ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 octombrie 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, reclamanta Organizația S.C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și A.N.P.D.C., a solicitat instanței să dispună anularea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, precum și anularea anunțurilor de participare și a caietelor de sarcini, precum și a tuturor actelor subsecvente emise în baza Metodologiei cuprinse în anexa respectivă, precum și suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta arată că este o organizație neguvernamentală de utilitate publică, înființată în anul 1990, care promovează drepturile copilului în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și care a participat la dezvoltarea de programe de interes național în beneficiul copiilor din centrele de plasament și a copiilor care sunt victime ale traficului de persoane și ale exploatării economice. Totodată, reclamanta arată că în fiecare an a participat și a câștigat licitații prin care i-au fost acordate fonduri publice pentru derularea de programe în domeniul drepturilor copilului. În esență, reclamanta susține că în anul 2006 s-a aflat în imposibilitatea de a participa la licitația de proiecte din fondurile de stat organizată de A.N.P.D.C., întrucât Metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la H.G.

nr. 532/2006 a fost adoptată cu următoarele deficiențe: nerespectarea celor 10 etape ale procedurii de selecție prevăzute de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general ; nerespectarea legislației privind termenele de predare a propunerii de proiect, respectiv a termenului de 30 de zile, datorită inexistenței unei urgențe speciale în anul 2006; ignorarea criteriilor de selecție a organizațiilor neguvernamentale conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 515/2003, și ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului; Reclamanta mai susține că, prin Metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la H.G.

nr. 532/2006, nu a fost demonstrată eficiență în cheltuirea banilor publici prin stabilirea unei perioade scurte de derulare a serviciilor sociale. Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.D.C. a solicitat respingerea acțiunii, invocând: excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, prin raportare la obiectul de activitate al organizației și la obiectul de reglementare al H.G. nr. 532/2006; excepția inadmisibilității acțiunii, susținând, în esență, că reclamanta nu a respectat procedura de achiziție publică, nu a formulat nicio contestație pe cale administrativă cu privire la derularea procedurii, iar H.G. nr. 532/2006 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2005. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării H.G.

nr. 532/2006, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și respingerea capătului de cerere privind anularea hotărârii Guvernului, susținând că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 272/2004, ale Legii nr. 350/2005. Prin precizarea de acțiune depusă la data de 5 februarie 2007, reclamanta arată că obiectul principal al acțiunii privește anularea Metodologiei elaborate de A.N.P.D.C. și prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, și actele subsecvente acesteia: anunțul de participare la licitație, documentația impusă de Metodologie și organizarea licitației.

În acest sens, reclamanta arată că cererea privind anularea licitației constituie o cerere accesorie petitului principal al acțiunii, susținând că aparține tot Curții de apel competența de soluționare, cu precizarea că dacă instanța va considera că nu este competentă, să disjungă acest capăt de cerere și să decline competența în favoarea Tribunalului București. Prin încheierea din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește anularea anunțurilor de participare și a caietelor de sarcini, precum și a actelor subsecvente licitației organizate de A.N.P.D.C., precum și în ceea ce privește suspendarea procedurii de achiziție publică, reținând, în esență, că potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice (art. 80 și 81) competența aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ. Prin sentința civilă nr. 1597 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: a respins excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei, reținând că Organizația S.C. are capacitate procesuală potrivit dispozițiilor Decretului nr. 31/1954, întrucât, conform statutului său, poate sta în justiție pentru promovarea, respectarea și apărarea drepturilor copilului; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reținând că Organizația S.C. are legitimitate procesuală în calitate de potențial beneficiar al finanțării programelor de interes național, în raport cu dispozițiile art. 1 lit. a) din anexa nr. 2 la H.G.

