ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 743/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189 din 26 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul D.M. împotriva rezoluției nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată

sub nr. 1120/42/2008, numitul D.M. a solicitat instanței desființarea

rezoluției nr. 23/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a

rezoluției nr. 1541/11/2/2008, pronunțată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești motivând că în mod nelegal s-a reținut față

de avocatul S.D. s-a dispus neînceperea urmăriri penale pentru infracțiunile

prev. de art. 289, art. 291 C. pen. și art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

iar față de lucrătorii de poliție I.G. și P.M.A. pentru infracțiunea prev. de art.

246 C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul menționează că în prezența soției, fiicei și ginerelui său i-a înmânat

avocatului suma de 300 euro fără ca acesta din urmă să îi elibereze vreo

chitanță, neîncheind un contract de asistență juridică între părți.

Se mai arată că ulterior

plângerii formulate la Poliția Buzău, avocatul a depus la dosar un contract

fotocopiat iar semnătura sa de pe acest contract a fost aplicată din actele

existente la dosar.

Referitor la lucrătorii de

poliție menționează petentul că nu a fost audiat pe parcursul cercetărilor, în

calitate de parte vătămată.

În final a solicitat să-i

fie returnată suma de 300 euro deoarece nu a primit nici un serviciu din partea

avocatului.

Referitor la avocatul S.D. Curtea

a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că a fost

încheiat cu petentul un contract de asistență juridică nr. 11961 din 16

februarie 2007 aflat la fila 4 d.u.p. care la rubrica „client" poartă

semnătura lui D.M.(pe care acesta și-a recunoscut-o în fața instanței de

judecată)dar și a seriei și numărul cărții sale de identitate. Se mai constată

că la dosarul cauzei există și o chitanță fila 3 d.u.p. dar și copie de pe

registrul jurnal de încasări și plăți ale avocatului, acte din care rezultă că

suma de bani primită de la petent a fost înscrisă în evidența contabilă a

acestuia.

Având în vedere aceste

înscrisuri, Curtea apreciază, așa cum a menționat și procurorul că avocatul nu

a comis nici unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că petentul

și-a recunoscut semnătura de pe contractul de asistență juridică mai sus

amintit, consideră și instanța că același avocat nu a comis nici elemente

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. Se mai

poate aminti referitor la acestea că așa cum se observă semnătura petentului

este aplicată pe acel contract de asistență juridică peste linia punctată a rubricii

unde aceasta trebuia efectuată, situație care nu ar fi fost posibilă în cazul

în care s-ar fi suprapus mai multe fotocopieri la diferite înscrisuri pentru ca

respectiva semnătură să fie aplicată acolo unde există în prezent.

În ceea ce privește

lucrătorii de poliție soluția procurorului este pe deplin justificată având în

vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de către avocatul reclamat

de petent s-a putut desprinde soluția în privința cercetărilor penale efectuate

față de acesta.

Din acest motiv în mod judicios

a apreciat că nu a mai fost necesară audierea petentului și a avocatului în

speță.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat recurs petiționarul D.M.

În motivarea recursului se

arată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul S.D. este

nelegală întrucât i-a achitat acestuia 300 euro pentru a-i acorda asistență

juridică în unele litigii civile aflate pe rolul instanțelor din Buzău și

Galați, însă acesta și-a însușit suma, nu a prestat nici o activitate

avocațială în interesul său și nu a încheiat un contract de asistență juridică.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivului formulat, cât și sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține următoarele:

Din actele premergătoare

efectuate rezultă că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică

și legală, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., ce

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel că în conformitate cu

dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. urmărirea penală nu poate fi

începută.

Astfel, petentul, contrar

susținerilor sale, a încheiat cu intimatul S.D. contractul de asistență

juridică nr. 11961 din 16 februarie 2007, pe care l-a semnat la rubrica client

și i-a achitat acestuia suma de 1000 lei, ce a fost evidențiată în registrul

jurnal de încasări și plăți și pentru care i s-a eliberat chitanță.

Contractul de asistență

juridică cuprinde la rubrica „CLIENT” pe lângă semnătura petiționarului,

numărul și seria cărții de identitate a acestuia.

De altfel, petentul a

recunoscut în fața instanței de fond că semnătura de pe contract îi aparține,

susținând însă că acest contract a fost încheiat ulterior, în condiții pe care

nu le cunoaște.

Împrejurarea că ulterior

intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, constituie

potrivit art. 139 alin. (6) din statutul profesiei de avocat o abatere

disciplinară și nu atrage răspunderea penală.

Referitor la intimații I.G. și

P.M.A., aceștia au soluționat petiția formulată la data de 4 decembrie 2007 de

către D.M. și au comunicat acestuia rezultatul verificărilor, exercitându-și

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu

există indicii ale săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Față de cele expuse, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 189 din 26

noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.