ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2010

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin încheierea de ședință din 17 august 2010

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

în Dosarul nr. 502/35/2010, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 300

2

C. proc. pen. cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen., menținerea stării de arest a apelantului-inculpat I.R., trimis în

judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constatându-se că

temeiurile care au determinat arestarea inițială justifică în continuare privarea

de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care

apelantul-inculpat a fost condamnat în primă instanță.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, arătând că în mod

greșit instanța de apel a decis menținerea sa în stare de arest preventiv,

întrucât lăsat în libertate nu ar influența buna desfășurare a procesului penal

și nici nu ar pune în pericol siguranța publică.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost condamnat în primă instanță

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, constând în

intermedierea vânzării cantității de 100 grame hașiș de la inculpatul S.I.C.

prin coinculpatul L.G. către investigatorul sub acoperire P.R., client al

inculpatului G.D., operațiune ce a fost constatată flagrant la data de 5 noiembrie

2009, în parcarea supermarket-ului K. din municipiul Satu Mare.

Depistarea

inculpatului a avut loc pe baza informațiilor obținute de lucrătorii de poliție

din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Oradea privind

existența unei rețele de traficanți care acționa pe raza municipiului Satu

Mare.

În urma

investigațiilor efectuate de lucrătorii de poliție a fost identificat

inculpatul cât și celelalte persoane trimise în judecată prin același

rechizitoriu.

Măsura arestării

preventive dispusă față de inculpat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit.

f) C. proc. pen., apreciindu-se că lăsarea sa în liberate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Analizând temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

recurentul-inculpat, Înalta Curte constată că acestea se mențin și justifică în

continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și

instanța de apel.

Infracțiunea de

trafic de droguri se caracterizează printr-un grad deosebit de ridicat de

pericol social având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent

acest tip de infracțiune și consecințele dezastruoase pe care le produce asupra

sănătății publice.

În lanțul

infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, traficanții

distribuitori, cazul inculpatului în speță, reprezintă o verigă importantă,

activitatea acestui tip de traficanți susținând atât capii rețelelor de

distribuție, prin punerea în circulație a drogurilor, cât și viciul în sine,

prin recrutarea și/sau alimentarea consumatorilor.

De asemenea,

împrejurările în care a avut loc depistarea inculpatului - implicat într-o

rețea de traficanți care se ocupa cu comercializarea de droguri introduse în

țară din străinătate, precum și datele ce caracterizează persoana sa,

recidivist prin multiple condamnări anterioare, lipsa unei ocupații și a unei

pregătiri profesionale, concretizează riscul de repetare a infracțiunilor și,

ca urmare, pericolul pentru siguranța publică.

În consecință,

reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației

inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat

arestarea inițială, temeiuri care se mențin și în prezent pentru considerentele

anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dat

eficiență dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. menținând

starea de arest a inculpatului.

Așa fiind, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. și va dispune obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva încheierii din 17 august

2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 502/35/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.