ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 189 din 15 mai 2007,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Craiova, în contradictoriu cu Administrația

Fondului pentru Mediu, și a dispus anularea deciziei de impunere nr. X din 11

ianuarie 2007, raportului de inspecție fiscală nr. Y din 11 ianuarie 2007 și deciziei

nr. 6 din 07 martie 2007 emise de pârâtă cu privire la sumele de: 64.667 RON obligație

stabilită pentru anul 2002, cu dobânzi (101.940 RON) și penalități (22.300 RON)

aferente obligației, precum și pentru suma de 298.884 RON obligație stabilită pentru

anul 2003 cu dobânzi (261.843 RON) și penalități (46.866 RON) aferente.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de apel a reținut în esență următoarele:

În urma controlului efectuat

în perioada 18 septembrie 2006-27 noiembrie 2006 cu privire la modul de evidențiere,

calcul și virare a obligațiilor SC R. SA Craiova față de bugetul Fondului pentru

mediu în perioada 29 ianuarie 2001-31 august 2006, Administrația Fondului pentru

Mediu a constatat că:

- pentru perioada 07 iunie

2002-02 octombrie 2002, societatea datorează o contribuție de 3% din veniturile

încasate de agenții economici colectori sau valorificatori de deșeuri feroase și

neferoase, în temeiul Legii nr. 73/2000, cu modificările și completările aduse prin

O.U.G. nr. 93/2001, al prevederilor O.G. nr. 11/1996, ale Legii nr. 108/1996, O.G.

nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/ 2003;

- pentru perioada 03 octombrie

2002-31 august 2006, societatea datorează o contribuție de 3% din veniturile realizate

din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase, în temeiul Legii nr. 73/2000, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 86/2003, O.U.G. nr. 96/2005, O.G. nr. 61/2002 și O.G.

nr. 92/2003.

Conform acestor constatări,

a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. Y din 11 ianuarie 2007 prin care

s-a reținut că societatea datorează următoarele sume:

- pentru anul 2002: 64.667

RON obligație, dobânzi 101.940 RON și penalități 22.300 RON;

- pentru anul 2003: 298.884

RON obligație, dobânzi 261.843 RON și penalități 46.866 RON;

- pentru anul 2004: 34.131

RON obligație, dobânzi 19.672 RON și penalități 2.689 RON;

- pentru anul 2005: 88.757

RON obligație, dobânzi 4.387 RON și penalități 4.081 RON;

- pentru anul 2006: 108.248

RON obligație, dobânzi 13.565 RON.

În baza raportului de

inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. X din 11 ianuarie 2007 prin

care s-a stabilit în sarcina societății comerciale obligații bugetare suplimentare

pentru perioada 07 iunie 2002-31 august 2006 în sumă totală de 1.111.530 RON, din

care:

- 594.687 RON debit reprezentând

cota de 3% din veniturile încasate de agenții economici colectori/valorificatori

de deșeuri feroase și neferoase, cota de 3% din veniturile realizate din vânzarea

deșeurilor metalice realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase

de către beneficiarii de astfel de deșeuri și respectiv contribuție datorată pentru

emisiile de poluanți în atmosferă;

- 516.843 RON, reprezentând

majorări de întârziere (dobânzi și penalități).

Contestația formulată

de societate împotriva deciziei de impunere a fost respinsă prin decizia nr. 6 din

07 martie 2007.

Curtea de apel a reținut

că, în raport cu prevederile art. 2 din Legea nr. 73/2000, cele ale Legii nr. 72/1996

și ale Legii nr. 500/2002, Fondul pentru mediu este un fond special extrabugetar,

care nu are același regim cu fondurile bugetare, astfel că, până la intrarea în

vigoare O.U.G. nr. 196/2005, dreptul Administrației Fondului pentru Mediu de a stabili

obligațiile datorate de agenții economici se prescrie în termen de 3 ani, fiind

astfel prescris pentru anii 2001-2002 supuși controlului efectuat la SC R. SA Craiova.

În acest sens, Curtea de apel a avut în vedere și faptul că O.G. nr. 11/1996 prevede

termenul de prescripție de 3 ani pentru alte creanțe bugetare decât cele provenite

din impozite, taxe și alte contribuții stabilite potrivit legii.

Totodată, Curtea de apel

a reținut că a fost stabilită în sarcina societății obligația de plată a contribuției

în procent de 3% contrar principiului „poluatorul plătește”. În acest sens, instanța

fondului a arătat că acest principiu s-a regăsi doar în forma inițială a Legii

nr. 73/2002, fiind eliminat ulterior modificărilor aduse acestei legi prin O.U.G.

nr. 93/2001, aprobată prin Legea nr. 293/ 2002.

Împotriva sentinței civile

nr. 189 din 15 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, au declarat recurs atât pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, cât

și reclamanta SC R. SA Craiova.