nr. 532/2006; a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, reținând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă; a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând, în esență, că anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006 a fost emisă cu respectarea competenței materiale generale a organului emitent – Guvernul României, pe baza și în vederea executării Legii nr. 272/2004, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și a principiilor liberei concurențe, transparenței, tratamentului egal și confidențialității și folosirii cu eficacitate a fondurilor. Împotriva sentinței civile nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Organizația S.C., susținând, în esență, următoarele: 1. În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., dispozitivul hotărârii recurate conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii. 2. În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de fond se datorează unei interpretări greșite a actului dedus judecății, ceea ce a condus implicit la încălcarea legii procesuale. 3. În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. În esență, în susținerea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă critică soluția pronunțată de Curtea de Apel sub trei aspecte esențiale, și anume: - instanța a reținut în mod greșit că nu este competentă să judece ambele capete de cerere; - instanța nu a observat existența legăturii indisolubile existe între H.G.

nr. 532/2006 și organizarea licitației de către A.N.P.D.C.; - instanța nu a analiza toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată. În privința primelor două critici, recurenta-reclamantă susține, în esență, că în mod greșit Curtea de Apel a disjuns capătul de cerere referitor la procedura de licitație, în condițiile în care constatarea nulității Metodologiei prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, care formează obiectul capătului principal de cerere, determină pe cale de consecință nulitatea actelor subsecvente de organizare de către A.N.P.D.C. a licitației, care formează obiectul capătului accesoriu de cerere, astfel că, raportat la prevederile art. 17 din C. proc.

civ., competența aparținea Curții de Apel în privința ambelor capete de cerere, ca instanță competentă în soluționarea petitului principal. În privința celei de-a treia critici, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a respins acțiunea, afirmând că actului administrativ nu poate fi supus sancțiunii anulabilității față de cele 6 motive invocate în cererea de chemare în judecată, dar fără ca în realitate să analizeze criticile de nelegalitate susținute de reclamantă, ci pronunțându-se în privința competenței, oportunității și respectării cerințelor referitoare la avizele necesare și condițiile prevăzute de Legea nr. 24/2000. În esență, recurenta-reclamantă susține că Metodologia trebuie să respecte dispozițiile Legii nr. 350/2005, precum și prevederile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora competența de aprobare a Metodologiei revine Guvernului.

De asemenea, se susține că din considerente de transparență, Metodologia trebuia să prevadă județele în care vor fi derulate programele de interes național și, în acest sens, A.NP.D.C. trebuia să obțină acordul de principiu al consiliilor județene beneficiare ale programelor, precum și faptul că Metodologia trebuia să prevadă și necesitatea obținerii de către O.N.G.-uri a avizului D.G.A.S.P.C. în vederea îndeplinirii cerințelor de eligibilitate pentru obținerea contractului de finanțare nerambursabilă. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, intimata-pârâtă A.N.P.D.C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând și faptul că, în prezent, acțiunea este lipsită de obiect întrucât H.G.

nr. 532/2006 și-a încetat de drept efectele la data de 31 decembrie 2006. Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă Organizația S.C., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc.

civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând că dispozitivul hotărârii recurate, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, nu conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în condițiile în care instanța de fond a analizat și a motivat, prezentând pe larg argumentele care fundamentează atât soluția de respingere a excepțiilor invocate de pârâți, cât și soluția de respingere a cererii referitoare la anularea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006. În raport cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța este obligată să prezinte motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției, dar nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică.

Or, în cauză, rezultă din motivarea sentinței civile recurate că instanța de fond, în adoptarea soluției pronunțate, a avut în vedere susținerile recurentei-reclamante pe care le-a sistematizat și le-a înlăturat prin raportare la respectarea condițiilor de legalitate a actului administrativ contestat. 2. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând că instanța de fond nu a schimbat natura actului ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci, în mod corect, a procedat la analiza legalității anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, act pe care l-a cenzurat în funcție de caracterul său administrativ-normativ prin prisma reglementărilor cu forță juridică superioară în baza și în executarea cărora a fost emis.

3. În ceea ce privește critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căreia i se circumscriu motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reținând următoarele: Instanța de fond în mod corect și legal, precum și în raport cu cererea expresă a reclamantei Organizația S.C., formulată atât prin precizarea de acțiune cât și prin susținerile orale ale apărătorului ales a procedat la disjungerea capătului de cerere referitor la anularea anunțurilor de participare și a caietelor de sarcini, precum și a actelor subsecvente licitației organizate de A.N.P.D.C., precum și la suspendarea procedurii de achiziție publică.

