin

urmare, deși recuzat, cererea de recuzare a fost respinsă.

Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 și de art.

17 din Legea nr. 304/2004, corect au apreciat organele de urmărire penală, cât

și instanța de fond că simplele nemulțumiri ale petentului nu pot constitui,

prin ele însele, fapte penale pentru cel reclamat.

Pe de altă parte, între motivarea sentinței penale atacate

și dispozitivul acesteia nu există nicio contradicție.

Hotărârea fiind legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I.

împotriva Sentinței penale nr. 155 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 400 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2010
pe rolul Tribunalului Buzău în care numitul C.N. avea calitatea de parte, a fost suspendat în baza art. 155 1 C. proc. civ. întrucât petentul nu a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, iar că intimata magistrat judecător B.M. nu
ÎCCJ 2011-06-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3700/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plâ
ÎCCJ 2009-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1066/2009
C. pen., motivat de faptul că prin rezoluția nr. 639/II/2/2007 în calitate de prim procuror a respins-o, menționând că probatoriul cauzei este complet și nu este necesară administrarea de alte probe. Curtea de Apel Ploiești, secția penală ș
ÎCCJ 2010-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2011
Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 191 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plâ
ÎCCJ 2010-11-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3694/2010
ere în judecată se soluționează de instanța căreia i-ar reveni, conform legii, competența să judece cauza în primă instanță. Conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite d
Sursă