ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3560/2009

Examinând recursurile de față constată: Prin Sentința penală nr. 84 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondate plângerile formulate de petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. împotriva rezoluției nr. 59/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a menținut rezoluția atacată obligând pe fiecare petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul V.G. Prima instanță a reținut următoarele: Petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc T.V.. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., susținând că, nelegal, acesta a procedat la executarea lor silită constând în evacuarea dintr-un imobil în condițiile în care aveau pe rolul instanțelor o contestație la executare.

De asemenea, petiționarii au formulat plângere împotriva numiților H.F. și V.G., experți tehnici, pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., susținând că aceștia, fiind desemnați de instanță să efectueze câte o expertiză tehnică au stabilit greșit valoarea de circulație a imobilului aflat în litigiu și au concluzionat greșit că acesta nu ar fi comod partajabil în natură. Prin rezoluția nr. 56/P/2009 din 20 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc și cei doi experți tehnici pentru infracțiunile reclamate de petiționari.

În motivarea rezoluției s-a reținut că din actele premergătoare rezultă că, în anul 2005, numiții M.J. și M.S. - fratele și, respectiv, cumnata petiționarei B.E. au solicitat instanței de judecată sistarea stării de indiviziune asupra imobilului (casă de locuit și teren), situat în orașul Blaj, str. A.B., jud. Alba înscris în CF. Acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Blaj sub nr. 1143/2005. În cadrul acestui proces s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii și de circulație a construcțiilor situate pe teren, iar pentru efectuarea acesteia a fost desemnat expertul tehnic H.F. De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii terenului, fiind desemnat pentru efectuarea acesteia expertul V.G.

Prin expertiza s-a stabilit că valoarea tehnică actualizată a construcțiilor este de 1.751.038.551 lei, iar cea de circulație este de 1.400.866.800 lei. Și că valoarea tehnică a terenului este de 30.325,5 lei, iar cea de circulație de 22.275,00 lei. Expertul H.F. a concluzionat că imobilul construcție nu este comod partajabil în natură. Prin Sentința civilă nr. 528/2006, Judecătoria Blaj a admis în parte acțiunea civilă, a constatat că M.J. și pârâtele B.E., C.E. și G.I. sunt descendenți ai defunctului M.I., decedat la 13 noiembrie 2004 și coproprietari asupra cotei 1/8 din imobilul în scris în CF Veza, fiecare având o cotă de 4/128. S-a mai constatat, între altele, nulitatea absolută a testamentului din 19 martie 2003 de M.I.

și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia reclamanților care au fost obligați la plata sultei către coproprietari. Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei B.E. și a membrilor familiei din imobilul în litigiu. Procurorul a mai reținut că prin Decizia civilă nr. 133/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 401/2007 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins apelul reclamanților reconvenționali B.V.N. și B.E. și a fost admis apelul declarat de reclamantul M.J. dispunându-se, pe cale de consecință, evacuarea pârâților B.V.N., B.E. și B.N.A. și a membrilor familiei din imobilul în litigiu.

De asemenea, s-a dispus ca apelanții reclamanți să plătească petiționarilor diferența de sultă stabilită în apel, respectiv suma de 6.814,44 RON. S-a mai reținut în motivarea rezoluției că, la data de 9 octombrie 2007, numiții M.J. și S. au solicitat Biroului Executorilor Judecătorești T.V.P., executarea silită a debitorilor (petiționarii din prezenta cauză) în sensul evacuării acestora din imobil și de a plăti suma de 1.839,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată precum și cheltuielile de executare. La data de 10 octombrie 2007 executorul judecătoresc i-a somat pe petiționari ca în termen de 5 zile să evacueze imobilul și să achite suma de 4.182,35 RON, urmând ca în caz contrar să continue executarea silită.

Procurorul a mai reținut că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, respectiv la evacuarea petiționarilor, la data de 15 aprilie 2008, după rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 708 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Blaj prin care au fost respinse contestația la executare și cererile de suspendare a executării silite înștiințând petiționarii cu privire la data și condițiile în care se va proceda. Întrucât la 15 aprilie 2008 petiționarii s-au opus, din diferite motive la executare s-a stabilit un alt termen la 9 mai 2008 ora 10,00. La această dată, după ce s-a respins de către instanță o cerere de ordonanță președințială prin care petiționarii solicitaseră suspendarea provizorie a executării silite, executorul judecătoresc a procedat la evacuarea petiționarilor, aceștia refuzând să semneze procesul-verbal.

