ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Sentința penală nr. 155 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petentului G.I., menținând Rezoluțiile nr. 87/P/2009 și nr. 593/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca legale și temeinice. În esență, s-a motivat că nemulțumirile petentului în legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale și civile pe care le-a avut cu soția sa nu constituie prin ele însele infracțiuni în sarcina judecătorului care a pronunțat soluțiile, în lipsa dovedirii unei fapte prevăzute de legea penală.

În termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, susținând în continuare că judecătorul de caz ar fi săvârșit infracțiunea de abuz de încredere, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, întrucât: - motivarea sa contrazice dispozitivul hotărârii; - toate bunurile sale sunt stăpânite de fosta soție cu complicitatea magistratului reclamat, care ar fi avut o comportare abuzivă față de persoana sa, neacceptându-i nicio probă în dosarul penal, ba chiar l-a evacuat din sala de judecată. Petentul mai inserează și alte critici, care însă nu privesc strict obiectul cauzei. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare. Petentul consideră că judecătorul D.L. de la Judecătoria Buzău ar fi încălcat legea, nu a dat dovadă de rol activ și nu a respectat dispozițiile legale privind incompatibilitatea în soluționarea Dosarului penal nr. 7202/2004 al Judecătoriei Buzău. În fapt, prin Rezoluția nr. 1378/P/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de fosta soție a petentului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (1) C. pen. și art. 11 din Legea nr. 87/1994, pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen. fiind sesizată instanța de judecată.

Plângerea împotriva rezoluției procurorului de caz a fost respinsă de procurorul ierarhic superior. Dosarul penal nr. 7202/2004, ce a avut ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen., a fost soluționat de judecătorul D.L., care a constatat tardivitatea plângerii petentului, soluție rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 505/2004 a Tribunalului Buzău. Același judecător a mai soluționat și Dosarul penal nr. 8960/200/2008 al Judecătoriei Buzău, ce a avut ca obiect revizuirea Sentinței penale nr. 1091 din 19 noiembrie 2007 a Judecătoriei Buzău, prin care se respinsese o altă cerere de revizuire și constatând că nu se referă la o rezolvare a fondului cauzei, a respins calea extraordinară promovată de petent.

De menționat că nu el soluționase respectivul dosar și prin urmare, deși recuzat, cererea de recuzare a fost respinsă. Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 și de art. 17 din Legea nr. 304/2004, corect au apreciat organele de urmărire penală, cât și instanța de fond că simplele nemulțumiri ale petentului nu pot constitui, prin ele însele, fapte penale pentru cel reclamat. Pe de altă parte, între motivarea sentinței penale atacate și dispozitivul acesteia nu există nicio contradicție. Hotărârea fiind legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva Sentinței penale nr. 155 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.