ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 12 octombrie 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios, administrativ și fiscal, reclamanta Organizația S.C., în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României și A.N.P.D.C., a solicitat instanței să dispună anularea

anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, precum și anularea anunțurilor de participare

și a caietelor de sarcini, precum și a tuturor actelor subsecvente emise în baza

Metodologiei cuprinse în anexa respectivă, precum și suspendarea actului până la

soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta arată că este o organizație neguvernamentală de utilitate

publică, înființată în anul 1990, care promovează drepturile copilului în conformitate

cu Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și care a participat

la dezvoltarea de programe de interes național în beneficiul copiilor din centrele

de plasament și a copiilor care sunt victime ale traficului de persoane și ale exploatării

economice. Totodată, reclamanta arată că în fiecare an a participat și a câștigat

licitații prin care i-au fost acordate fonduri publice pentru derularea de programe

în domeniul drepturilor copilului.

În esență, reclamanta

susține că în anul 2006 s-a aflat în imposibilitatea de a participa la licitația

de proiecte din fondurile de stat organizată de A.N.P.D.C., întrucât Metodologia

prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006 a fost adoptată cu următoarele deficiențe:

nerespectarea celor 10

etape ale procedurii de selecție prevăzute de Legea nr. 350/2005

privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice

alocate pentru activități nonprofit de interes general

;

nerespectarea legislației

privind termenele de predare a propunerii de proiect, respectiv a termenului de

30 de zile, datorită inexistenței unei urgențe speciale în anul 2006;

ignorarea criteriilor

de selecție a organizațiilor neguvernamentale conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile

sociale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 515/2003, și ale Legii

nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;

Reclamanta mai susține

că, prin Metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, nu a fost demonstrată

eficiență în cheltuirea banilor publici prin stabilirea unei perioade scurte de

derulare a serviciilor sociale.

Prin întâmpinare, pârâta

A.N.P.D.C. a solicitat respingerea acțiunii, invocând:

excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei, prin raportare la obiectul de activitate al organizației

și la obiectul de reglementare al H.G. nr. 532/2006;

excepția inadmisibilității

acțiunii, susținând, în esență, că reclamanta nu a respectat procedura de achiziție

publică, nu a formulat nicio contestație pe cale administrativă cu privire la derularea

procedurii, iar H.G. nr. 532/2006 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii

nr. 350/2005.

Pârâtul Guvernul României

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale și

a lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar, pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării H.G. nr. 532/2006,

susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

precum și respingerea capătului de cerere privind anularea hotărârii Guvernului,

susținând că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000,

ale Legii nr. 272/2004, ale Legii nr. 350/2005.

Prin precizarea de acțiune

depusă la data de 5 februarie 2007, reclamanta arată că obiectul principal al acțiunii

privește anularea Metodologiei elaborate de A.N.P.D.C. și prevăzută în anexa

nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, și actele subsecvente acesteia: anunțul de participare

la licitație, documentația impusă de Metodologie și organizarea licitației. În acest

sens, reclamanta arată că cererea privind anularea licitației constituie o cerere

accesorie petitului principal al acțiunii, susținând că aparține tot Curții de apel

competența de soluționare, cu precizarea că dacă instanța va considera că nu este

competentă, să disjungă acest capăt de cerere și să decline competența în favoarea

Tribunalului București.

Prin încheierea din 2

aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește

anularea anunțurilor de participare și a caietelor de sarcini, precum și a actelor

subsecvente licitației organizate de A.N.P.D.C., precum și în ceea ce privește suspendarea

procedurii de achiziție publică, reținând, în esență, că potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice (art. 80 și 81) competența aparține Tribunalului

București, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă

nr. 1597 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal:

a respins excepția lipsei

capacității procesuale a reclamantei, reținând că Organizația S.C. are capacitate

procesuală potrivit dispozițiilor Decretului nr. 31/1954, întrucât, conform statutului

său, poate sta în justiție pentru promovarea, respectarea și apărarea drepturilor

copilului;

a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, reținând că Organizația S.C. are legitimitate

procesuală în calitate de potențial beneficiar al finanțării programelor de interes

național, în raport cu dispozițiile art. 1 lit. a) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006;

a respins cererea de suspendare

a executării actului administrativ contestat, reținând că reclamanta nu a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă;

a respins ca neîntemeiată

acțiunea, reținând, în esență, că anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006 a fost emisă

cu respectarea competenței materiale generale a organului emitent – Guvernul României,

pe baza și în vederea executării Legii nr. 272/2004, cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 24/2000 și a principiilor liberei concurențe, transparenței, tratamentului

egal și confidențialității și folosirii cu eficacitate a fondurilor.

