ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Timiș și

înregistrată sub nr. 5304/30/2007 SC C.M. SRL, a solicitat întemeindu-se pe

prevederile art. 331 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 83/1999, Decretul nr. 31/1954

și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să se constate că este

continuatoarea Societății Anonime C.M. SA a cărei funcționare a fost aprobată

prin Încheierea din 15 octombrie 1929 în baza Autorizației nr. 5271 a

Ministerului de Industrie și Comerț, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.

532 din 16 mai 1929.

Prin Sentința civilă nr.

913 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins

acțiunea în constatare formulată de SC C.M. SRL.

În fața instanței s-a

analizat incidența autorității de lucru judecat a solicitării judecării în

raport de faptul că, problema calității de succesoare în drepturi a reclamantei

a fost tranșată prin Decizia civilă nr. 2722 din 11 octombrie 2005 a Curții de

Apel Timișoara.

Deși prin prezenta

cerere reclamanta a modificat cadrul procesual avut în vedere prin decizia

civilă mai sus arătată, reclamanta a supus examinării și a solicitat să se

constate că este continuatoare personalității juridice a Societății Anonime C.M.,

chestiune litigioasă dezlegată irevocabil astfel că, efectul pozitiv al

lucrului judecat se impune într-un al doilea proces. Această reglementare a

autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de

stabilitate juridică și ordine, evitarea contrazicerilor între considerentele

hotărârilor judecătorești.

S-a mai reținut că,

potrivit art. 1200 pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1202 alin. (2) C.

civ., această prezumție are caracter absolut, reiese că nu se poate introduce –

chiar în limitele procedurii necontencioase – o nouă cerere în cadrul căreia să

se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește

anterior.

Apelul declarat de

reclamanta SC C.M. SRL, a fost respins prin Decizia civilă nr. 12/A din 19

ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, cu complinirea

motivării.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că societatea reclamantă s-a constituit ca

societate pe acțiuni, ori prin definiție societatea anonimă este lipsită de

istoric, fiind indiferentă persoana acționarilor, răspunderea acționarilor este

limitată la valoarea acțiunilor subscrise, iar acțiunile sunt titluri

negociabile și transmisibile.

Ulterior, s-a

procedat la transformarea societății pe acțiuni în societate cu răspundere

limitată, transformare care nu prezintă relevanță în cauză.

Este lipsit de relevanță

și consecințe juridice și înserarea, în actul constitutiv al societății, a

mențiunii prin care se „declară” continuatoarea unei alte societăți comerciale

în sensul art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) O.U.G. nr. 93/1999

republicată) raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, neputându-se

constata decât în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Față de dispozițiile art.

3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, este exclusă recunoașterea unei entități ca

având calitatea de continuator a unei Societăți Anonime având în vedere

dematerializarea acordului persoanelor fizice ori juridice ce au fost acționari

ai vechii societăți.

Înființarea unei

societăți comerciale cu obiect de activitate identic și cu denumire identică a

celor două persoane juridice pune în discuție chiar scopul înființării noii

societăți sub imperiul Legii nr. 31/1990, o societate comercială fiind

constituită pentru a realiza o activitate comercială, nicidecum pentru a

mijloci apărarea intereselor unor persoane, fără legătură cu activitatea

comercială.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5 și art. 304 pct. 9 în ce privește

petitul principal al cererii cu care a investit instanța și art. 304 alin. (1) pct.

4, 7 și 9 în ce privește petitul doi al aceleiași cereri.

Astfel, se susține că

hotărârea primei instanțe a fost soluționată prin invocarea autorității de

lucru judecat iar motivarea hotărârii instanței de fond este deficitară atunci

când merge pe raționamentul autorității de lucru judecat, iar instanțele au

încălcat principiul disponibilitățile părților atâta vreme cât nu s-a observat

că prezenta cerere are alt obiect și alt temei juridic față de cererile anterior

soluționate de instanțele de judecată.

O altă critică referă

la faptul că instanța de apel, deși în motivare evocă fondul cauzei, nu

soluționează cererea cu care a fost investită întrucât nu interpretează

noțiunea pe care legea o cere a o interpreta pentru a putea soluționa cererea

cu care era investită.

Motivele de recurs

formulate de recurenta-reclamantă pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut

de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se constată că

recursul este nefondat.

Cum bine a observat

instanța de apel, cererea adresată de reclamanta nu a fost soluționată prin

invocarea excepției lucrului judecat atâta vreme cât nu pot fi reținute ca

incidente dispozițiile art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ.

ceea ce presupune existența triplei identități și anume identitate de părți,

cauză și obiect.

Instanțele nu puteau

însă să nu observe că obiectul cererii cu care fuseseră investite, aceea de a

constata că reclamanta este continuatoarea Societății Anonime C.M. SA, a

constituit o problemă de drept a cărei dezlegare a fost dată prin Sentința

civilă nr. 9082 din 18 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara,

fiind analizate argumentele reclamantei pentru recunoașterea calității sale de

continuatoare a Societății Anonime C.M. SA.

Această hotărâre a

fost schimbată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1167 din 12 mai 2005 a Curții

de Apel Timiș, în care s-a reținut că „nimic nu împiedica reprezentanții acelei

persoane juridice să reia activitatea, dacă acea persoană juridică exista în

drept, fiind fără putință de tăgadă că după data de 22 decembrie 1989,

reclamanta nu a reluat activitatea fostei persoane juridice”.

Societatea reclamantă

nou creată, s-a constituit ca societate pe acțiuni, ulterior transformându-se

în societate cu răspundere limitată. Această transformare rămâne însă fără

relevanță în cauză.

În raport de temeiul

legal invocat de reclamantă art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) din

O.U.G. nr. 93/1999, republicat raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

înserarea în actul constitutiv al societății comerciale, a mențiunii prin care

se „declară” continuatoare, unei alte societăți comerciale este lipsită de

consecințe juridice.

Calitatea de

moștenitor afirmată de fondatorii noii societăți, a persoanelor ce au deținut

acțiuni la Societatea Anonimă C.M. SA nu are importanță deoarece participarea

acționarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acțiunilor deținute și nu

persoanei ce le deține.

În mod judicios

instanța de apel a reținut că societatea pe acțiuni, fiind o societate de

capital în care elementul esențial îl constituie cota de capital investită de

acționari, este indiferentă persoana acestora, răspunderea lor fiind la

valoarea acțiunilor care sunt titluri negociabile și transmisibile.

Prin urmare, spre

deosebire de societățile de persoane în care voința socială este nemijlocit

voința asociaților a căror participare la deciziile societății este o

modalitate de concretizare a elementului

affectio societatis

, în

societățile de capital participarea acționarilor este indirectă, dreptul fiind

alocat acțiunilor și nu persoanei care le deține.

De altfel, în

considerarea acestor caracteristici, persoana juridică este diferită de

acționarii săi, motiv pentru care este lipsit de relevanță juridică

împrejurarea că fondatorii societății reclamante sunt moștenitorii legali ai

acționarilor fostei societăți.

Este fără relevanță

juridică și faptul că acești succesori au convenit să constituie o altă

societate comercială cu obiect de activitate similar, societate care are o

existență de sine stătătoare. Calitatea de succesori a unora dintre acționari

nu reverberează societății nou constituite.

Urmează, în

consecință, ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC C.M. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 12/A din 19

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.