ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4228/2010

Deliberând asupra

contestațiilor în anulare, se reține:

Prin cererile din 14 mai 2010, numiții T.C.

și L.M. au formulat contestații în anulare contra Deciziei penale nr. 1802 din

06 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că

nu ar fi comis infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și

(5) C. pen.

Contestatorul L.M.

susține că a fost condamnat pe nedrept în baza declarațiilor date de către

celălalt conte stator, T.C. în timp ce acesta din urmă invocă cazul de

contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Au fost atașate

dosarele penale în discuție.

Examinând

contestațiile în raport cu actele și lucrările cauzei dar și cu condițiile

legale de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile

pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen., instanța este obligată să verifice termenul în care a

fost introdusă cererea, motivul pe care se sprijină și dacă face parte din cele

enumerate limitativ de textul art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul

contestației se dispun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Or, motivul invocat

fiind cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv că instanța de

recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire

la care existau probe în dosar nu subzistă, contestatorii încercând în

realitate o reapreciere a probatoriului cauzei după ce aceasta a fost

soluționată definitiv.

Prin Decizia penală nr. 1802 din 6 mai 2010 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a analizat în amănunt întreg

materialul probator al cauzei, reținând vinovăția inculpaților și înlăturând

punctual fiecare din motivele de recurs promovate de către aceștia.

În plus, prin

contestația în anulare, prin admisibilitate, nu se indică niciun mijloc de

probă care a existat la dosarul cauzei și nu a fost observat de către instanța

de recurs, care să conducă la încetarea procesului penal.

Constatându-se

neîndeplinirea cerințelor obligatorii impuse de prevederile art. 391 alin. (2)

C. proc. pen. contestațiile în anulare vor fi respinse ca inadmisibile.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii T.C. și L.M.

împotriva Deciziei penale nr. 1802 din 06 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii

la plata sumelor de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2010.