ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4266/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4266/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față,

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 257/PI din 21 octombrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara a respins, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., plângerea petentului M.A., ca nefondată și a menținut

rezoluția din 12 iunie 2009, Dosar nr. 64/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 12 iunie 2009 Dosar nr.

64/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător

P.F. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi

penale față de inspector D.C., inspector O.M.M., agenții H.V., D.D. și B.L.

pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 250 și art. 267 C. pen. și

neînceperea urmăririi penale față de A.N. - medic la Spitalul municipal

Timișoara pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

S-a reținut în esență prin rezoluție

că petentul a formulat plângere prin care susține că agenții H.V. și D.D. l-au

bruscat cu ocazia percheziției corporale la punctul de lucru "B." în

data de 7 octombrie 2008, i-au întocmit abuziv raport de incident și pe baza

acestui act i s-a schimbat ulterior regimul de detenție din semideschis în

închis, iar judecătorul delegat la penitenciar - P.F. este acuzată că i-a

respins solicitarea de anulare a sancțiunii aplicate de Comisia de disciplină

și i-a schimbat ulterior regimul de detenție din semideschis în închis.

De asemenea, medicul de penitenciar

D.C., este acuzat că deși la data de 9 octombrie 2008 i-a solicitat să-l

trimită la I.M.L. Timișoara pentru a se constata că a fost bătut de agentul

H.V. la punctul de lucru "B." a refuzat acest lucru și l-a

încunoștințat pe directorul adjunct al penitenciarului O.M.M., care a cerut să

declare în scris că leziunile pe care le prezintă s-au datorat faptului că a

căzut din pat, iar agentul B.L. este reclamat pentru că escortându-l la

Spitalul Municipal Timișoara nu a fost receptiv la solicitările sale.

În urma audierii petentului și a

martorilor, procurorul a constatat că faptele imputate nu există față de toți

intimații, pronunțând soluția de neînceperea urmăririi penale.

Această rezoluție a fost menținută

prin rezoluția nr. 745/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Împotriva acestei rezoluții, în baza

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere petentul

M.A. susținând că procurorul a dat o interpretare greșită probelor de la dosar

că nu i-au fost audiați mai mulți martori așa încât solicită audierea acestora

pentru a-și dovedi acuzațiile.

Instanța de fond a respins plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 64/P/2009 din 12 iunie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara reținând că din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că acesta este o persoană

recalcitrantă iar măsurile luate împotriva sa au fost efectuate în exercitarea

sarcinilor de serviciu.

Se reține că la data de 7 octombrie

2008 petentul a refuzat să se supună percheziției, a amenințat personalul

penitenciarului, ceea ce a condus la sancționarea sa disciplinară.

De asemenea, la data de 10 octombrie

2008 cu ocazia prezentării la Spitalul Municipal Timișoara pentru un consult

acesta a fost agresiv față de agenții care îl însoțeau.

Cu privire la judecătorul delegat la

Penitenciarul Timișoara a reținut instanța de fond și-a exercitat în mod legal

atribuțiile de serviciu cu ocazia pronunțării Încheierii nr. 764 din 10

octombrie 2008.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat recurs petiționarul M.A. solicitând admiterea plângerii

și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de

intimați.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

petiționar nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de magistratul judecător P.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 245 C. pen., față de inspectorii D.C. și O.M.M., agenții H.V., D.D. și

B.L. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 250 și art. 267 C.

pen. precum și față de medicul de la Spitalul municipal Timișoara sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. este legală și temeinică, în

mod corect apreciindu-se că faptele reclamate nu există fiind incidente în

cauză disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză nu a rezultat vreo încălcare a dispozițiilor legale în exercitarea

atribuțiilor de serviciu de către intimați și nici nu s-au conturat elementele

constitutive ale vreunei infracțiuni din cele reclamate de către petiționar.

Dimpotrivă, toate persoanele audiate

în cauză au declarat că petiționarul este o fire recalcitrantă iar toate

măsurile luate față de acesta s-au încadrat în limitele legii.

De asemenea, faptul că petiționarul

nu este mulțumit de soluția adoptată de judecător prin Încheierea nr. 764 din

10 octombrie 2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petiționar

împotriva Comisiei de disciplină din cadrul penitenciarului Timișoara, nu îl

îndrituiește pe acesta să formuleze plângere penală împotriva judecătorului, al

având posibilitatea să uzeze de căile de atac, reglementate de dispozițiile

legale.

Reținând că soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul formulat de

petiționar ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.A. împotriva Sentinței penale nr. 257/PI din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2009.