ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: La data de 22 decembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarul I.I.C.A.T. împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică și a rezoluției nr. 9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a procurorului șef Secție Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

In motivarea cererii petentul a arătat că atât procurorul de caz, cât și procurorul ierarhic superior au ignorat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la caracterul imprescriptibil al răspunderii penale pentru fapte similare cu cele pe care le- a reclamat, precum și faptul că din expunerea făcută rezultă fără tăgadă existența indiciilor săvârșirii de fapte penale de către reprezentanți sau angajați ai regimului comunist.

Înalta Curte, analizând cererea formulată, reține următoarele: Prin rezoluția nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 356, art. 357, art. 358, art. 359, art. 360, art. 361 C. pen., a căror comitere a fost reclamată până la 30 iulie 1969, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru aceleași faptele reclamate a fi fost săvârșite în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 soluția de neurmărire penală s-a întemeiat pe lipsa elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.

Aceiași soluție a fost dată și pentru infracțiunile incriminate și sancționate de Codul penal de la art. 174 până la art. 220, întrucât se prescrisese răspunderea penală pentru faptele comise până la data de 22 decembrie 1989, iar pentru cele săvârșite ulterior acestei date, temeiul soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost lipsa elementelor constitutive ale acestor infracțiuni. Totodată, s-a mai dispus și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a anumitor infracțiuni, în raport de competența după materie sau calitate persoanei la Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 și Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul a făcut, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât fie din situația de fapt expusă în actul de sesizare nu s-au conturat elementele constitutive ale unora dintre infracțiunile reclamate, fie a intervenit prescripția răspunderii penale pentru altele sau competența de instrumentare pentru anumite fapte penale revine altor organe de urmărire penală. Examinând plângerea formulată de I.I.C.A.T.

împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, și a rezoluției nr. 9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a procurorului șef Secție Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte urmează să o trimită spre competentă soluționare Curții de Apel București pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. a 1 ) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.356/2006, infracțiunile prevăzute de art. 356 - art. 361 C. pen. se judecă în primă instanță de către curțile de apel.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 278 alin. (3)-(4) și ale art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, ce se rezolvă de procurorul ierarhic superior, iar după respingerea acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În speță, petiționarul a sesizat organele de urmărire penală cu privire la comiterea unor infracțiuni contra persoanei, contra patrimoniului sau care aduc atingere unor activități de interes public, precum și a infracțiunilor contra păcii și omenirii fără însă a indica făptuitorii sau a furniza date suficiente care să poată conduce la identificarea acestora.

În plus, soluțiile de neurmărire penală dispuse în cauză nu au fost date față de vreo anumită persoană, întrucât din actele premergătoare nu au rezultat informații care să ajute la identificarea făptuitorilor. Ca atare, în lipsa unei calități speciale a făptuitorilor competența materială a infracțiunilor contra păcii și omenirii revine, în primă instanță, curților de apel. Pentru considerentele anterior dezvoltate, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de I.I.C.A.T. împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul I.I.C.A.T. împotriva ordonanței din 29 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2011.