ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 743/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.M. împotriva rezoluției nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1120/42/2008, numitul D.M. a solicitat instanței desființarea rezoluției nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 1541/11/2/2008, pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești motivând că în mod nelegal s-a reținut față de avocatul S.D.

s-a dispus neînceperea urmăriri penale pentru infracțiunile prev. de art. 289, art. 291 C. pen. și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 iar față de lucrătorii de poliție I.G. și P.M.A. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii, petentul menționează că în prezența soției, fiicei și ginerelui său i-a înmânat avocatului suma de 300 euro fără ca acesta din urmă să îi elibereze vreo chitanță, neîncheind un contract de asistență juridică între părți. Se mai arată că ulterior plângerii formulate la Poliția Buzău, avocatul a depus la dosar un contract fotocopiat iar semnătura sa de pe acest contract a fost aplicată din actele existente la dosar. Referitor la lucrătorii de poliție menționează petentul că nu a fost audiat pe parcursul cercetărilor, în calitate de parte vătămată.

În final a solicitat să-i fie returnată suma de 300 euro deoarece nu a primit nici un serviciu din partea avocatului. Referitor la avocatul S.D. Curtea a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că a fost încheiat cu petentul un contract de asistență juridică nr. 11961 din 16 februarie 2007 aflat la fila 4 d.u.p. care la rubrica „client" poartă semnătura lui D.M.(pe care acesta și-a recunoscut-o în fața instanței de judecată)dar și a seriei și numărul cărții sale de identitate. Se mai constată că la dosarul cauzei există și o chitanță fila 3 d.u.p. dar și copie de pe registrul jurnal de încasări și plăți ale avocatului, acte din care rezultă că suma de bani primită de la petent a fost înscrisă în evidența contabilă a acestuia.

Având în vedere aceste înscrisuri, Curtea apreciază, așa cum a menționat și procurorul că avocatul nu a comis nici unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Având în vedere că petentul și-a recunoscut semnătura de pe contractul de asistență juridică mai sus amintit, consideră și instanța că același avocat nu a comis nici elemente constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. Se mai poate aminti referitor la acestea că așa cum se observă semnătura petentului este aplicată pe acel contract de asistență juridică peste linia punctată a rubricii unde aceasta trebuia efectuată, situație care nu ar fi fost posibilă în cazul în care s-ar fi suprapus mai multe fotocopieri la diferite înscrisuri pentru ca respectiva semnătură să fie aplicată acolo unde există în prezent.

În ceea ce privește lucrătorii de poliție soluția procurorului este pe deplin justificată având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de către avocatul reclamat de petent s-a putut desprinde soluția în privința cercetărilor penale efectuate față de acesta. Din acest motiv în mod judicios a apreciat că nu a mai fost necesară audierea petentului și a avocatului în speță. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul D.M. În motivarea recursului se arată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S.D. este nelegală întrucât i-a achitat acestuia 300 euro pentru a-i acorda asistență juridică în unele litigii civile aflate pe rolul instanțelor din Buzău și Galați, însă acesta și-a însușit suma, nu a prestat nici o activitate avocațială în interesul său și nu a încheiat un contract de asistență juridică.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivului formulat, cât și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Din actele premergătoare efectuate rezultă că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. urmărirea penală nu poate fi începută. Astfel, petentul, contrar susținerilor sale, a încheiat cu intimatul S.D. contractul de asistență juridică nr. 11961 din 16 februarie 2007, pe care l-a semnat la rubrica client și i-a achitat acestuia suma de 1000 lei, ce a fost evidențiată în registrul jurnal de încasări și plăți și pentru care i s-a eliberat chitanță.

Contractul de asistență juridică cuprinde la rubrica „CLIENT” pe lângă semnătura petiționarului, numărul și seria cărții de identitate a acestuia. De altfel, petentul a recunoscut în fața instanței de fond că semnătura de pe contract îi aparține, susținând însă că acest contract a fost încheiat ulterior, în condiții pe care nu le cunoaște. Împrejurarea că ulterior intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, constituie potrivit art. 139 alin. (6) din statutul profesiei de avocat o abatere disciplinară și nu atrage răspunderea penală. Referitor la intimații I.G. și P.M.A., aceștia au soluționat petiția formulată la data de 4 decembrie 2007 de către D.M. și au comunicat acestuia rezultatul verificărilor, exercitându-și atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu există indicii ale săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 189 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.