ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de

24 septembrie 2010, reclamantul C.M.E. a chemat în judecată pe pârâtul SIE

solicitând obligarea pârâtului să avizeze proiectul hotărârii de Guvern în

cuprinsul căruia a fost înregistrată cererea sa de acordare a cetățeniei

române.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii față

de împrejurarea că pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal s-a aflat Dosarul nr. 9059/2/2009 în care

reclamantul a solicitat sancționarea Ministerului Justiției pentru neexecutarea

Hotărârii judecătorești nr. 69 din 17 ianuarie 2005, cerere care a fost

respinsă ca neîntemeiată la 02 decembrie 2009, irevocabilă prin renunțarea

reclamantului la judecata recursului declarat împotriva sentinței de respingere

a cererii.

De asemenea, a fost

invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu are

competența legală în re/analizarea cererii de acordare a cetățeniei, ci această

atribuție aparține Ministerului Justiției prin ANC.

de Apel

Prin Sentința nr.

2218 din 22 martie 2011 a Curții de Apel București s-a admis excepția rămânerii

fără obiect a acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C.M.E.

în contradictoriu cu pârâtul SIE, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia civilă nr. 69 din 17

ianuarie 2005, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de reclamant

împotriva Încheierii din data de 25 septembrie 2003 prin care Ministerul

Justiției - Comisia pentru probleme de cetățenie i-a respins cererea de acordare

a cetățeniei române, a anulat această încheiere și a obligat Ministerul

Justiției să emită o nouă încheiere, prin care să se constate îndeplinirea de

către reclamant a condițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Instanța a reținut că

pentru executarea acestei decizii, Comisia pentru cetățenie a avizat pozitiv,

la data de 15 martie 2005, cererea reclamantului de acordare a cetățeniei

române, cerere care a fost inclusă pe un proiect de hotărâre de Guvern, trimis

spre avizare, conform art. 7 din Regulamentul privind procedurile la nivelul

Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte

normative spre aprobare.

Ca urmare a

observațiilor formulate, prin Adresa nr. 22208 din 14 noiembrie 2005 de către

SIE, s-a procedat la retragerea cererii privind proiectul de hotărâre de

Guvern.

Prin Adresa nr. 5996

din 01 noiembrie 2007, Ministerul Justiției solicită SIE să-i comunice dacă mai

susține obiecțiunile formulate prin Adresa nr. 22208 din 14 noiembrie 2005, în

sensul neîndeplinirii de către reclamant a condițiilor prevăzute de art. 8 lit.

b) din Legea nr. 21/1991, iar prin Adresa nr. 28724 din 19 noiembrie 2007, SIE

a comunicat faptul că datele deținute de SIE la nivelul anului 2005 cu privire

la reclamant nu mai sunt de actualitate, astfel încât nu mai susține

obiecțiunile referitoare la acesta.

În consecință,

cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române a fost inclusă pe un nou

proiect de hotărâre de Guvern, proiect transmis în copie spre avizare și SIE,

prin Adresa nr. 1217 din 29 ianuarie 2008.

Întrucât prin Adresa

nr. 23211 din 19 februarie 2008 SIE comunică faptul că nu are obiecții privind

solicitarea celor 6 persoane menționate în proiectul de hotărâre de acordare a

cetățeniei române, iar prin Adresa nr. 1217 din 19 noiembrie 2008 Ministerul

Justiției îi comunică, spre avizare, în original proiectul de hotărâre de

Guvern privind acordarea cetățeniei române unui număr de 4 persoane, printre

care și reclamantul, instanța a constatat că prin Adresa nr. 33 din 84 din 27

noiembrie 2008, SIE a trimis Ministerului Justiției proiectul hotărârii

sus-menționate, avizat.

Curtea de apel a

concluzionat că pârâtul a avizat proiectul hotărârii de Guvern care cuprinde și

cererea reclamantului de acordare a cetățeniei române, astfel încât excepția

rămânerii fără obiect a acțiunii a fost admisă, soluție în raport de care

instanța nu a mai analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului.

de C.M.E.

Împotriva sentinței a

formulat recurs reclamantul invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ., precum și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul

combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

3.1. Încălcarea

dreptului la apărare

În cuprinsul acestui

motiv, circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul

invocă:

- greșita respingere

a cererii formulate de avocatul său de a lua cunoștință de întâmpinarea și de

înscrisurile comunicate în ședință publică;

- lipsirea sa de

posibilitatea de a-și dovedi susținerile, în contextul respingerii cererii de

atașare a înscrisurilor administrate în Dosarul nr. 9059/2/2009, ulterioare

datei de 27 noiembrie 2008;

- încălcarea

dispozițiilor art. 129 și art. 167 C. proc. civ.

3.2. Nemotivarea

sentinței

Potrivit

recurentului, sentința este nemotivată atât în cea ce privește soluția

pronunțată asupra probelor solicitate, din practicaua actului de procedură, cât

și în ceea ce privește excepția lipsei de obiect.

