ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4228/2010

Deliberând asupra contestațiilor în anulare, se reține: Prin cererile din 14 mai 2010, numiții T.C. și L.M. au formulat contestații în anulare contra Deciziei penale nr. 1802 din 06 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că nu ar fi comis infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. Contestatorul L.M. susține că a fost condamnat pe nedrept în baza declarațiilor date de către celălalt conte stator, T.C. în timp ce acesta din urmă invocă cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. Au fost atașate dosarele penale în discuție. Examinând contestațiile în raport cu actele și lucrările cauzei dar și cu condițiile legale de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța este obligată să verifice termenul în care a fost introdusă cererea, motivul pe care se sprijină și dacă face parte din cele enumerate limitativ de textul art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se dispun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. Or, motivul invocat fiind cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar nu subzistă, contestatorii încercând în realitate o reapreciere a probatoriului cauzei după ce aceasta a fost soluționată definitiv.

Prin Decizia penală nr. 1802 din 6 mai 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a analizat în amănunt întreg materialul probator al cauzei, reținând vinovăția inculpaților și înlăturând punctual fiecare din motivele de recurs promovate de către aceștia. În plus, prin contestația în anulare, prin admisibilitate, nu se indică niciun mijloc de probă care a existat la dosarul cauzei și nu a fost observat de către instanța de recurs, care să conducă la încetarea procesului penal. Constatându-se neîndeplinirea cerințelor obligatorii impuse de prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. contestațiile în anulare vor fi respinse ca inadmisibile. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii T.C. și L.M. împotriva Deciziei penale nr. 1802 din 06 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorii la plata sumelor de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2010.