Împotriva sentinței civile

nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios,

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Organizația S.C., susținând,

în esență, următoarele:

pct. 7 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii recurate conține motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de fond se datorează unei interpretări greșite

a actului dedus judecății, ceea ce a condus implicit la încălcarea legii procesuale.

pct. 9 C. proc. civ., Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită

a legii.

În esență, în susținerea

motivelor de recurs, recurenta-reclamantă critică soluția pronunțată de Curtea de

Apel sub trei aspecte esențiale, și anume:

- instanța a reținut în

mod greșit că nu este competentă să judece ambele capete de cerere;

- instanța nu a observat

existența legăturii indisolubile existe între H.G. nr. 532/2006 și organizarea licitației

de către A.N.P.D.C.;

- instanța nu a analiza

toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată.

În privința primelor două

critici, recurenta-reclamantă susține, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel

a disjuns capătul de cerere referitor la procedura de licitație, în condițiile în

care constatarea nulității Metodologiei prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006,

care formează obiectul capătului principal de cerere, determină pe cale de consecință

nulitatea actelor subsecvente de organizare de către A.N.P.D.C. a licitației, care

formează obiectul capătului accesoriu de cerere, astfel că, raportat la prevederile

art. 17 din C. proc. civ., competența aparținea Curții de Apel în privința ambelor

capete de cerere, ca instanță competentă în soluționarea petitului principal.

În privința celei de-a

treia critici, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a respins acțiunea,

afirmând că actului administrativ nu poate fi supus sancțiunii anulabilității față

de cele 6 motive invocate în cererea de chemare în judecată, dar fără ca în realitate

să analizeze criticile de nelegalitate susținute de reclamantă, ci pronunțându-se

în privința competenței, oportunității și respectării cerințelor referitoare la

avizele necesare și condițiile prevăzute de Legea nr. 24/2000.

În esență, recurenta-reclamantă

susține că Metodologia trebuie să respecte dispozițiile Legii nr. 350/2005, precum

și prevederile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora competența

de aprobare a Metodologiei revine Guvernului. De asemenea, se susține că din considerente

de transparență, Metodologia trebuia să prevadă județele în care vor fi derulate

programele de interes național și, în acest sens, A.NP.D.C. trebuia să obțină acordul

de principiu al consiliilor județene beneficiare ale programelor, precum și faptul

că Metodologia trebuia să prevadă și necesitatea obținerii de către O.N.G.-uri a

avizului D.G.A.S.P.C. în vederea îndeplinirii cerințelor de eligibilitate pentru

obținerea contractului de finanțare nerambursabilă.

Intimatul-pârât Guvernul

României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimata-pârâtă

A.N.P.D.C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând și faptul că, în prezent, acțiunea este lipsită de obiect întrucât H.G.

nr. 532/2006 și-a încetat de drept efectele la data de 31 decembrie 2006.

Analizând recursul declarat

de recurenta-reclamantă Organizația S.C., prin prisma motivelor invocate, în raport

cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

critica recurentei-reclamante, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C.

proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând

că dispozitivul hotărârii recurate, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în condițiile în

care instanța de fond a analizat și a motivat, prezentând pe larg argumentele care

fundamentează atât soluția de respingere a excepțiilor invocate de pârâți, cât și

soluția de respingere a cererii referitoare la anularea anexei nr. 2 la H.G.

nr. 532/2006.

În raport cu dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța este obligată să prezinte motivele

de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției, dar nu este obligată să

răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție

de legătura lor logică.

Or, în cauză, rezultă

din motivarea sentinței civile recurate că instanța de fond, în adoptarea soluției

pronunțate, a avut în vedere susținerile recurentei-reclamante pe care le-a sistematizat

și le-a înlăturat prin raportare la respectarea condițiilor de legalitate a actului

administrativ contestat.

critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând

că instanța de fond nu a schimbat natura actului ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, ci, în mod corect, a procedat la analiza legalității anexei

nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, act pe care l-a cenzurat în funcție de caracterul său

administrativ-normativ prin prisma reglementărilor cu forță juridică superioară

în baza și în executarea cărora a fost emis.

critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., căreia i se circumscriu motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă,

aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând următoarele:

Instanța de fond în mod

corect și legal, precum și în raport cu cererea expresă a reclamantei Organizația

S.C., formulată atât prin precizarea de acțiune cât și prin susținerile orale ale

apărătorului ales a procedat la disjungerea capătului de cerere referitor la anularea

anunțurilor de participare și a caietelor de sarcini, precum și a actelor subsecvente

licitației organizate de A.N.P.D.C., precum și la suspendarea procedurii de achiziție

publică.

