ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5877/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul B.P.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.T. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 528 RON reprezentând drepturi salariale neachitate aferente lunii decembrie 2008, 1.000 euro reprezentând diurna cuvenită și neachitată, plata concediului de odihnă neefectuat pe anul 2008 și 2009, reținerile nejustificate din salariu de 400 euro și garanția, de asemenea, reținută reclamantului, în mod nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 357 din 30 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 19282/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii și domiciliul reclamantului, situat în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 839/LM din 16 mai 2012, pronunțată în același dosar, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, deși este vorba de o necompetență de ordine publică, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, reclamantul are posibilitatea de a alege între instanța de la locul de muncă al angajatorului și cea de la domiciliul său. Chiar dacă reclamantul are domiciliul în județul Hunedoara, a ales să formuleze prezenta acțiune la tribunalul de la locul de muncă al angajatorului, respectiv, Tribunalul Dolj, aceasta fiind instanța competentă a soluționa cauza.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed: Conflictul de competență a fost generat în cauză de stabilirea legii incidente în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Dolj considerând că sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, în timp ce Tribunalul Hunedoara a făcut aplicarea prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011. Înalta Curte reține că obiectul cererii de față îl reprezintă obligarea pârâtei la plata mai multor sume de bani cuvenite reclamantului în baza contractului de muncă. În considerarea acestui obiect al cererii, sunt incidente prevederile Legii dialogului social nr. 62/2011, lege publicată în M. Of.

la data de 10 mai 2011 și în vigoare, așadar, la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv, 17 octombrie 2011. Or, potrivit art. 210 din acest act normativ, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Fiind vorba despre o competență alternativă, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, în temeiul art. 12 C. proc. civ. În cauză, reclamantul și-a exercitat dreptul de opțiune prin sesizarea Tribunalului Dolj, în a cărui circumscripție se află locul său de muncă, arătând, în cuprinsul cererii introductive, că și-a desfășurat activitatea în cadrul SC D.T.

SA, cu sediul în localitate P., județ Dolj, în calitate de conducător auto, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM Dolj sub nr. AA din 30 octombrie 2007 până la data de 28 ianuarie 2009. Față de considerentele arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2012.