ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul K.H.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea Națională

pentru Cetățenie solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în

cauză să dispună anularea ordinului Ministrului Justiției prin care i s-a

respins cererea de acordare a cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în mod eronat Comisia pentru cetățenie a

apreciat că nu cunoaște materia din care a fost examinat cu ocazia susținerii

interviului din data de 27 aprilie 2010 din cadrul Dosarului nr. 8969/A din 19

august 2009, fără a ține cont de problemele pe care le are cu auzul.

La data de 22 iulie

2010, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare în care

a solicitat anularea Ordinului nr. 69/P din 23 iunie 2010 al Președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 1, art. 9 și art.

15 din O.U.G. nr. 5/2010.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 82

din 11 ianuarie 2011, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu acesta, a admis acțiunea reclamantului K.H., a anulat Ordinul

nr. 69/P din 23 iunie 2010 al Președintelui Autorității Naționale pentru

Cetățenie și a obligat pârâta să emită un ordin de acordare a cetățeniei române

reclamantului.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Pârâtul Ministerul

Justiției nu are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 1, art. 9

și art. 15 din O.U.G. nr. 5/2010 și ale art. 18 din Legea nr. 21/1991.

Examinarea cererilor de acordare a cetățeniei române este în competența

Comisiei pentru cetățenie.

2) Pe fondul cauzei,

curtea de apel a arătat faptul că cererea reclamantului a fost respinsă pe

motivul neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din

Legea nr. 21/1991, modificată.

Mai precis, s-a

reținut faptul că reclamantul nu cunoaște limba română, nu posedă noțiuni

elementare de cultură și civilizație românească, în măsură a se integra în

viața socială și nu cunoaște prevederile Constituției și imnul național.

Prima instanță a

apreciat că întrebările adresate reclamantului nu sunt relevante pentru

aprecierea nivelului de cunoaștere a elementelor anterior individualizate; în

plus, s-a susținut faptul că acestea cuprind un grad de complexitate ridicat,

dar, în același timp, nerelevant, sub aspectul dovedirii cunoașterii noțiunilor

prevăzute la dispozițiile normative anterior indicate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, care

a solicitat casarea sa în parte, în sensul respingerii acțiunii

intimatului-reclamant ca nefondată.

În primul motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta a

susținut că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin

încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la desfășurarea

raporturilor dintre puterile statului - judecătorească și executivă, precum și

cele ale legii organice, întrucât a apreciat că întrebările la care nu a

răspuns intimatul la interviul nepromovat sunt irelevante și cu un grad ridicat

de complexitate.

Instanța a luat

interviu intimatului în ședință publică, prin adresarea a trei întrebări pentru

verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din Legea

nr. 21/1991, modificată.

Procedând în acest

fel, instanța s-a substituit în atribuțiile Comisiei pentru cetățenie, singura

autoritate publică învestită de lege să aplice procedura legală de acordare,

redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române. Mai mult decât atât,

instanța a procedat la evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege la

un moment ulterior celui la care au fost verificate de către Comisie.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 6 teza a II-a

C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a

cerut: obligarea autorității să emită un ordin de acordare a cetățeniei române

intimatului.

În cel de-al treilea

motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a precizat faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 21/1991.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

I. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 teza a II-a C. proc. civ. este fondat.

Astfel, obiectul

cererii deduse judecății, astfel cum a fost precizată, îl reprezintă anularea

Ordinului nr. 69/P din 23 iunie 2010 emis de Președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie prin care s-a respins cererea intimatului de acordare a

cetățeniei române.

Prin sentința

recurată, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului K.H., a anulat

ordinul anterior individualizat și a obligat pârâta Autoritatea Națională

pentru Cetățenie să emită un ordin de acordare a cetățeniei române

reclamantului.

Ca atare, instanța de

fond a acordat ceea ce nu s-a cerut (extra petita): obligarea autorității să

emită un ordin de acordare a cetățeniei române intimatului.

Pronunțând o asemenea

soluție, curtea de apel a încălcat principiul disponibilității părților în

proces, precum și dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care statuează

că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății.

II. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. este fondat.

Într-adevăr, instanța

de contencios administrativ nu se poate substitui în competențele Comisiei

pentru cetățenie, ci poate verifica doar dacă procedura aplicabilă în cauză a

fost respectată, adică dacă ordinul contestat a fost emis de autoritatea

competentă, dacă partea a fost convocată la interviu, dacă la data susținerii

interviului Comisia a fost legal constituită etc.

Ca atare, Înalta

Curte va obliga Comisia pentru cetățenie să reanalizeze îndeplinirea de către

intimatul-reclamant a tuturor condițiilor impuse de art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 21/1991, modificată.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20

și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în

parte sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea recurentei Autoritatea

Națională pentru Cetățenie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române

intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 82

din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură obligarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române reclamantului.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV