ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului București, înregistrată la data de 29 octombrie 2009, reclamantul

S.N.P.V.P.L. a chemat în judecată pe pârâta

Banca

Comercială Română solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să

dispună ca pârâta să fie obligată să-și execute obligația asumată prin

convenția de deschidere de cont încheiată cu reclamantul și să valideze

ordinele de plată depuse de acesta prin persoana autorizată, L.V., respectiv,

să efectueze operațiile cuprinse în aceste ordine de plată, cu cheltuieli de

judecată.

La data de 21

ianuarie 2010 s-a înregistrat și depus la dosar cererea de intervenție

formulată de

V.F.I. prin care s-a

arătat că

L.V. nu are calitatea de reprezentant al reclamantului și s-a

solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o

persoană fără calitate de reprezentant, apreciindu-se că, pe fond, această

cerere este neîntemeiată, intervenție calificată de tribunal ca fiind în

interesul pârâtei, admisă în principiu.

Secția a VI-a

comercială a Tribunalului București prin sentința comercială nr. 4892,

pronunțată la data de 15 aprilie 2010, a respins excepția lipsei calității de

reprezentant a semnatarului acțiunii L.V.; a admis acțiunea și a obligat pe

pârâtă să valideze ordinele de plată depuse de către reclamant prin persoana

autorizată, L.V. și să efectueze operațiile cuprinse în aceste ordine de plată.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a făcut aplicarea art. 969 și art. 1073 C. civ., reținând, în

principal, că între reclamant, reprezentat de L.V., și pârâtă s-a încheiat

convenția cadru cont curent/subcont pentru persoane juridice nr. 10660 din 25

august 2005, având ca obiect administrarea de către bancă a contului curent și

subconturilor titularului de cont și efectuarea operațiunilor de decontări cu

și fără numerar cu respectarea reglementărilor legale și că pârâta nu putea

refuza efectuarea plăților solicitate de reclamant prin ordinele de plată

semnate de L.V. în calitate de președinte, cu atât mai mult cu cât acesta este

și una dintre cele trei persoane menționate în fișa specimenelor de semnătură

care are dreptul de a retrage sau ordona transferul integral sau parțial al

sumelor din contul sindicatului deschis la Banca Comercială Română.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția

a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 77/A,

pronunțată la data de 11 februarie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a

constatat just că L.V. a fost și este reprezentantul reclamantului și că

ordinele de plată semnate de acesta trebuie să fie procesate de bancă, având în

vedere prevederile art. 3 și pct. 9 din convenția cadru încheiată de părți și

faptul că, în conformitate cu hotărârea din 12 martie 2006 a Comitetului

director al reclamantului, mandatul președintelui este prelungit automat până

la alegerea noului președinte - modificare a statutului menționată și în

registrul special al Judecătoriei Sectorului 2 București, în temeiul

dispoziției date prin sentința civilă nr. 3438 din 19 aprilie 2006, confirmată

prin decizia nr. 628/R din 15 martie 2010 a Secției a III-a civilă a

Tribunalului București.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată este nelegală, instanța de

apel făcând o greșită aplicare a art. 969 C. civ. și a prevederilor art. 3 și art.

9 din convenția cadru, încheiată între părți, întrucât din analiza materialului

probator administrat în cauză nu se poate reține nicio încălcare a prevederilor

contractuale de către recurenta – pârâtă.

Intimatul a solicitat

prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca

fiind legală și temeinică.

Recursul este

nefondat.

Astfel, potrivit art.

3 din convenția cadru nr. 10660, încheiată între părți la data de 25 august

2005, titularul de cont poate retrage sau ordona transferul integral sau

parțial al sumelor din cont, poate autoriza alte persoane să retragă sau să

ordone transferul din cont, persoane ce vor fi menționate în fișa specimenelor

de semnătură, banca nefiind obligată față de titularul de cont pentru

retragerile de cont sau ordinele de transfer efectuate de persoanele autorizate

de titularul de cont, iar, potrivit pct. 9 din Anexa la menționata convenție

cadru, privind condițiile de funcționare a contului pentru persoane juridice,

banca va primi pentru procesare numai documentele care sunt prezentate de către

titularul de cont sau de către persoana desemnată de acesta să efectueze

operațiuni în relația cu banca, conform delegației date de titularul de cont.

Este de observat că

instanța de apel, evocând precitatele prevederi contractuale și reținând că în

conformitate cu acestea ordinele de plată semnate de reprezentantul

reclamantului L.V. trebuie să fie procesate de bancă, a făcut o corectă

aplicare a acestor prevederi și a principiului statornicit de art. 969 alin. (1)

C. civ., așa încât motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și

găsește incidența în speță.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 77/A

din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

2 noiembrie 2011.