ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.01.2023, reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 705/16.11.2022, prin care Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a fost sancționat pentru discriminare, raportat la conținutul normativ al art. 46 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 aprobate prin H.G. nr. 798/2021.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 619 din 7 aprilie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 619 din 7 aprilie 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, a opinat că, în cauza dedusă judecății, cadrul procesual pasiv a fost constituit în mod legal.

Astfel, chiar dacă în procedura administrativă prealabilă emiterii actului contestat, au fost mai multe părți (familia adoptatoare A. și B., DGASPC sector 6 și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție), emitentul actului contestat de către ANPDCA este CNCD.

Prin urmare, ANPDCA a formulat acțiunea în contradictoriu cu CNCD și, astfel cum este menționat și în considerentele hotărârii recurate, CNCD a precizat expres, prin concluziile scrise formulate în cauză, că nu înțelege să solicite lărgirea cadrului procesual. Prin urmare, atât reclamantul (ANPDCA) cât și pârâtul (CNCD) au avut aceeași abordare cu privire la cadrul procesual pasiv, pe care ambele părți l-au considerat legal constituit.

În altă ordine de idei, a apreciat nelegală reținerea instanței potrivit căreia "reclamanta din prezenta cauză nu a fost parte în nume propriu în procedura derulată în fața Consiliului", ANPDCA fiind citată de către CNCD (prin citația cu nr. 4950/15 iulie 2022, atașată în copie), citație în urma căreia ANPDCA a transmis Notele scrise cu nr. 11161/DGPD/SA/CP/SJC/AM/12.08.2022.

Așadar, ANPDCA are calitate procesual activă pentru a formula contestația împotriva Hotărârii nr. 705 pronunțate la data de 16.11.2022 de către CNCD, nefiind invocată, în cauză, nici de către CNCD și nici din oficiu, de către instanța de fond, excepția lipsei calității procesual active a ANPDCA.

A mai arătat că Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a fost înființată în baza O.U.G. nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. d) din Hotărârea nr. 233/2022 "ANPDCA elaborează proiecte de acte normative în domeniul protecției copilului și adopției".

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 13 iunie 2024, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanta a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anulare a Hotărârii nr. 705/16.11.2022 emisă de Consiliul Național al Discriminării prin care Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a fost sancționat pentru discriminare.

În speță, raportându-se la dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., instanța de fond a pus în discuție necesitatea participării în proces a tuturor entităților care au figurat ca părți în procedura administrativă derulată în fața CNCD și, având în vedere că niciuna dintre părți nu au înțeles să solicite lărgirea cadrului procesual, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.

Instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, constată că soluția Curții de apel este corectă, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs.

Înalta Curte reține că în procesul civil operează, în primul rând, principiul disponibilității părților cu privire la derularea procedurii, art. 9 din C. proc. civ. prevăzând la alin. (1) că "Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public", iar la alin. (2) că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților."

Pe de altă parte reține că, în scopul respectării principiului fundamental al procesului civil al contradictorialității și implicit al dreptului la apărare, art. 153 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Potrivit art. 78 din același C. proc. civ.: "(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond."

În mod similar, art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 prevede: "Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța pe fond."

Din interpretarea acestor dispoziții legale, ce reprezintă norma generală procesual-civilă și respectiv norma specială, care a preluat ca atare prevederea corespunzătoare din norma generală, rezultă că legiuitorul a instituit acest cadru legal în scopul de a oferi instanțelor de judecată o soluție legislativă clară în interpretarea principiului disponibilității și în stabilirea cadrului procesual.

Astfel, în măsura în care natura juridică a litigiului o impune, este necesară participarea terților (ale căror drepturi și obligații ar putea fi lezate de efectele pe care o eventuală declarare a nelegalității actului atacat le-ar produce) pentru respectarea dreptului la apărare consacrat de art. 13 din C. proc. civ., cât și a principiului contradictorialității, prevăzut de art. 14 din același cod, iar stabilirea de către reclamant a unui cadru procesual incomplet este sancționată cu inadmisibilitatea acțiunii.