Curtea de Apel a reținut

întemeiat că revine Tribunalului București, secția de contencios administrativ competența

de soluționare a acestui capăt de cerere, având ca obiect anularea și suspendarea

actelor și procedurii de achiziție publică, în raport cu dispozițiile O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice (reglementarea aplicabilă raportului juridic

deduse judecății), și anume:

„Art.

80. -

(1)

Actele sau deciziile nelegale care determină

încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență pot fi atacate pe cale administrativă

și/sau în justiție.

(2)

…

.

(3)

Acțiunea

în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a Tribunalului în

a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante.

Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel.

”

Sub acest aspect, în mod

corect instanța de fond a reținut că în privința acțiunii în anularea unui act administrativ

competența de drept comun este stabilită potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004,

în timp ce în privința actelor aparținând procedurilor de achiziție publică competența

specială este stabilită potrivit dispozițiilor citate din O.U.G. nr. 60/2001.

Astfel fiind, este neîntemeiat

motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond în mod nelegal ar fi dispus

disjungerea respectivului capăt de cerere.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reține că întemeiat instanța

de fond a respins-o, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat

și a iminenței producerii unei pagube, în sensul art. 15 coroborat cu art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Cât privește motivul de

recurs privitor la legalitatea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reține

că soluția instanței fondului este corectă și legală.

Anexa nr. 2 face parte

integrantă din H.G. nr. 532/2006, care a fost adoptată de Guvern cu respectarea

competenței materiale generale ce îi revine, conform art. 108 din Constituție, în

temeiul art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, precum și cu respectarea normelor

de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000. Sub acest aspect, instanța

de fond în mod corect a înlăturat criticile de nelegalitate invocate în cererea

de chemare în judecată, reținând legalitatea actului administrativ contestat.

Raportându-ne în mod expres

la criticile din recurs, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante,

având în vedere următoarele:

Metodologia

de alocare a fondurilor și criteriile de identificare și de

aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes național, prevăzută

în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, a fost adoptată cu respectarea

dispozițiilor

Legii nr. 350/2005 și ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, fiind aprobată

de Guvern, ca parte integrantă a H.G. nr. 532/2006. Este lipsită de suport legal

critica referitoare la faptul că Metodologia ar fi fost elaborată de A.N.P.D.C.

cu încălcarea competenței de aprobare ce aparține Guvernului.

Este lipsită de suport

legal și susținerea că Metodologia ar fi trebuit să prevadă județele în care vor

fi derulate programele de interes național și, în acest sens, A.NP.D.C. să fi obținut

acordul de principiu al consiliilor județene beneficiare ale programelor. Aceasta

întrucât Metodologia reglementează

alocarea fondurilor

și criteriile de identificare și de aplicare a proiectelor specifice din cadrul

programelor de interes național, iar nu locația de implementare a programelor respective.

În ceea ce privește cuprinderea

în Metodologie a necesității obținerii de către organizația neguvernamentală a avizului

D.G.A.S.P.C., Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica din recurs, întrucât,

potrivit art. 5 alin. (1) lit. e) din Metodologie, „documentația de participare la etapa de calificare va conține

în mod obligatoriu următoarele

alte acte solicitate de autoritate, care dovedesc

capacitatea materială și financiară a O.N.G., necesară derulării proiectelor

”,

iar, potrivit art. 4 alin. (2) din Metodologie, „

instrucțiunile

pentru elaborarea documentației de calificare și instrucțiunile pentru elaborarea

ofertei de preț se aprobă prin ordin al secretarului de stat al autorității, astfel

încât să fie posibilă punerea lor la dispoziție

”. Or, chiar recurenta-reclamantă

recunoaște, prin concluziile scrise depuse la fond, faptul că a luat cunoștință

de necesitatea obținerii avizului D.G.A.S.P.C. din cuprinsul documentației de calificare

publicată la data de 13 iunie 2006.

Or, sub acest aspect Înalta

Curte constată că recurenta-reclamantă critică Metodologia sub aspectul faptului

că nu a prevăzut necesitatea obținerii avizului D.G.A.S.P.C. Critica va fi înlăturată

ca lipsită de suport legal, întrucât, așa cum rezultă din dispozițiile citate mai

sus ale Metodologiei, aceasta prevede, la art. 5 alin. (1), doar documentele pe

care trebuie să le conțină obligatoriu documentația de calificare, avizul D.G.A.S.P.C.

făcând parte din categoria altor documente solicitate de A.N.P.D.C. conform aceluiași

text.

În raport de cele mai

sus reținute, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică,

în deplină concordanță cu cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecății, motiv

pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Organizația S.C. împotriva sentinței civile nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.