ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3560/2009

Examinând recursurile

de față constată:

Prin Sentința penală nr. 84 din 18 iunie

2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondate

plângerile formulate de petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. împotriva

rezoluției nr. 59/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și

a menținut rezoluția atacată obligând pe fiecare petiționar la plata

cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul V.G.

Prima instanță a

reținut următoarele:

Petiționarii B.V.N.,

B.E. și B.N.A. au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc

T.V.. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen., susținând că, nelegal, acesta a procedat la

executarea lor silită constând  în evacuarea dintr-un imobil în condițiile în

care aveau pe rolul instanțelor o contestație la executare.

De asemenea, petiționarii

au formulat plângere împotriva numiților H.F. și V.G., experți tehnici, pentru

infracțiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. și abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., susținând că

aceștia, fiind desemnați de instanță să efectueze câte o expertiză tehnică au

stabilit greșit valoarea de circulație a imobilului aflat în litigiu și au

concluzionat greșit că acesta nu ar fi comod partajabil în natură.

Prin rezoluția nr.

56/P/2009 din 20 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de executorul judecătoresc și cei doi experți tehnici pentru

infracțiunile reclamate de petiționari.

În motivarea rezoluției

s-a reținut că din actele premergătoare rezultă că, în anul 2005, numiții M.J.

și M.S. - fratele și, respectiv, cumnata petiționarei B.E. au solicitat

instanței de judecată sistarea stării de indiviziune asupra imobilului (casă de

locuit și teren), situat în orașul Blaj, str. A.B., jud. Alba înscris în CF.

Acțiunea a fost

înregistrată la Judecătoria Blaj sub nr. 1143/2005.

În cadrul acestui

proces s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii și de

circulație a construcțiilor situate pe teren, iar pentru efectuarea acesteia a

fost desemnat expertul tehnic H.F. De asemenea, s-a dispus efectuarea unei

expertize pentru stabilirea valorii terenului, fiind desemnat pentru efectuarea

acesteia expertul V.G.

Prin expertiza s-a

stabilit că valoarea tehnică actualizată a construcțiilor este de 1.751.038.551

lei, iar cea de circulație este de 1.400.866.800 lei. Și că valoarea tehnică a

terenului este de 30.325,5 lei, iar cea de circulație de 22.275,00 lei.

Expertul H.F. a

concluzionat că imobilul construcție nu este comod partajabil în natură.

Prin Sentința civilă

nr. 528/2006, Judecătoria Blaj a admis în parte acțiunea civilă, a constatat că

M.J. și pârâtele B.E., C.E. și G.I. sunt descendenți ai defunctului M.I.,

decedat la 13 noiembrie 2004 și coproprietari asupra cotei 1/8 din imobilul în

scris în CF Veza, fiecare având o cotă de 4/128.

S-a mai constatat,

între altele, nulitatea absolută a testamentului din 19 martie 2003 de M.I. și

s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea

acestuia reclamanților care au fost obligați la plata sultei către

coproprietari.

Prin aceeași sentință

s-a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei B.E. și a membrilor

familiei din imobilul în litigiu.

Procurorul a mai

reținut că prin Decizia civilă nr. 133/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba,

devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 401/2007 a Curții de Apel Alba

Iulia, s-a respins apelul reclamanților reconvenționali B.V.N. și B.E. și a

fost admis apelul declarat de reclamantul M.J. dispunându-se, pe cale de

consecință, evacuarea pârâților B.V.N., B.E. și B.N.A. și a membrilor familiei

din imobilul în litigiu.

De asemenea, s-a

dispus ca apelanții reclamanți să plătească petiționarilor diferența de sultă

stabilită în apel, respectiv suma de 6.814,44 RON.

S-a mai reținut în

motivarea rezoluției că, la data de 9 octombrie 2007, numiții M.J. și S. au

solicitat Biroului Executorilor Judecătorești T.V.P., executarea silită a

debitorilor (petiționarii din prezenta cauză) în sensul evacuării acestora din

imobil și de a plăti suma de 1.839,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată

precum și cheltuielile de executare.

La data de 10

octombrie 2007 executorul judecătoresc i-a somat pe petiționari ca în termen de

5 zile să evacueze imobilul și să achite suma de 4.182,35 RON, urmând ca în caz

contrar să continue executarea silită.

Procurorul a mai

reținut că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, respectiv

la evacuarea petiționarilor, la data de 15 aprilie 2008, după rămânerea

irevocabilă a Sentinței civile nr. 708 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei

Blaj prin care au fost respinse contestația la executare și cererile de

suspendare a executării silite înștiințând petiționarii cu privire la data și

condițiile în care se va proceda.

Întrucât la 15

aprilie 2008 petiționarii s-au opus, din diferite motive la executare s-a

stabilit un alt termen la 9 mai 2008 ora 10,00. La această dată, după ce s-a

respins de către instanță o cerere de ordonanță președințială prin care

petiționarii solicitaseră suspendarea provizorie a executării silite,

executorul judecătoresc a procedat la evacuarea petiționarilor, aceștia

refuzând să semneze procesul-verbal.