Curtea de Apel a reținut întemeiat că revine Tribunalului București, secția de contencios administrativ competența de soluționare a acestui capăt de cerere, având ca obiect anularea și suspendarea actelor și procedurii de achiziție publică, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice (reglementarea aplicabilă raportului juridic deduse judecății), și anume: „Art. 80. - (1) Actele sau deciziile nelegale care determină încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență pot fi atacate pe cale administrativă și/sau în justiție. (2) … . (3) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a Tribunalului în a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante.

Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a Curții de Apel. ” Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut că în privința acțiunii în anularea unui act administrativ competența de drept comun este stabilită potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în timp ce în privința actelor aparținând procedurilor de achiziție publică competența specială este stabilită potrivit dispozițiilor citate din O.U.G. nr. 60/2001. Astfel fiind, este neîntemeiat motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond în mod nelegal ar fi dispus disjungerea respectivului capăt de cerere. Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reține că întemeiat instanța de fond a respins-o, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, în sensul art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește motivul de recurs privitor la legalitatea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reține că soluția instanței fondului este corectă și legală. Anexa nr. 2 face parte integrantă din H.G. nr. 532/2006, care a fost adoptată de Guvern cu respectarea competenței materiale generale ce îi revine, conform art. 108 din Constituție, în temeiul art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, precum și cu respectarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000. Sub acest aspect, instanța de fond în mod corect a înlăturat criticile de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată, reținând legalitatea actului administrativ contestat.

Raportându-ne în mod expres la criticile din recurs, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante, având în vedere următoarele: Metodologia de alocare a fondurilor și criteriile de identificare și de aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes național, prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 350/2005 și ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, fiind aprobată de Guvern, ca parte integrantă a H.G. nr. 532/2006. Este lipsită de suport legal critica referitoare la faptul că Metodologia ar fi fost elaborată de A.N.P.D.C. cu încălcarea competenței de aprobare ce aparține Guvernului.

Este lipsită de suport legal și susținerea că Metodologia ar fi trebuit să prevadă județele în care vor fi derulate programele de interes național și, în acest sens, A.NP.D.C. să fi obținut acordul de principiu al consiliilor județene beneficiare ale programelor. Aceasta întrucât Metodologia reglementează alocarea fondurilor și criteriile de identificare și de aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes național, iar nu locația de implementare a programelor respective.

În ceea ce privește cuprinderea în Metodologie a necesității obținerii de către organizația neguvernamentală a avizului D.G.A.S.P.C., Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica din recurs, întrucât, potrivit art. 5 alin. (1) lit. e) din Metodologie, „documentația de participare la etapa de calificare va conține în mod obligatoriu următoarele alte acte solicitate de autoritate, care dovedesc capacitatea materială și financiară a O.N.G., necesară derulării proiectelor ”, iar, potrivit art. 4 alin. (2) din Metodologie, „ instrucțiunile pentru elaborarea documentației de calificare și instrucțiunile pentru elaborarea ofertei de preț se aprobă prin ordin al secretarului de stat al autorității, astfel încât să fie posibilă punerea lor la dispoziție ”. Or, chiar recurenta-reclamantă recunoaște, prin concluziile scrise depuse la fond, faptul că a luat cunoștință de necesitatea obținerii avizului D.G.A.S.P.C.

din cuprinsul documentației de calificare publicată la data de 13 iunie 2006. Or, sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă critică Metodologia sub aspectul faptului că nu a prevăzut necesitatea obținerii avizului D.G.A.S.P.C. Critica va fi înlăturată ca lipsită de suport legal, întrucât, așa cum rezultă din dispozițiile citate mai sus ale Metodologiei, aceasta prevede, la art. 5 alin. (1), doar documentele pe care trebuie să le conțină obligatoriu documentația de calificare, avizul D.G.A.S.P.C. făcând parte din categoria altor documente solicitate de A.N.P.D.C. conform aceluiași text. În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în deplină concordanță cu cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecății, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Organizația S.C. împotriva sentinței civile nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.