ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5877/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 octombrie 2011 pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul B.P.T.,

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.T. SA, obligarea acesteia la plata

sumei de 528 RON reprezentând drepturi salariale neachitate aferente lunii decembrie

2008, 1.000 euro reprezentând diurna cuvenită și neachitată, plata concediului de

odihnă neefectuat pe anul 2008 și 2009, reținerile nejustificate din salariu de

400 euro și garanția, de asemenea, reținută reclamantului, în mod nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 357 din 30 ianuarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 19282/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2)

C. muncii și domiciliul reclamantului, situat în circumscripția teritorială a acestei

instanțe.

Prin sentința civilă nr. 839/LM din 16

mai 2012, pronunțată în același dosar, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat conflictul negativ

de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și

Justiție, reținând că, deși este vorba de o necompetență de ordine publică, potrivit

art. 210 din Legea nr. 62/2011, reclamantul are posibilitatea de a alege între instanța

de la locul de muncă al angajatorului și cea de la domiciliul său. Chiar dacă reclamantul

are domiciliul în județul Hunedoara, a ales să formuleze prezenta acțiune la tribunalul

de la locul de muncă al angajatorului, respectiv, Tribunalul Dolj, aceasta fiind

instanța competentă a soluționa cauza.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed:

Conflictul de competență a fost generat

în cauză de stabilirea legii incidente în raport de obiectul cererii de chemare

în judecată, Tribunalul Dolj considerând că sunt aplicabile dispozițiile Codului

muncii, în timp ce Tribunalul Hunedoara a făcut aplicarea prevederilor Legii dialogului

social nr. 62/2011.

Înalta Curte reține că obiectul cererii

de față îl reprezintă obligarea pârâtei la plata mai multor sume de bani cuvenite

reclamantului în baza contractului de muncă.

În considerarea acestui obiect al cererii,

sunt incidente prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, lege publicată în

M. Of. la data de 10 mai 2011 și în vigoare, așadar, la data formulării cererii

de chemare în judecată, respectiv, 17 octombrie 2011.

Or,

potrivit art. 210 din acest act normativ, cererile referitoare

la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești

competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Fiind vorba despre o competență alternativă,

alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, în temeiul

art. 12 C. proc. civ.

În cauză, reclamantul și-a exercitat

dreptul de opțiune prin sesizarea Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripție se

află locul său de muncă, arătând, în cuprinsul cererii introductive, că și-a desfășurat

activitatea în cadrul SC D.T. SA, cu sediul în localitate P., județ Dolj, în calitate

de conducător auto, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM

Dolj sub nr. AA din 30 octombrie 2007 până la data de 28 ianuarie 2009.

Față de considerentele arătate, competența

de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

1 octombrie 2012.