ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2009

Deliberând asupra recursului se constată: Prin Decizia penală nr. 39 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, desființând în parte Sentința penală nr. 303/D din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bacău și, rejudecând, a înlăturat art. 81, 82, 83 și art. 71 alin. (5) C. pen., dispunând executarea pedepsei în condițiile art. 57 C. pen. Totodată, a aplicat disp. art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie, respingând, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care l-a și obligat la cheltuieli judiciare statului.

În esență, instanța de apel a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, însă modalitatea de individualizare a pedepsei nu corespunde scopurilor ei așa cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., mai ales că, anterior i s-au mai aplicat sancțiuni cu caracter administrativ pentru același gen de fapte. În raport și cu calitatea de inspector în disciplina în construcții s-a impus interzicerea profesiei de care servit la săvârșirea infracțiunii.

În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie constând în: - nulitatea declarațiilor martorilor audiați, pentru lipsa semnăturilor: - nulitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice și ambientale, inclusiv și modul de derulare a flagrantului, procesul-verbal de consemnare fiind rupt în timpul cercetării judecătorești și nerefăcut, iar cel de redare a înregistrărilor cuprinde numai anumite frânturi de convorbiri scoase din context: - pe situația de fapt se susține că nu era vorba de luare de mită, ci de plățile aferente autorizării construcției; - solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 256 C. pen.; - nu în ultimul rând aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii; - nulitatea rechizitoriului care nu ar fi vizat de către procurorul ierarhic superior.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor de casare care se i-au în considerare din oficiu - conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate, însă, modalitatea de executare a pedepsei aplicată de către instanța de apel nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpatul T.V. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și în apel pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de inspector de specialitate în cadrul I.S.C. Bacău, în luna aprilie 2007 a pretins și primit 200 euro, 650 RON și o sticlă de 750 ml coniac "A." de la denunțătorul R.C.

pentru a nu-l sancționa contravențional pentru încălcarea normelor care disciplinează activitatea în construcții. O parte din criticile formulate ca și motive de recurs au mai făcut obiectul examinării și de către instanța de apel. În ceea ce privește restituirea cauzei la parchet se constată că soluția instanței de apel este legală, întrucât disp. art. 332 C. proc. pen. nu sunt incidente. Celelalte pretinse lipsuri ale urmării penale (lipsa semnăturii procurorului, ștampilei, nevizarea și nesemnarea unor declarații) sunt sancționate cu nulitate relativă, care poate fi invocată numai în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă, cu condiția dovedirii vătămării dreptului celui care o invocă.

La dosarul de urmărire penală există procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale din data de 27 aprilie 2007 purtate între inculpat și denunțător din care reiese indubitabil că acesta a perceput și primit 550 RON și 200 euro plus o sticlă de coniac garantând că nimeni nu-l va mai verifica pe denunțător, dacă are sau nu un diriginte de șantier, promițându-i la finalul construcției că-i va face și recepția. Acestea se coroborează cu depozițiile denunțătorului R.C., martorilor P.A., A.C., R.M., proces-verbal de marcare a banilor pentru organizarea flagrantului, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de predare a banilor denunțătorului de către organele de urmărire penală.

Din declarațiile funcționarilor primăriei reiese că suma de circa 100 RON a fost încasată la casierie direct de la denunțător și nu prin intermediul inculpatului. Aspectul respectiv, coroborat cu conținutul convorbirilor ambientale demontează apărarea inculpatului - potrivit căreia suma încasată în urma pretinderii nu avea destinația plății vreunui aviz sau autorizație de construcție ori expertiza tehnică. Și pretinsul împrumut este infirmat de către înregistrările telefonice, denunțătorul precizând că este vorba de cu totul alte sume cerute de către inculpat cu acest titlu. Nici încadrarea în art. 256 C. pen.

nu poate fi primită, întrucât pretinderea și primirea foloaselor pecuniare a avut loc în timpul constatării neregulilor de către inculpat - inspector de specialitate în construcții - lipsa dirigintelui de șantier fiind în continuare încurajată de către acesta, când afirma față de denunțător că în caz de un alt control de către un alt inspector să-i indice numele său și că răspunde personal, asigurându-i protecție până la finalizarea imobilului. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul șef de serviciu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei față de cuantumul sumelor pretinse și încasate, vârsta inculpatului, aspectul că și-a crescut singur copilul, căruia îi asigura resursele financiare continuării studiilor universitare și lipsa antecedentelor penale coroborate cu modul în care persoana sa este percepută de către comunitatea locală, soluția primei instanțe este cea legală și temeinică, privarea de libertate nefiind oportună și conformă cu umanismul legislației penale. Se impune însă și aplicarea pedepsei accesorii și complementare a interzicerii executării funcției de care s-a servit la săvârșirea infracțiunii și anume aceea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

Față de faptul că relațiile afectate prin săvârșirea infracțiunii știrbesc imaginea și prestigiul instituției publice și implicit a corectitudinii de care trebuie să dea dovadă funcționarii în rezolvarea sarcinilor de serviciu nu se poate aprecia că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni pentru a i se aplica disp. art. 18 1 C. pen., așa cum a solicitat prin motivele de recurs. În raport cu cele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi admis, desființată în totalitate decizia și menținută sentința penală cu aplicarea însă a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. ca și pedeapsa accesorie și complementară. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Casează, în totalitate, decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 303/D din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bacău. Aplică dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară în condițiile stabilite prin sentința penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.