ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei

penale de față:

La data de 22 decembrie 2010 s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționarul I.I.C.A.T.

împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008 din 29

septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și

Criminalistică și a rezoluției

nr. 9971/4335/II/2/2010

din 03 decembrie 2010 a procurorului șef Secție Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

In motivarea cererii petentul a arătat

că atât procurorul de caz, cât și procurorul

ierarhic

superior au ignorat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu

privire

la caracterul imprescriptibil

al răspunderii penale pentru fapte similare cu cele pe care le-

a

reclamat, precum și faptul că din expunerea făcută rezultă fără tăgadă

existența indiciilor săvârșirii de fapte penale de către reprezentanți sau

angajați ai regimului comunist.

Înalta Curte,

analizând cererea formulată, reține următoarele:

Prin rezoluția

nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus,

neînceperea urmăririi

penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 356,

art. 357, art. 358, art. 359, art. 360,

art.

361 C. pen., a căror comitere a fost reclamată până la 30 iulie 1969, întrucât

a

intervenit prescripția răspunderii penale,

iar pentru aceleași faptele reclamate a fi fost

săvârșite în perioada 30 iulie 1969 - 22 decembrie 1989 soluția de

neurmărire penală s-a

întemeiat pe lipsa elementelor constitutive ale

acestor infracțiuni.

Aceiași soluție

a fost dată și pentru infracțiunile incriminate și sancționate de Codul penal

de la art. 174 până la art. 220, întrucât se prescrisese răspunderea penală

pentru faptele comise până la data

de 22 decembrie 1989, iar pentru cele săvârșite ulterior

acestei date, temeiul soluției de neîncepere a

urmăririi penale a fost lipsa

elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.

Totodată, s-a mai

dispus și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a

anumitor infracțiuni, în raport de competența după materie sau calitate

persoanei la Direcția

Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 1 și Secția Parchetelor Militare

din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul a

făcut, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul

ierarhic

superior care, prin rezoluția nr. 9971/4335/II/2/2010 din 03 decembrie 2010 a

respins-o, ca

neîntemeiată, întrucât fie din situația de fapt expusă în actul de

sesizare nu s-au conturat

elementele constitutive ale unora dintre infracțiunile

reclamate, fie a intervenit prescripția

răspunderii penale pentru altele sau competența de

instrumentare pentru anumite fapte penale

revine

altor organe de urmărire penală.

Examinând plângerea formulată de I.I.C.A.T.

împotriva rezoluției nr. 1304/P/2008 din 29 septembrie 2010 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție,

Secția Urmărire Penală și Criminalistică, și a rezoluției nr. 9971/4335/II/2/2010

din 03 decembrie 2010 a procurorului șef Secție Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Înalta Curte urmează să o trimită spre competentă

soluționare Curții de Apel București pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 1 lit. a

1

) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin

Legea nr.356/2006, infracțiunile prevăzute de art. 356 - art. 361 C. pen. se

judecă în primă instanță de către curțile de apel.

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 278 alin. (3)-(4) și ale art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, ce se rezolvă de procurorul ierarhic superior, iar după respingerea

acesteia se pot adresa cu plângere judecătorului de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În speță, petiționarul a sesizat

organele de urmărire penală cu privire la comiterea unor infracțiuni contra

persoanei, contra patrimoniului sau care aduc atingere unor activități de

interes public, precum și a infracțiunilor contra păcii și omenirii fără însă a

indica făptuitorii sau a furniza date suficiente care să poată conduce la

identificarea acestora.

În plus, soluțiile de neurmărire

penală dispuse în cauză nu au fost date față de vreo anumită persoană, întrucât

din actele premergătoare nu au rezultat informații care să ajute la

identificarea făptuitorilor.

Ca atare, în lipsa unei calități

speciale a făptuitorilor competența materială a infracțiunilor contra păcii și

omenirii revine, în primă instanță, curților de apel.

Pentru considerentele anterior

dezvoltate, Înalta Curte va trimite plângerea formulată de I.I.C.A.T. împotriva

rezoluției nr. 1304/P/2008 din

29

septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția Urmărire

Penală și Criminalistică la Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de

petiționarul I.I.C.A.T. împotriva ordonanței din 29 septembrie 2010 dată în

dosarul nr. 1304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel

București, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 08 septembrie 2011.