ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3224/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 71/A din 21 august 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.L. împotriva Sentinței penale nr. 196 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin sentința penală menționată, inculpatul a fost condamnat la pedepse de 18 ani închisoare, 10 ani închisoare și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 lit. d), tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 80 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare la care a adăugat un spor de 4 ani închisoare, în total 22 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 176 alin. (1) teza finală a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. a dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2008 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. pen.

a menținut starea de arest. Inculpatul a fost obligat să plătească câte 750 RON cu titlu de despăgubiri materiale și câte 50.000 RON cu titlu de daune morale părților civile G.D. și B.V. Tribunalul a reținut următoarele: În seara zilei de 16 iulie 2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în barul din Ungheni, împreună cu tatăl său, B.L. și concubina acestuia din urmă, M.E. În jurul orelor 22,30 au fost dați afară de barmana V.C., care urma să închidă localul. Cei doi s-au despărțit de martora M.E., spunându-i că se îndreaptă spre gară pentru a merge la Târgu Mureș să-și caute de lucru, fiind văzuți în drumul către gară de martorul G. - polițist comunitar. Acestuia i s-au părut suspecți cei doi și a trimis alți doi colegi să-i caute în gară, însă nu au fost găsiți.

În drumul lor, cei doi s-au oprit în fața casei victimei, despre care inculpatul a aflat de la tatăl său că ar avea bani. Tatăl inculpatului și-a continuat drumul, iar acesta a intrat în curtea casei, poarta nefiind încuiată. De pe terasă a intrat în camera nr. 2 a casei, prin ușa de acces găsită ulterior întredeschisă, fără a prezenta urme de forțare. A căutat bani în toate camerele, până la cea de la stradă, prin dulapuri, răvășind lucrurile. Victima dormea în prima încăpere. Trezindu-se, a venit să vadă ce se întâmplă, moment în care inculpatul a început să o lovească cu pumnii și apoi cu picioarele pe unde a apucat, pe toată suprafața corpului, dar mai ales în zona capului. Victima, deși în vârstă de 72 ani, a reușit să se ridice de la podea după primele lovituri, însă inculpatul a continuat să o lovească și s-a prăbușit din nou.

În momentul în care inculpatul a plecat, victima era căzută și nu mai mișca. Victima avea suma de 1.500 RON, care nu a mai fost găsită, fiind sustrasă de inculpat. Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală au rezultat următoarele: „moartea numitului G.I. de 72 ani a fost violentă. Moartea s-a datorat asfixiei mecanice produsă prin înecare cu sânge propriu provenit din leziuni traumatice de la nivelul extremității cefalice-faciale și bucale produse în cadrul unui politraumatism prin agresiune.

Leziunile traumatice sunt de tipul hematoame ale scalpului și feței, cu plăgi contuze și excoriative ale feței, cu fractură a piramidei nazale, cu multiple hematoame ale trunchiului și membrelor, cu infiltrat sanguin perilaringian, cu fractura coastelor 5, 6, 7, pe dreapta, cu infiltrat sanguin, a coastelor 5, 6, 7, 8, 9, 10 pe stânga, de asemenea, cu infiltrat sanguin cu hemiperitoneu, cu aspirat sanguin masiv traheobronșic, cu ruptură de mezenter și infiltrat perirenal stâng. Leziunile traumatice descrise anterior s-au putut produce prin loviri directe repetate cu un corp dur contondente (picior încălțat). Între leziunile traumatice suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă întârziată.

Alcoolemia victimei în momentul agresiunii era negativă, iar grupa sanguină este BIII”. Sub aspectul laturii subiective, instanța constată că din probele administrate a rezultat o intenție directă a inculpatului de a suprima viața victimei, având în vedere intensitatea loviturilor, zona vitală în care au fost aplicate și numărul ridicat al acestora, chiar dacă el afirmă în fața instanței că nu s-a dus să omoare, ci doar să fure. Și celelalte două infracțiuni au fost săvârșite cu aceeași formă de vinovăție, astfel încât instanța urmează a reține comiterea faptelor cu intenție directă. De asemenea, în Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, se concluzionează că inculpatul, deși prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip disocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta de omor deosebit de grav.

Inculpatul a negat inițial comiterea faptei, susținând că nu s-a întâlnit niciodată cu victima și nu a intrat niciodată în casa acesteia, fapt contrazis în mod evident de urmele papilare, în număr de șase, descoperite la locul faptei. La cererea sa, inculpatul a fost reaudiat la data de 24 iulie 2008 și a revenit asupra declarațiilor inițiale, de această dată recunoscând fapta, însă a arătat că a comis-o împreună cu tatăl său, B.L. Audiat în instanță, inculpatul și-a modificat din nou declarația și a arătat că a intrat în casa victimei ca să fure bani, că, fiind surprins de victimă, s-au bătut, după care a părăsit casa fără să ia nimic. A precizat că nu s-a dus cu intenția de a ucide victima, ci pentru bani.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care în motivele de apel a arătat că, în opinia sa, a comis numai infracțiunea de tâlhărie, nu și pe cea de omor calificat. A mai susținut că și tatăl său B.L. ar trebui să fie inculpat, deoarece a stat la poarta casei victimei cât timp el a intrat în locuința acesteia. Prin Decizia penală nr. 71/A din 21 august 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat. S-a motivat că din analiza probelor rezultă că omorul comis de inculpatul cu ferocitate a fost săvârșit pentru a ascunde jaful săvârșit, că cele trei infracțiuni au fost comise cu intenția directă, iar apărările inculpatului legate de prezența tatăl său, în intervalul de timp, critic, în câmpul infracțional, atâta timp cât probele culese de la locul faptei au demonstrat plasarea certă a inculpatului la locul crimei, ca singur autor.

Împotriva hotărârii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul care a criticat-o ca netemeinică susținând, în scris, că instanțele nu au ținut cont că a recunoscut fapta așa cum a fost comisă, dar că a făcut acest lucru îndemnat de tatăl său. În ultimul cuvânt, a arătat că a recunoscut și regretat fapta, că în momentul săvârșirii infracțiunilor era într-o stare avansată de ebrietate. A cerut înlăturarea sporului de pedeapsă și reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni, din care una deosebit de gravă, pedepsită cu detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii între 15 și 25 de ani.

Prima instanță a individualizat pedeapsa ținând seama de dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen. și, având în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, concluziile referatului de evaluare și a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, a aplicat pentru infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie pedepse orientate înspre minimul special. În același timp, ținând seama de dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. a adăugat justificat un spor de pedeapsă de 4 ani, având în vedere săvârșirea în concurs a trei infracțiuni grave. Faptul că instanțele nu au reținut și participarea la săvârșirea infracțiunii și a altei persoane – potrivit declarațiilor inculpatului participarea tatălui acestuia sau că oricum a săvârșit fapta la îndemnul acestuia, nu poate constitui un argument convingător că pedepsele aplicate sunt exagerate.

Așa fiind, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce timpul reținerii și arestării. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva Deciziei penale nr. 71/A din 21 august 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iulie 2008 la 13 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 octombrie 2009.