ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6445/2011

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 mai

2008 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3076/105/2008, reclamantul B.L.S. a

chemat în judecată pe pârâta Primăria com. Drajna prin Primar, solicitând

instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 320

din 5 mai 2008 și, în consecință, să se dispună restituirea în natură a

suprafețelor de teren situate în intravilanul com. Drajna, sat Drajna de Sus,

jud. Prahova, identificate prin raportul de expertiză efectuat în dosarul în

care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1251 din 4 noiembrie  1957, respectiv,

suprafața de 1.100 mp („Ba”), suprafața de 1.350 mp („Ca”), cea de 6.366 mp

(„D”), cea de 7.050 mp („Ea”) și suprafața de 5.750 mp („B”), terenuri ce au

fost solicitate prin notificare nr. 35/2001 adresată Primăriei com. Drajna.

Prin sentința civilă nr.

215 din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia civilă nr.

178 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a intimatei, iar apelul a fost respins ca nefundat.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul a promovat recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din 4 iunie 2010, având în vedere că niciuna dintre părțile cauzei nu

s-a prezentat în instanță și constatând că nu s-a solicitat judecata în lipsă

în condițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus

suspendarea soluționării recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

De la data

menționată,

niciuna

din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina

care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art.

252 (1) C. proc. civ., părțile fiind legal citate pentru termenul de azi, 23

septembrie 2011.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an”.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică

mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare,

dedusă din faptul nestăruinței părților o perioadă îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în

strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de

perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea

procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este

reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și

în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este

necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei

părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de

stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit

suspendarea (4 iunie 2010) și până la data repunerii pe rol din oficiu (4 iulie

2011), cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată

incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul B.L.S., împotriva deciziei nr. 178 din 4

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2011.