Pe de altă parte, este de reținut că o atare sancțiune nu este aplicabilă în mod automat, prin simpla constatare a viciului actului de sesizare, ci le este conferită părților posibilitatea de a solicita complinirea unei astfel de carențe prin extinderea cadrului procesual.

Ca atare, este evident că în materie contencioasă legea conferă instanței un drept de apreciere numai în ceea ce privește posibilitatea judecării procesului fără participarea terțului, care nu poate fi cenzurat, aceasta punând în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor persoane în ipoteza în care consideră că raportul juridic dedus judecății impune acest lucru. Cu alte cuvinte, pentru a fi incident art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este necesar să fie întrunite condițiile privind invocarea de către instanță, din oficiu, precum și punerea în discuția părților a introducerii altor persoane în proces atunci când apreciază necesar și raportul juridic dedus judecății o impune. Pentru situația în care niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, legiuitorul a oferit soluția respingerii cererii, fără a se pronunța pe fondul cauzei.

În concluzie, Înalta Curte reține că, deși specificul raporturilor de drept administrativ impune, în anumite cazuri, prezența în proces a unor terți, dispozițiile art. 78 C. proc. civ. și cele cuprinse la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 obligă instanța de judecată doar la punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane, însă nu îi conferă dreptul de a dispune cu privire la cadrul procesual pasiv în contra dreptului de dispoziție al părților, reglementat de art. 9 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece, în cazul procedurii contencioase, legiuitorul a adoptat o soluție de compromis între principiul disponibilității și imposibilitatea obiectivă a instanței de a soluționa cauza fără participarea terțului. Or, în temeiul art. 22 alin. (3) teza I din C. proc. civ., judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.

Cum instanța de fond a fost chemată să se pronunțe asupra legalității soluției adoptate prin Hotărârea CNCD nr. 705/16.11.2022, prin care Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse a fost sancționat pentru discriminare, raportat la conținutul normativ al art. 46 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 aprobate prin H.G. nr. 798/2021, cu alte cuvinte, a fost chemată să stabilească în ce măsură faptele reclamate de petenții A. și B. au caracter discriminatoriu, este evident că această analiză nu putea fi făcută în lipsa persoanelor care au sesizat faptele de discriminare și nici a celorlalte două autorităților reclamate (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse), acestea fiind parte a raportului de drept administrativ supus analizei.

În același sens se reține și faptul că, în faza administrativ-jurisdicțională desfășurată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000, actul dedus judecății în prezenta cauză a fost adoptat în scopul soluționării plângerii formulate de petenții A. și B., constatându-se discriminarea pe care au sesizat-o din perspectiva reliefată, fiind evidentă calitatea lor activă în cadrul acestei proceduri și, implicit, necesară prezența lor în proces pentru a beneficia de posibilitatea efectivă de a-și prezenta apărările în raport de pretențiile recurentei-reclamante. Aceasta, mai ales în contextul în care o eventuală declarare a nelegalității hotărârii contestate ar fi de natură să producă efecte cu privire la drepturile și obligațiile celor doi petenți. De altfel, contrar alegațiilor recurentei-reclamante, nu se poate susține că nu era necesară introducerea în cauză a terților, în condițiile în care procedura desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este guvernată de principiul contradictorialității, acesta presupunând citarea, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, atât a persoanelor care se consideră discriminate, cât și a persoanei/peroanelor împotriva căreia/cărora s-a formulat sesizarea.

Similar, procedura judiciară desfășurată în fața instanței de contencios administrativ și fiscal învestite cu soluționarea căii de atac prevăzute de lege a se exercita împotriva hotărârii emise de CNCD în soluționarea plângerii formulate, prin care s-a reținut existența faptelor de discriminare, este guvernată de același principiu al contradictorialității, analizarea legalității hotărârii contestate neputându-se face în lipsa persoanelor care au inițiat această procedură prin intermediul plângerii formulate.

Respectând spiritul și litera normelor procedurale reglementate de art. 78 din C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, prima instanță a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauză a petenților și a tuturor entităților care au figurat ca părți în procedura administrativă derulată în fața Consiliului, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, fiind determinată de faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat în mod expres introducerea acestora în cauză.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție împotriva sentinței civile nr. 619 din 7 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.