ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3954/2009

Deliberând asupra

recursului se constată:

Prin Decizia penală nr. 39 din 11 martie

2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a admis

apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -

Serviciul Teritorial Bacău, desființând în parte Sentința penală nr. 303/D din

5 iunie 2008 a Tribunalului Bacău și, rejudecând, a înlăturat art. 81, 82, 83

și art. 71 alin. (5) C. pen., dispunând executarea pedepsei în condițiile art.

57 C. pen. Totodată, a aplicat disp. art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., ca

pedeapsă complementară și accesorie, respingând, ca nefondat, apelul

inculpatului, pe care l-a și obligat la cheltuieli judiciare statului.

În esență, instanța de apel a reținut că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită, însă modalitatea

de individualizare a pedepsei nu corespunde scopurilor ei așa cum sunt

prevăzute în art. 52 C. pen., mai ales că, anterior i s-au mai aplicat

sancțiuni cu caracter administrativ pentru același gen de fapte. În raport și

cu calitatea de inspector în disciplina în construcții s-a impus interzicerea

profesiei de care servit la săvârșirea infracțiunii.

În termen legal

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile

pentru nelegalitate și netemeinicie constând în:

- nulitatea

declarațiilor martorilor audiați, pentru lipsa semnăturilor:

- nulitatea

înregistrărilor convorbirilor telefonice și ambientale, inclusiv și modul de

derulare a flagrantului, procesul-verbal de consemnare fiind rupt în timpul

cercetării judecătorești și nerefăcut, iar cel de redare a înregistrărilor

cuprinde numai anumite frânturi de convorbiri scoase din context:

- pe situația de fapt

se susține că nu era vorba de luare de mită, ci de plățile aferente autorizării

construcției;

- solicită schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 256 C. pen.;

- nu în ultimul rând

aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii;

- nulitatea

rechizitoriului care nu ar fi vizat de către procurorul ierarhic superior.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub

aspectul cazurilor de casare care se i-au în considerare din oficiu - conform

disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că

sunt nefondate, însă, modalitatea de executare a pedepsei aplicată de către

instanța de apel nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul T.V. a

fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și în apel pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de

inspector de specialitate în cadrul I.S.C. Bacău, în luna aprilie 2007 a

pretins și primit 200 euro, 650 RON și o sticlă de 750 ml coniac "A."

de la denunțătorul R.C. pentru a nu-l sancționa contravențional pentru încălcarea

normelor care disciplinează activitatea în construcții.

O parte din criticile

formulate ca și motive de recurs au mai făcut obiectul examinării și de către

instanța de apel.

În ceea ce privește

restituirea cauzei la parchet se constată că soluția instanței de apel este

legală, întrucât disp. art. 332 C. proc. pen. nu sunt incidente.

Celelalte pretinse

lipsuri ale urmării penale (lipsa semnăturii procurorului, ștampilei, nevizarea

și nesemnarea unor declarații) sunt sancționate cu nulitate relativă, care

poate fi invocată numai în cursul efectuării actului sau la primul termen de

judecată cu procedura completă, cu condiția dovedirii vătămării dreptului celui

care o invocă.

La dosarul de

urmărire penală există procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale

din data de 27 aprilie 2007 purtate între inculpat și denunțător din care

reiese indubitabil că acesta a perceput și primit 550 RON și 200 euro plus o

sticlă de coniac garantând că nimeni nu-l va mai verifica pe denunțător, dacă

are sau nu un diriginte de șantier, promițându-i la finalul construcției că-i

va face și recepția.

Acestea se

coroborează cu depozițiile denunțătorului R.C., martorilor P.A., A.C., R.M.,

proces-verbal de marcare a banilor pentru organizarea flagrantului,

proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de

predare a banilor denunțătorului de către organele de urmărire penală.

Din declarațiile

funcționarilor primăriei reiese că suma de circa 100 RON a fost încasată la

casierie direct de la denunțător și nu prin intermediul inculpatului. Aspectul

respectiv, coroborat cu conținutul convorbirilor ambientale demontează apărarea

inculpatului - potrivit căreia suma încasată în urma pretinderii nu avea

destinația plății vreunui aviz sau autorizație de construcție ori expertiza

tehnică.

Și pretinsul împrumut

este infirmat de către înregistrările telefonice, denunțătorul precizând că

este vorba de cu totul alte sume cerute de către inculpat cu acest titlu.

Nici încadrarea în

art. 256 C. pen. nu poate fi primită, întrucât pretinderea și primirea

foloaselor pecuniare a avut loc în timpul constatării neregulilor de către

inculpat - inspector de specialitate în construcții - lipsa dirigintelui de

șantier fiind în continuare încurajată de către acesta, când afirma față de denunțător

că în caz de un alt control de către un alt inspector să-i indice numele său și

că răspunde personal, asigurându-i protecție până la finalizarea imobilului.

Rechizitoriul este

verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul șef de

serviciu.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei față de cuantumul sumelor pretinse și

încasate, vârsta inculpatului, aspectul că și-a crescut singur copilul, căruia

îi asigura resursele financiare continuării studiilor universitare și lipsa

antecedentelor penale coroborate cu modul în care persoana sa este percepută de

către comunitatea locală, soluția primei instanțe este cea legală și temeinică,

privarea de libertate nefiind oportună și conformă cu umanismul legislației

penale.

Se impune însă și

aplicarea pedepsei accesorii și complementare a interzicerii executării

funcției de care s-a servit la săvârșirea infracțiunii și anume aceea prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen.

Față de faptul că

relațiile afectate prin săvârșirea infracțiunii știrbesc imaginea și prestigiul

instituției publice și implicit a corectitudinii de care trebuie să dea dovadă

funcționarii în rezolvarea sarcinilor de serviciu nu se poate aprecia că fapta

sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni pentru a i se aplica disp.

art. 18

1

C. pen., așa cum a solicitat prin motivele de recurs.

În raport cu cele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul

inculpatului va fi admis, desființată în totalitate decizia și menținută

sentința penală cu aplicarea însă a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. ca și

pedeapsa accesorie și complementară.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 39 din 11 martie 2009

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează, în

totalitate, decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 303/D din 5

iunie 2008 a Tribunalului Bacău.

Aplică dispozițiile

art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară în

condițiile stabilite prin sentința penală.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2009.