ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1412/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1412/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 304 din 17 decembrie 2009,

Tribunalul Harghita în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I. la:

- 8 (opt) ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe 3 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 113 C. pen. a obligat

pe inculpat să se supună tratamentului medical până la însănătoșire.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv al inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 4 mai

2009 la zi.

A admis în parte acțiunea civilă

formulată de părțile civile S.J. și M.I. și, în consecință, a obligat pe

inculpat să plătească 3.026,50 RON cu titlu de daune materiale părților civile

și 2.000 RON cu titlu de daune morale părților civile.

A respins celelalte pretenții pentru

plata daunelor morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

dispus confiscarea specială în favoarea statului a unui topor de 73 cm, a 2

bluze de tip sport de culoare albastră, respectiv de culoare gri și a urmelor

materiale de culoare brun roșcat, și a dispus distrugerea acestora după

rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat pe inculpat să plătească 2.022 RON, cheltuieli judiciare

statului, din care 135,00 RON costul expertizei medico-legale psihiatrice și

200 RON onorariu apărător din oficiu în faza de urmărire penală vor fi avansate

din fondul M.J.L.C.

În baza art. 193 C. proc. pen. a

obligat pe inculpat să plătească 1.000 RON onorariu avocațional părților

civile.

S-a reținut că în dimineața zilei de

3 mai 2009, după ce cu o seară înainte s-au înțeles în acest sens, inculpatul

și victima s-au întâlnit pentru a duce vitele la păscut în zona „G." din

apropierea orașului Bălan. În acest loc avea victima M.I. pășunea și o cabană

de vară. După ce au ajuns, cei doi au început să consume băuturi alcoolice.

Între timp, victima M.I. s-a

deplasat cu căruța la locuința martorului D.L. și a luat o sobă pe care o ținea

acolo pe timpul iernii. Martorul a declarat că victima nu era în stare de

ebrietate, dar s-a observat că a consumat băuturi alcoolice.

Întors la cabană cu soba, victima și

inculpatul au intrat în cabană să pregătească masa, moment în care victima a

scos din buzunar un briceag cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, care

s-a apărat și l-a dezarmat pe M.I. lovindu-l cu pumnii în zona feței. Victima

nu a încetat agresiunea și cu un cuțit a încercat din nou să-l agreseze pe

inculpat, care a fugit dar a fost ajuns de victimă care de data asta avea un

topor în mână. Inculpatul a luat toporul din mâna victimei și cu coada a lovit

de mai multe ori în cap pe victimă.

Victima a început să sângereze

abundent din nas și gură, motiv pentru care inculpatul a dus-o la pârâul din

spatele cabanei și a spălat-o de sânge. Inculpatul a lovit de mai multe ori pe

victimă cu pumnii în față și în cap. În urma acestor lovituri, victima a căzut

pe spate pe marginea pârâului. Dându-și seama că starea de sănătate a victimei

este gravă, inculpatul a ridicat-o și a dus-o până la scările de intrare în

cabană, unde a așezat-o și a abandonat-o, plecând către casă, respectiv

localitatea Sândominic.

Pe drum s-a întâlnit cu martorul

D.L., căruia i-a zis că s-a bătut cu victima. Martorul a găsit dimineața

următoare cadavrul victimei, cu fața plină de sânge, căzut pe spate peste

pragul ușii de acces în cabană.

Inculpatul a ajuns acasă având urme

de sânge pe haine, și a relatat soției că a avut o altercație cu victima, fără

a-i oferi detalii.

La cercetarea la fața locului, în

interiorul cabanei, în fața acesteia și în porțiunea de 12 m până la pârâu, au

fost găsite urme de sânge, două topoare cu urme de sânge uman.

La necropsia medico-legală a cadavrului s-au constatat

multiple leziuni pe suprafața corpului victimei. Moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat unei insuficiențe respiratorii acute consecutive unei

asfixii mecanice produse prin aspirat de sânge, ca urmare a unui traumatism

cranio-facial și toracic cu fractura oaselor nazale. Leziunile de violență

constatate s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure și au

legătură de cauzalitate directă cu decesul. Victima avea în momentul decesului

o îmbibație alcoolică de 1,80

‰

în urină și de 1,10

‰

în sânge.