Având în vedere cele

rezultate din actele premergătoare, procurorul a concluzionat că nu există

indicii de îndeplinire de către executorul judecătoresc T.V.P., cu

rea-credință, a atribuțiunilor sale de serviciu, acesta procedând la executarea

silită în baza hotărârii judecătorești irevocabile, după prealabila înștiințare

a petiționarilor, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

S-a mai reținut că

nici în privința celor doi experți tehnici nu există date că și-ar fi încălcat

îndatoririle de serviciu cu ocazia efectuării expertizelor dispuse de instanță

sau că în cuprinsul acestora ar fi relevat împrejurări contrare realității

astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

246 și de art. 260 C. pen.

Instanța a mai

reținut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale.

S-a mai reținut că

petiționarii au formulat la instanță o plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei intimați.

Instanța a constatat

că plângerea nu este fondată, întrucât executorul judecătoresc T.V.P. a

efectuat executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale, acțiunile sale

fiind legitime așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

De asemenea, nu

rezultă că experții tehnici, cu rea-credință, în exercitarea atribuțiunilor ar

fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petiționarilor sau că ar fi

făcut afirmații mincinoase în rapoartele de expertiză.

S-a concluzionat că

soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de intimați

este legală și temeinică.

Petiționarii B.V.N.,

B.E. și B.N.A. au declarat recurs în motivarea căruia au susținut că le-a fost

încălcat dreptul la apărare, întrucât au solicitat instanței să amâne

pronunțarea pentru ca apărătorul lor ales care nu s-a putut prezenta, să depună

concluzii scrise și totuși instanța s-a pronunțat.

Au mai susținut că

sentința este netemeinică deoarece nu au fost analizate probele depuse la dosar

din care rezultă că nu li s-a predat suma de 2069 RON rămasă din distribuirea

prețului că s-au reținut o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil, iar

terenul aferent imobilului a fost subevaluat precum și construcția astfel încât

au fost grav prejudiciați.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, dar și și sub toate aspectele conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile

nu sunt fondate.

Este neîntemeiată

susținerea recurenților petiționari că instanța le-a încălcat dreptul la

apărare, deoarece nu a amânat pronunțarea pentru apărătorul ales să depună

concluzii scrise.

Din actele dosarului

rezultă că la termenul din 28 mai 2009 cauza a fost amânată pentru a da

posibilitate apărătorului ales al petiționarilor să se prezinte, deși la dosar

nu există nicio dovadă care să-i justifice absența.

Apărătorul ales al

petiționarilor a lipsit nejustificat și la termenul următor, respectiv la 18

iunie 2009, când au avut loc dezbaterile în prezența petiționarei B.E., care a

pus concluzii în susținerea plângerii.

Conform art. 306 C.

proc. pen., pronunțarea poate fi amânată pentru motive temeinice.

Cum în speță la dosar

nu există dovezi din care să rezulte că absența apărătorului ales al

petiționarilor a fost justificată de o imposibilitate reală și obiectivă de

prezentare în fața instanței, Înalta Curte apreciază că nu au existat motive

temeinice care să justifice amânarea pronunțării.

În mod evident nu

poate fi imputată instanței împrejurarea că, în mod evident, apărătorul ales al

petiționarilor nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau din contractul de

asistență juridică.

Înalta Curte reține

că nu există nici un motiv care să determine casarea sentinței, aceasta fiind

legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu rezultă că cei trei

intimați ar fi săvârșit fapte care să întrunească elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate.

Astfel, referitor la

executorul judecătoresc T.V.P. în mod întemeiat s-a reținut că acesta a

procedat în condițiile legii la executarea silită.

Referitor la cele

susținute în recurs de petiționar în sensul că abuzul acestuia constând în

aceea că nu le-a predat suma de 2069 RON, rămasă după distribuirea prețului

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, întrucât din procesul-verbal

încheiat la 16 octombrie 2007 în Dosarul execuțional nr. 34/2007 rezultă că

această sumă nu a fost reținută de executor ci a fost consemnată la dispoziția

petiționarilor B.V.N. și B.E.

De asemenea este

neîntemeiată susținerea că abuzul  executorului constând în aceea că "au

fost reținute o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil".

Astfel, este de

reținut că în plângerea cu care au fost sesizate organele de urmărire penală

petiționarii nu fac referire la o astfel de faptă, iar din actele premergătoare

rezultă că executorul judecătoresc nu a reținut în imobil nici un fel de bun al

persoanelor evacuate, acestea transportându-și personal bunurile cu o remorcă

(proces-verbal de evacuare Dos. nr. 56/P/2009).

Se mai reține că din

actele dosarului nu rezultă că cei doi experți tehnici ar fi făcut afirmații

mincinoase în rapoartele de expertiză întocmite sau că și-ar fi îndeplinit

defectuos atribuțiile, cu știință.

Simplul fapt că

petiționarii apreciază că cele concluzionate de experți nu sunt corecte și că

imobilele au fost subevaluate, fiind doar o apreciere subiectivă a acestora, nu

poate constitui temei al răspunderii penale.

Cum soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de intimați este corectă

se constată că legal și temeinic instanța a respins plângerea petiționarilor.

În consecință

recursul va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. împotriva

Sentinței penale nr. 84 din 18 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală.

Obligă fiecare

recurent petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Defintivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 2 noiembrie 2009.