În recursul său, Administrația

Fondului pentru Mediu a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și

a susținut, în esență, următoarele critici:

- hotărârea instanței

de fond este nelegală fiind dată fără temei legal și cu aplicarea greșită a legii,

stabilind că natura juridică a contribuției de 3% prevăzută de Legea nr. 73/2000

nu ar avea natura unui venit bugetar și că termenul de prescripție aplicabil ar

fi termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958;

- instanța de fond a pronunțat

o hotărâre cu încălcarea legii, prevederile Decretului nr. 167/1958 nefiind incidente

în cauză, nefiind vorba de exercitarea unui drept la acțiune, ci de dreptul organului

competent de a stabili obligații fiscale printr-un anumit interval de timp, iar

în cauză este vorba de un raport în materia dreptului fiscal, iar nu în materia

dreptului procesual civil;

- în ceea ce privește

înlăturarea obligațiilor bugetare pe anul 2003, hotărârea instanței de fond este

nemotivată.

În recursul formulat,

SC R. SA Craiova, fără a se raporta la prevederile art. 304-304

1

C. proc.

civ., a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică

în ceea ce privește menținerea actelor pe perioada 2004-2006, actele atacate fiind

nelegale prin încălcarea prevederilor art. 103 alin. (3) C. proc. fisc.

Pe de altă parte, mai

susține societatea comercială, instanța de fond, deși a reținut că obligațiile respective

nu au natură bugetară nu a înlăturat accesoriile aferente creanțelor bugetare pentru

perioada 2004-2005, iar plățile făcute în anul 2004 ca datorii curente au fost imputate

greșit pentru anul 2002, așa cum rezultă din anexele raportului de inspecție fiscală.

Recursurile formulate

sunt întemeiate în limitele și pentru motivele care vor fi prezentate în continuare:

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a reținut că obligațiile

de plată a contribuțiilor prevăzute în Legea nr. 73/2000 privind Fondul de mediu

nu au natură bugetară, astfel că termenul de prescripție aplicabil dreptului de

a stabili aceste obligații este termenul general de 3 ani (reglementat de Decretul

nr. 167/1958), iar nu termenul de 5 ani prevăzut de O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002

și C. proc. fisc., ajungând la concluzia că sunt prescrise obligațiile la fondul

pentru mediu calculate cu depășirea perioadei de 3 ani, anteriori actului de control.

În cauză, este necontestat

că organele competente de control au stabilit obligații suplimentare în sarcina

societății comerciale reprezentând contribuția de 3% și accesoriile aferente pentru

perioada 07 iunie 2002-31 august 2006, calculate prin raportul de inspecție fiscală

nr. Y din 11 ianuarie 2007.

Potrivit prevederilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, veniturile Fondului

pentru mediu se constituie, între altele, din cota de 3% din veniturile încasate

de agenții economici colectori sau valorificatori de deșeuri feroase și neferoase.

Referitor la natura Fondului

pentru mediu, la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 73/2000, modificată prin O.U.G.

nr. 93/2001, se precizează că acest fond se gestionează și se utilizează în conformitate

cu prevederile acestei legi și ale Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice,

fiind astfel înlăturată formularea anterioară a legii care reținea că Fondul avea

o natură extrabugetară.

Or, prevederile Legii

nr. 72/1996 și, ulterior, ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice s-au

aplicat și, respectiv se aplică, între altele și bugetelor fondurilor speciale,

precum și bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

Astfel, Fondul pentru

mediu a făcut și face parte din bugetul general consolidat, veniturile sale având

natura unor venituri bugetare în înțelesul dat la art. 2 pct. 42 din Legea nr. 500/2002,

fiindu-i aplicabile și dispozițiile O.G. nr. 11/1996 și O.G. nr. 61/2002 privind

colectarea creanțelor bugetare, iar în prezent prevederile generale ale C. proc.

fisc., care au prevăzut în mod constant un termen de 5 ani de prescripție pentru

dreptul organelor fiscale de a stabili obligații fiscale în sarcina contribuabililor.

În concluzie, soluția

instanței de fond, care a reținut că termenul de prescripție al dreptului organelor

Administrației Fondului pentru Mediu de a stabili obligații este de 3 ani, este

nelegală, astfel că recursul formulat de autoritatea publică va fi admis, iar cauza

va fi trimisă pentru rejudecare, urmând ca instanța să verifice apărările de fond

și pentru perioada în privința căreia a reținut că ar fi intervenit prescripția

dreptului.

Pentru aceleași motive

se impune și admiterea recursului societății comerciale, urmând ca instanța de rejudecare

să cerceteze motivele invocate în acest recurs ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Administrația

Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 189 din 15 mai 2007 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat

de SC R. SA Craiova împotriva aceleiași sentințe civile.

Casează sentința atacată

și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.