ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin încheierea de ședință din 17 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 502/35/2010, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen. cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului-inculpat I.R., trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanță.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, arătând că în mod greșit instanța de apel a decis menținerea sa în stare de arest preventiv, întrucât lăsat în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal și nici nu ar pune în pericol siguranța publică. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, constând în intermedierea vânzării cantității de 100 grame hașiș de la inculpatul S.I.C.

prin coinculpatul L.G. către investigatorul sub acoperire P.R., client al inculpatului G.D., operațiune ce a fost constatată flagrant la data de 5 noiembrie 2009, în parcarea supermarket-ului K. din municipiul Satu Mare. Depistarea inculpatului a avut loc pe baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea privind existența unei rețele de traficanți care acționa pe raza municipiului Satu Mare. În urma investigațiilor efectuate de lucrătorii de poliție a fost identificat inculpatul cât și celelalte persoane trimise în judecată prin același rechizitoriu. Măsura arestării preventive dispusă față de inculpat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., apreciindu-se că lăsarea sa în liberate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de apel. Infracțiunea de trafic de droguri se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de pericol social având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiune și consecințele dezastruoase pe care le produce asupra sănătății publice. În lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, traficanții distribuitori, cazul inculpatului în speță, reprezintă o verigă importantă, activitatea acestui tip de traficanți susținând atât capii rețelelor de distribuție, prin punerea în circulație a drogurilor, cât și viciul în sine, prin recrutarea și/sau alimentarea consumatorilor.

De asemenea, împrejurările în care a avut loc depistarea inculpatului - implicat într-o rețea de traficanți care se ocupa cu comercializarea de droguri introduse în țară din străinătate, precum și datele ce caracterizează persoana sa, recidivist prin multiple condamnări anterioare, lipsa unei ocupații și a unei pregătiri profesionale, concretizează riscul de repetare a infracțiunilor și, ca urmare, pericolul pentru siguranța publică. În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. menținând starea de arest a inculpatului. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva încheierii din 17 august 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 502/35/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.