Inculpatul a fost examinat

medico-legal și s-a stabilit că prezintă leziuni traumatice cranio-corporale

care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure precum și loviri

active cu pumnii ambelor mâini. Timpul de îngrijiri medicale este de 5 - 7

zile.

Inculpatul recunoaște săvârșirea

infracțiunii, susținând că victima era în stare de ebrietate și foarte

nervoasă, toată ziua căutând motive de ceartă. Declară că a fost atacat de

victimă, prima dată cu un briceag, după care cu un topor. A încercat să fugă,

dar a fost ajuns în urmă de victimă, căreia i-a smuls toporul din mână, după

care au început să se bată cu pumnii. Susține că a lovit victima numai în

apărare, și la pârâu aceasta i-a împins capul în apă, moment în care a mușcat-o

de mână și a lovit-o cu o piatră. Inculpatul a mai declarat că nu și-a dat

seama de starea victimei, întrucât aceasta striga și îl amenința în continuare,

și în timp ce se îndepărta de cabană.

Martorul M.C. a trecut cu

autoturismul lângă cabană și a văzut cum două persoane se bat, dar la apariția

martorului cele două persoane au intrat în cabană fără să solicite ajutorul

său.

Fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen. și este dovedită prin probele administrate în cauză. Chiar dacă nu

a urmărit direct, inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal al

acțiunii sale. Întrucât există dovada că victima a agresat inculpatul și ținând

cont de împrejurările concrete a săvârșirii faptei, se va reține circumstanța

atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

II. Împotriva acestei sentințe

penale în termen legal a înțeles să promoveze apel inculpatul M.I. care a

solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac să se reformeze parțial

hotărârea instanței de fond, în sensul reducerii pedepsei inițial aplicate. S-a

susținut de către inculpat, atât în scris, cât și în pledoaria avocatului

desemnat din oficiu, că fapta, a cărei comitere o recunoaște și regretă, a fost

săvârșită în stare de legitimă apărare, ce se impunea a fi corespunzător

apreciată. S-a mai susținut că circumstanțele personale favorabile ce le

prezintă pledoaria pentru aplicarea unei pedepse mai blânde, cu atât mai mult

cu cât el și în prezent urmează tratamentul medical ce i-a fost prescris cu ani

în urmă.

Analizând apelul astfel declarat

prin prisma prevederilor art. 370 - 374, 378 C. proc. pen. și procedându-se la

reevaluarea materialului probator administrat în prezenta cauză, se apreciază

că acesta este fondat, impunându-se a fi admis pentru considerentele ce se vor

expune mai jos:

Se constată faptul că la nivelul

instanței de fond s-a stabilit o corectă stare de fapt ce a primit o încadrare

juridică adecvată, aceste aspecte necomportând discuții. Mai presus de orice

dubiu s-a stabilit că în ziua de 3 mai 2009 inculpatul M.I., în stare de

provocare, a aplicat victimei I.M., în mod repetat lovituri în zone vitale ale

corpului acesteia (cap și față) lovituri tanato-generatoare.

Este neîndoios faptul că inculpatul

a săvârșit fapta depășind limitele legitimei apărări, dar întregul incident

soldat cu decesul victimei a fost general de aceasta, care, pe fondul

consumului excesiv de alcool a exercitat violențe repetate în două faze asupra

inculpatului. Dacă prima fază a acestor violențe a putut fi stopată lejer de

către inculpat, astfel cum se și reține în motivarea instanței de fond, cea

de-a doua fază nu a mai putut fi finalizată în același mod deoarece victima a

început să-l alerge pe inculpat fiind înarmată cu un topor. Datorită acestor

circumstanțe inculpatul a acționat într-un mod care s-a soldat cu decesul

victimei, ce a fost constatat a doua zi de către martorul D.L. care a găsit

victima căzută pe spate, peste pragul de acces în cabană situată în zona

„G." din apropierea orașului Bălan. De când a fost începută cercetarea

împotriva inculpatului, acesta a manifestat în mod constant o atitudine de

recunoaștere dar și una de regret a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa

în judecată. Chiar dacă instanța de fond a reținut în mod corect faptul că

acesta a comis fapta pentru care a fost deferit justiției în stare de provocare

se impunea în prezenta cauză a se da o mai largă eficiență circumstanțelor

atenuante reținute inițial față de inculpat, în contextul, în care și acesta

prezenta leziuni traumatice cranio-corporale suferite în urma agresiunilor

exercitate împotriva sa de victimă, persoană la care la data la care a

intervenit decesul s-a constatat că prezenta o alcoolemie de 1,10

‰

și alcoolurie de 1,80

‰

. Se impunea a se reține tot ca

circumstanțe atenuante mai largi, faptul că, înscrisurile depuse la dosarul

cauzei de către aparținătorii inculpatului, demonstrează că acesta este o

persoană cu serioase afecțiuni datorită cărora nu poate consuma alcool, că este

cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător în familie și

societate.