Având în vedere cele rezultate din actele premergătoare, procurorul a concluzionat că nu există indicii de îndeplinire de către executorul judecătoresc T.V.P., cu rea-credință, a atribuțiunilor sale de serviciu, acesta procedând la executarea silită în baza hotărârii judecătorești irevocabile, după prealabila înștiințare a petiționarilor, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. S-a mai reținut că nici în privința celor doi experți tehnici nu există date că și-ar fi încălcat îndatoririle de serviciu cu ocazia efectuării expertizelor dispuse de instanță sau că în cuprinsul acestora ar fi relevat împrejurări contrare realității astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 și de art. 260 C. pen.

Instanța a mai reținut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. S-a mai reținut că petiționarii au formulat la instanță o plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei trei intimați. Instanța a constatat că plângerea nu este fondată, întrucât executorul judecătoresc T.V.P. a efectuat executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale, acțiunile sale fiind legitime așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

De asemenea, nu rezultă că experții tehnici, cu rea-credință, în exercitarea atribuțiunilor ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petiționarilor sau că ar fi făcut afirmații mincinoase în rapoartele de expertiză. S-a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de intimați este legală și temeinică. Petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. au declarat recurs în motivarea căruia au susținut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât au solicitat instanței să amâne pronunțarea pentru ca apărătorul lor ales care nu s-a putut prezenta, să depună concluzii scrise și totuși instanța s-a pronunțat.

Au mai susținut că sentința este netemeinică deoarece nu au fost analizate probele depuse la dosar din care rezultă că nu li s-a predat suma de 2069 RON rămasă din distribuirea prețului că s-au reținut o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil, iar terenul aferent imobilului a fost subevaluat precum și construcția astfel încât au fost grav prejudiciați. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și și sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Este neîntemeiată susținerea recurenților petiționari că instanța le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu a amânat pronunțarea pentru apărătorul ales să depună concluzii scrise.

Din actele dosarului rezultă că la termenul din 28 mai 2009 cauza a fost amânată pentru a da posibilitate apărătorului ales al petiționarilor să se prezinte, deși la dosar nu există nicio dovadă care să-i justifice absența. Apărătorul ales al petiționarilor a lipsit nejustificat și la termenul următor, respectiv la 18 iunie 2009, când au avut loc dezbaterile în prezența petiționarei B.E., care a pus concluzii în susținerea plângerii. Conform art. 306 C. proc. pen., pronunțarea poate fi amânată pentru motive temeinice. Cum în speță la dosar nu există dovezi din care să rezulte că absența apărătorului ales al petiționarilor a fost justificată de o imposibilitate reală și obiectivă de prezentare în fața instanței, Înalta Curte apreciază că nu au existat motive temeinice care să justifice amânarea pronunțării.

În mod evident nu poate fi imputată instanței împrejurarea că, în mod evident, apărătorul ales al petiționarilor nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau din contractul de asistență juridică. Înalta Curte reține că nu există nici un motiv care să determine casarea sentinței, aceasta fiind legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu rezultă că cei trei intimați ar fi săvârșit fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Astfel, referitor la executorul judecătoresc T.V.P. în mod întemeiat s-a reținut că acesta a procedat în condițiile legii la executarea silită.

Referitor la cele susținute în recurs de petiționar în sensul că abuzul acestuia constând în aceea că nu le-a predat suma de 2069 RON, rămasă după distribuirea prețului Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, întrucât din procesul-verbal încheiat la 16 octombrie 2007 în Dosarul execuțional nr. 34/2007 rezultă că această sumă nu a fost reținută de executor ci a fost consemnată la dispoziția petiționarilor B.V.N. și B.E. De asemenea este neîntemeiată susținerea că abuzul executorului constând în aceea că "au fost reținute o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil". Astfel, este de reținut că în plângerea cu care au fost sesizate organele de urmărire penală petiționarii nu fac referire la o astfel de faptă, iar din actele premergătoare rezultă că executorul judecătoresc nu a reținut în imobil nici un fel de bun al persoanelor evacuate, acestea transportându-și personal bunurile cu o remorcă (proces-verbal de evacuare Dos.

nr. 56/P/2009). Se mai reține că din actele dosarului nu rezultă că cei doi experți tehnici ar fi făcut afirmații mincinoase în rapoartele de expertiză întocmite sau că și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile, cu știință. Simplul fapt că petiționarii apreciază că cele concluzionate de experți nu sunt corecte și că imobilele au fost subevaluate, fiind doar o apreciere subiectivă a acestora, nu poate constitui temei al răspunderii penale. Cum soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de intimați este corectă se constată că legal și temeinic instanța a respins plângerea petiționarilor. În consecință recursul va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii B.V.N., B.E. și B.N.A. împotriva Sentinței penale nr. 84 din 18 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă fiecare recurent petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Defintivă. Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.