ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2778/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 mai 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 78/22.02.2018 emisă de CNCD și scutirea de la plata amenzii aplicate.

Prin sentința civilă nr. 2359 din 4 octombrie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale active și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

Prin recurs, reclamanta critică greșita admitere a excepției lipsei calității sale procesuale active, considerând în acest sens că sentința atacată a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Susține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. d) coroborate cu cele ale art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (în forma în vigoare în perioada de referință), Consiliul Local Sector 3 București nu are personalitate juridică și nici capacitate de folosință și de exercițiu. Prin urmare, nu poate fi subiect al unei amenzi contravenționale, astfel cum este cea aplicată de autoritatea intimată și implicit nu poate deține calitate procesuală activă, lipsindu-i capacitatea procesuală.

În conformitate cu prevederile art. 23-25 și respectiv art. 28 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, Consiliul local este o autoritate administrativă locală, un organ deliberativ ai cărui membri sunt aleși prin vot, neavând reprezentant legal astfel cum arată CNCD prin hotărârea atacată.

Cum potrivit art. 32 C. proc. civ., reclamant poate fi doar cel ce are capacitate procesuală, în condițiile legii reclamanta are calitate procesuală, de vreme ce Consiliul Local Sector 3 nu are capacitate procesuală.

De altfel, un motiv de nulitate absolută a actului administrativ atacat, pe care l-a invocat în fața instanței de fond, îl reprezintă faptul că prin acesta (hotărârea CNCD nr. 78/2018) au fost luate măsuri și a fost dispusă o amendă contravențională împotriva unei autorități administrative fără personalitate juridică, care nu are reprezentant legal, fără capacitate de folosință și de exercițiu care nu poate fi subiect activ al unei contravenții, neputându-se astfel angaja răspunderea sa contravențională.

Contrar celor afirmate de instanța de fond, deși nu există identitate între Consiliul Local Sector 3 și reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, recurenta-reclamantă apreciază că interesul și legitimarea sa procesuală este conformă cu art. 37 C. proc. civ.

Calitate procesuală activă în cauza de față poate avea doar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 ca și instituție publică organizată la nivelul Sectorului 3, care pune în aplicare prevederile HCL Sector 3 nr. 55/2014, și nu Consiliul Local Sector 3.

Legal citați, intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. nu au formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, întrucât acțiunea a fost inițiată de o persoană care nu a fost menționată în hotărârea atacată, reținând în acest sens că DGASPC Sector 3 nu a fost parte în procedura derulată înaintea CNCD, neconstatându-se existența unei situații discriminatorii în raport de conduita acesteia și nefiind sancționată pentru vreun act sau acțiune discriminatorii. A mai reținut prima instanță că DGASPC Sector 3 și Consiliul Local al Sectorului 3 sunt două entități distincte, iar Consiliul Local al Sectorului 3 are capacitate de drept administrativ, aceasta reprezentând aptitudinea recunoscută de lege unei autorități publice de a avea drepturi și obligații și de a le exercita, în nume propriu, în scopul realizării administrației publice.

Recurenta-reclamantă DGASPC Sector 3 critică modalitatea de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității sale procesuale active, apreciind în esență că, în cauză, calitate procesuală activă poate avea doar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, fiind instituția publică organizată la nivelul Sectorului 3 care pune în aplicare prevederile Hotărârii nr. 55/2014 a Consiliului Local al Sectorului 3, iar nu Consiliul Local al Sectorului 3, organ deliberativ împotriva căruia nu se putea dispune de către CNCD respectiva sancțiune.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă DGASPC Sector 3 are ca obiect verificarea legalității hotărârii nr. 78/22.02.2018 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că efectele create prin art. 2 (modalitatea de acordare gratuită a cartelei de metrou) din Hotărârea nr. 55/2004 a Consiliului Local al Sectorului 3 reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu, conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4) și art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 (pct. 2) și a aplicat acestuia (Consiliului Local al Sectorului 3) o amendă contravențională de 2.000 RON, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 (pct. 3).

La baza investigației efectuate de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stat sesizarea petentei A., susținând aceasta că prin modalitatea de eliberare a cartelei gratuite de metrou de către Consiliul Local al Sectorului 3 se produce o discriminare a persoanelor cu dizabilități.

Înalta Curte reține că în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă derivă, așa cum rezultă din prevederile art. 52 din Constituție și art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice și juridice care se consideră vătămate în drepturile lor sau în interesele lor legitime.

De asemenea, potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., "(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:/.../b) are calitate procesuală", iar potrivit art. 36 din același Cod, "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății.

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată, așa cum rezultă din actul atacat - Hotărârea CNCD nr. 78/2018, precum și din actele care au stat la baza emiterii lui, că părțile citate în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt petenta A. și persoana reclamată Consiliul Local al Sectorului 3 prin reprezentant, față de care s-a constatat existența unei situații discriminatorii în raport de conduita acestuia și care a fost sancționat în consecință.

Înalta Curte reține că, prin adresa din 25.04.2017 din dosarul administrativ, DGASPC Sector 3 a înțeles să formuleze apărări în dosarul nr. x/2017 al CNCD, însă, acestea au fost apreciate de către organul jurisdicțional ca fiind susțineri ale părții reclamate, iar nu ale DGASPC Sector 3, în nume propriu. Nu se poate considera, astfel, că DGASPC Sector 3 a fost parte în procedura jurisdicțională.

Concluzionând, de vreme ce reclamanta DGASPC Sector 3 nu a fost parte în procedura derulată înaintea CNCD, dar a introdus acțiunea în nume propriu, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că nu este justificată în cauză calitatea de reclamantă a DGASPC Sector 3, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume anularea Hotărârii CNCD nr. 78/2018.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Înalta Curte reține că aspectele invocate de reclamantă, reiterare în recurs, referitoare la faptul că are calitate de instituție publică în subordinea Consiliului Local Sector 3 care pune în aplicare prevederile Hotărârii nr. 55/2014 și că CNCD a decis o sancțiune împotriva unui organ deliberativ împotriva căruia nu putea să decidă o astfel de sancțiune, nu este de natură a legitima DGASPC Sector 3 în formularea acțiunii deduse judecății, câtă vreme cercetarea petiției nu a privit conduita acesteia, respectiv aceasta nu a fost sancționată.

Cât privește susținerile recurentei-reclamante, potrivit cărora are interes și legitimare procesuală activă în cauză în sensul art. 37 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt nefondate.

Art. 37 C. proc. civ. reglementează legitimarea procesuală a altor persoane (decât subiectele raportului juridic litigios) și prevede: "În cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general". Or, în contencios administrativ, în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege înseamnă, cu caracter de normă generală, organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, în interpretarea dată de Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei DGASPC Sector 3, excepție invocată din oficiu, este legală și reflectă corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 36 C. proc. civ. și a art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta DGASPC Sector 3, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 împotriva sentinței civile nr. 2359 din 4 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.