În opinia acestei instanțe de

control judiciar, se apreciază că pentru fapta comisă inculpatului i se putea

aplica o pedeapsă orientată la minimum special prevăzut de lege pentru

infracțiunea ce a

fost

reținută în sarcină și prin prisma faptului că este o persoană în vârstă.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu

prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de

către inculpatul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 304 din 17 decembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 1814/96/2009.

S-a desființat parțial hotărârea

judecătorească criticată și, în rejudecarea cauzei limitativ, s-a redus

pedeapsa principală aplicată inculpatului apelant de la 8 ani închisoare la 5

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de

dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de omor), cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

Au fost menținute toate celelalte

dispoziții din sentința penală apelată.

Așa fiind, prin Decizia penală nr.

7/A din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de către inculpatul M.I.

împotriva Sentinței penale nr. 304 din 17 decembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 1814/96/2009.

A desființat parțial hotărârea

judecătorească criticată și rejudecând cauza limitativ, a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului apelant de la 8 ani închisoare la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de

dispozițiile art. 174 alin. (1) C. pen. (infracțiunea de omor), cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

A menținut toate celelalte dispoziții

din sentința penală apelată.

Menținând inculpatul în stare de

arest preventiv, a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia,

perioada arestului preventiv scursă de la data pronunțării hotărârii - 17

decembrie 2009 la zi.

Cheltuielile judiciare în apel au

rămas în sarcina statului, suma de 200 RON cu titlu de onorariu pentru avocat

din oficiu urmând a fi avansată Baroului Mureș din fondul special al Curții de

Apel Târgu Mureș.

III. Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs părțile civile S.J., A.E. și M.I. criticând-o ca

netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. solicitând casarea deciziei atacate și menținerea sentinței

instanței de fond.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia atacată în raport de motivul de critică invocat și de cazul

de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursurile de față declarate

de părțile civile S.J., A.E. și M.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi

respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Aceasta întrucât pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată de instanța de apel prin decizia atacată, urmarea admiterii

apelului formulat de inculpatul M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu reținerea circumstanței legale a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., este aptă în totalitate să

satisfacă scopurile și finalitățile definite prin art. 52 C. pen. respectiv, să

constituie o reală măsură de constrângere cât și să asigure prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Concomitent, aceeași pedeapsă este

judicios dozată prin prisma criteriilor de individualizare judiciară raportat

la pericolul social generic de săvârșire al acesteia, constând în esență că

victima M.I. a încercat să-l lovească pe inculpat cu un briceag, după care a

încercat să-l lovească cu un topor, fiind din nou dezarmat, iar inculpatul

lovindu-l cu coada acelui topor de mai multe ori în cap.

De asemenea, au fost avute în vedere

datele care circumstanțiază persoana intimatului inculpat M.I., studii 8 clase

și școala profesională, pensionar pe caz de boală, căsătorit și cu o poziție

procesuală constant sinceră de recunoaștere și regret a faptei, ce a fost

valorificată de instanța de apel ca semnificând circumstanță atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Față de toate cele mai sus expuse,

se conchide că în mod justificat de datele speței, instanța de prim control

judiciar a procedat la reducerea pedepsei aplicate de la 8 ani închisoare la 5

ani închisoare și nu sunt în consecință temeiuri pentru casarea deciziei

atacate.

Urmează ca în baza art. 385

16

alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția

inculpatului M.I. de la 04 mai 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile S.J., A.E. și M.I. împotriva Deciziei penale nr.

7/A din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat M.I.

Deduce din cuantumul pedepsei

aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 mai

2009 la 14 aprilie 2010.

Obligă recurentele părțile civile la

plata sumelor de câte 266,33 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de câte 66,33 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de limbă

maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 aprilie 2010.