ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3369/2012

Asupra

recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul B.V.O. a chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de D.G.F.P. Vrancea, solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va

pronunța, să dispună obligarea pârâtului la acordarea de daune morale și

materiale în cuantum de 45.000 RON.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin sentința

civilă nr. 821 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vrancea, acțiunea

reclamantului a fost respinsă ca nefondată.

În motivarea hotărârii,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a dovedit în niciun fel

pretențiile sale materiale, și, prin urmare, sub acest aspect, acțiunea sa apare

ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

daunele morale, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele

art. 5 din Legea nr. 221/2009, întrucât reclamantul nu a suferit vreo condamnare

cu caracter politic, iar față de acesta nu s-a luat nicio măsură administrativă

cu caracter politic din cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 221/2009.

S-a mai reținut

că daunele morale întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 nu pot

fi acordate în condițiile în care acest text de lege a fost declarat neconstituțional

prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, obligatorie

de la data publicării sale în M. Of., respectiv 15 noiembrie 2010.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs invocând faptul că O.G.

nr. 214/1999 este mai explicită în ceea ce privește sfera actelor ce se încadrează

în sfera măsurilor abuzive luate de comuniști, iar instanța, în mod greșit, a reținut

că reclamantul ar fi știut că locuința îi este folosită pentru întâlniri conspirative.

Prin decizia civilă

nr. 322/R din 23 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a

fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva sentinței

civile nr. 821 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs, ținând cont de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 221/2009, art. 1 alin. (3) și art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 invocată

de recurent, având în vedere obiectul acțiunii și raportul întocmit de organele

de Securitate cu ocazia recrutării recurentului-reclamant, a constatat că atât prevederile

O.U.G. nr. 214/1999, cât și Legea nr. 221/2009 au avut în vedere persoanele care

au suferit măsuri represive ca urmare a acțiunilor lor fățișe de împotrivire față

de politica vremii. Întrucât din actele dosarului nu rezultă o astfel de atitudine

din partea recurentului-reclamant, s-a constatat că instanța de fond în mod corect

a respins acțiune ca nefondată.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul B.V.O. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați, secția

I

civilă, sub

nr. 1325/44/2011.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați

este lipsită de temei legal, că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut

(despăgubiri, chirie pretinsă), iar hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris fals

rupt din context.

Intimatul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

La primul termen

de judecată, 14 decembrie 2011, reclamantul B.V.O. a precizat că este recurs, iar

nu contestație în anulare, calea de atac exercitată.

Prin decizia civilă

nr. 675/R din 14 decembrie 201

1

pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția

I

civilă, a fost declinată competența

de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 322/2011 a Curții de

Apel Galați în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de dispozițiile

imperative ale art. 4 C. proc. civ., conform cărora recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de Curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Analizând cu prioritate

excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile

art. 137 și art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată

și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

precum și cele date în apel”.

Prin urmare, potrivit

legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date

în recurs și aceasta, deoarece conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile

de recurs.

În sistemul nostru

de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea

acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor

de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea

prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura

și scopul lor și într-o anumită ordine.

Decizia civilă

nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin

care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva

sentinței civile nr. 821 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea,

nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs

la recurs, ceea ce nu este permis în raport de dispozițiile art. 299 și art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. care reglementează condițiile exercitării acestei

căi de atac.

Ca urmare, întrucât

decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul B.V.O.

este inadmisibil având în vedere dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință,

în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva deciziei civile

nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în

Dosarul nr. 2096/91/2010, va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.V.O. împotriva deciziei civile nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, în Dosarul nr. 2096/91/2010, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 septembrie 2012.