ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3205/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 14 aprilie 2008, Autoritatea Națională a Vămilor a formulat cerere de recurs împotriva sentinței nr. 3226/10 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de G.D. În acest sens se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv se susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, făcându-se aplicarea greșită a legii atunci când s-a considerat de instanța de fond că ordinul nr. 5751/29 mai 2007 emis de A.N.V.

a încălcat dispozițiile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 (care reglementează o nulitate expresă și absolută neindicându-se instanța competentă la care actul poate fi contestat). Sub acest aspect se precizează că în partea finală a actului administrativ s-a precizat că poate fi atacat la secția de contencios administrativ. De altfel a menționat recurenta ordinul a fost emis în baza Legii nr. 188/199 care face referire expresă la instanța competentă astfel că reclamantul nu putea invoca necunoașterea legii. S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut emiterea ordinului, în perioada în care reclamantul – intimat era în concediu medical. Acesta, întrucât a precizat recurenta, la data eliberării certificatului de concediu medical cercetarea disciplinară a reclamantului era încheiată, dar reclamantul nu a adus la cunoștința organului competent a aplica sancțiunea disciplinară despre existența stării de boală și a certificatului medical.

Reclamantul a depus certificatul medical la D.R.V. București și nu la conducerea A.N.V., competentă a aplica sancțiunea. Așa fiind recurentul susține că actul medical a fost obținut pro cauza. Intimatul G.D. a formulat întâmpinare în care a precizat că nu a pus în discuție necunoașterea legii privind nemenționarea în actul administrativ atacat a instanței la care se face contestarea actului administrativ și a termenului de contestare. El a făcut precizarea că prin art. 35 alin. (2) lit. e) și f) din H.G. nr. 1210/2003 se reține o nulitate absolută și expresă în condițiile în care în actul administrativ nu menționează instanța și termenul de contestare, acestea fiind susținerile sale.

Cât privește împrejurarea relatată de recurentă că la data concediului medical, cercetarea disciplinară era încheiată, este nerelevantă cauzei cât timp art. 35 din Legea nr. 188/1999 nu face nici o distincție în raport de momentul încheierii cercetării disciplinare și cel al emiterii actului medical. Cât privește susținerea că actul medical a fost emis pro casa precizează că susținerea recurentului este în afara oricărei dovezi administrate. A mai precizat că el a depus certificatul medical la compartimentul specializat al angajatorului, îndeplinindu-și obligația în legătură cu concediul medical. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 3226 din 10 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis acțiunea formulată în contencios administrativ și fiscal de G.D.

în contradictoriu cu pârâta A.N.V . S-a anulat Ordinul 5751 din 29 mai 2007 de pârâtă și s-a dispus încadrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului. Pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, de la 30 mai 2007 și până la reintegrarea efectivă precum și la plata sumei de 1004 cu cheltuieli de judecată. S-a reținut că prin Ordinul 5751 din 29 mai 2007 vicepreședintele A.N.A.F. a dispus destituirea reclamantului din funcția publică conform art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 începând cu 30 mai 2007. Pentru aplicarea acestei sancțiuni s-a reținut că reclamantul nu a respectat prevederile cap II, art. 6 lit. d) din codul de conduită al funcționarului din cadrul autorității vamale și pe cele stipulate în art. 65 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 188/1999.

Totodată s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 lit. a) și b) din codul de conduită al funcționarului public din cadrul autorității vamale. Instanța de fond a mai reținut că potrivit certificatului de concediu medical depus în copie la fila 46 dosar, reclamantul s-a aflat în concediu medical în perioada 25 mai 1007 – 31 mai 2007. Așa fiind s-a constatat că emiterea ordinului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, conform cărora în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu vor înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

Constatând că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale legii și care atrag nulitatea actului prin care se dispune încetarea sau modificarea raportului de serviciu în alte condiții decât din inițiativa funcționarului public, reținându-se și încălcarea art. 35 alin. (2) lit. e) și f) din H.G. nr. 1210/2003, în vigoare la data emiterii actului contestat s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G.D. Verificându-se cauza în raport de hotărârea atacată, și de motivele de recurs invocate, se constată că recursul declarat de A.N.V. este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. întrucât sentința atacată este legală și temeinică. În mod legal instanța de fond constatând că actul administrativ atacat în cauză a fost emis în perioada în care intimatul-reclamant se afla în concediu medical dovedit în cauză (fila 46 dosar) instanța de fond a stabilit în mod corect caracterul abuziv, vătămător pentru reclamant al actului atacat.

Pe de altă parte este evidentă și încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) lit. e) și lit. f) din H.G. nr. 1210/2003 sancționată de lege cu nulitatea actului administrativ. Susținerea recurentului că actul medical invocat de reclamant este pro causa nu este dovedită. Pe de altă parte sancționarea cu nulitatea actului emis provine din însăși prevederile legale deci susținerea că reclamantul n-ar putea invoca necunoașterea legii este fără legătură cu cauza. Așa fiind recursul declarat este neîntemeiat astfel că va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 3226 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.