Recurentul mai

susține că instanța s-a limitat a prelua apărările pârâtului, fără a examina

motivele acțiunii din care rezultă că SIE și-a menținut refuzul de a aviza

proiectul de hotărâre de Guvern și în anul 2009.

intimatului Serviciul de Informații Externe

Prin întâmpinarea

înregistrată la 5 ianuarie 2012, intimatul a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, reiterând argumentele reținute de curtea de apel în motivele

sentinței.

Intimatul a mai

arătat că din nici un înscris administrat în cauză nu rezultă că după data de

19 decembrie 2008 ar fi refuzat, din nou, avizarea proiectului de hotărâre de

Guvern privind acordarea cetățeniei române.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru

motivele expuse în continuare.

și de drept relevante

Obiectul acțiunii

judiciare formulate de recurentul-reclamant C.M.E. vizează obligarea

intimatului-pârât SIE de a aviza proiectul hotărârii de guvern de acordare a

cetățeniei române, corelativ constatării unui refuz nejustificat de soluționare

a cererii sale.

Recurentul invocă

drept temei al cererii de acordare a cetățeniei române o hotărâre

judecătorească: Decizia nr. 69 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal, prin care Ministerul Justiției -

Comisia pentru probleme de cetățenie a fost obligată să emită o nouă încheiere

de constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991

republicată, pentru acordarea cetățeniei române. De asemenea, în acțiune au

fost detaliate demersurile întreprinse în ultimii 6 ani în vederea finalizării

procedurii, fără nici un rezultat, din pricina presupusei poziții oscilante a

intimatului-pârât.

Curtea de apel a

respins acțiunea ca rămasă fără obiect, considerând că la data de 27 noiembrie

2008 SIE a avizat proiectul hotărârii de Guvern, deci și-a îndeplinit obligația

legală.

Această soluție este

criticabilă dintr-o dublă perspectivă ce relevă încălcarea principiului

dreptului la apărare, precum și a principiului rolului activ al judecătorului.

Referitor la

principiul dreptului la apărare

Acțiunea

reclamantului, înregistrată la data de 24 septembrie 2010, a primit termen de

judecată la data de 22 martie 2011.

Deși intimatul SIE a

formulat întâmpinare în termen legal, la data de 7 februarie 2011, la dosarul

cauzei nu există dovada că a fost comunicată reclamantului, conform art. 86

alin. (1) C. proc. civ.

În acest context,

comunicarea întâmpinării, precum și a înscrisurilor atașate, chiar în ședința

publică de judecată, la 22 martie 2011, îndreptățeau pe apărătorul

reclamantului, potrivit art. 96 C. proc. civ., să solicite acordarea unui termen

în vederea luării la cunoștință.

Respingând această

solicitare, practic, instanța de fond a golit de conținut dreptul la apărare,

punându-l pe apărătorul reclamantului în situația de a răspunde pe loc la cele

două excepții invocate prin întâmpinare, lipsa de obiect a acțiunii și lipsa

calității procesuale pasive a SIE.

Situația a fost cu

atât mai inechitabilă pentru reclamant cu cât instanța i-a respins nemotivat și

cererea de atașare a înscrisurilor depuse în probațiune în Dosarul nr.

9059/2/2009, deși a invocat persistența refuzului de avizare și după momentul

27 noiembrie 2008.

Referitor la rolul

activ al judecătorului

Potrivit art. 129

alin. (5) din C. proc. civ. care consacră principiul rolului activ al

judecătorului, acesta are îndatorirea de a stărui pentru clarificarea situației

de fapt în vederea stabilirii adevărului judiciar și aplicării corecte a legii.

În cauza de față,

chiar din probatoriul sumar administrat, rezultau indicii în sprijinul

susținerilor reclamatului.

Astfel, din Adresa

nr. 12201/DC/13 octombrie 2009 emisă de Ministerul Justiției rezultă că la data

de 19 decembrie 2008 Secretariatul General al Guvernului a restituit proiectul

de hotărâre „cu mențiunea analizării oportunității promovării acestuia, într-o

viitoare ședință de Guvern”. Din aceeași adresă mai rezultă că „la solicitarea

Secretariatului General al Guvernului, proiectul de hotărâre a fost retransmis

instituțiilor avizatoare, în vederea actualizării semnăturilor conducătorilor

acestora. Ca urmare a observațiilor formulate de una din instituțiile

avizatoare cererea de acordare a cetățeniei române a fost retrasă de pe

proiectul de Hotărâre de Guvern”.

În acest context, se

impunea aprofundarea probatoriilor pentru a se lămuri dacă într-adevăr SIE este

instituția respectivă. Cât privește împrejurarea că „observațiile formulate”

constituie informații clasificate, aceasta nu reprezintă un impediment pentru

instanța de judecată care, dacă este cazul, le poate verifica cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (5)

și art. 313 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5 și 304

1

C.

proc. civ. se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de C.M.E. împotriva Sentinței nr. 2218 din 22 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM