ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1326/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Timiș și înregistrată sub nr. 5304/30/2007 SC C.M. SRL, a solicitat întemeindu-se pe prevederile art. 331 și urm. C. proc. civ., O.U.G. nr. 83/1999, Decretul nr. 31/1954 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să se constate că este continuatoarea Societății Anonime C.M. SA a cărei funcționare a fost aprobată prin Încheierea din 15 octombrie 1929 în baza Autorizației nr. 5271 a Ministerului de Industrie și Comerț, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. 532 din 16 mai 1929. Prin Sentința civilă nr. 913 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins acțiunea în constatare formulată de SC C.M.

SRL. În fața instanței s-a analizat incidența autorității de lucru judecat a solicitării judecării în raport de faptul că, problema calității de succesoare în drepturi a reclamantei a fost tranșată prin Decizia civilă nr. 2722 din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deși prin prezenta cerere reclamanta a modificat cadrul procesual avut în vedere prin decizia civilă mai sus arătată, reclamanta a supus examinării și a solicitat să se constate că este continuatoare personalității juridice a Societății Anonime C.M., chestiune litigioasă dezlegată irevocabil astfel că, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de stabilitate juridică și ordine, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

S-a mai reținut că, potrivit art. 1200 pct. 4 C. proc. civ. cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., această prezumție are caracter absolut, reiese că nu se poate introduce – chiar în limitele procedurii necontencioase – o nouă cerere în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Apelul declarat de reclamanta SC C.M. SRL, a fost respins prin Decizia civilă nr. 12/A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, cu complinirea motivării. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că societatea reclamantă s-a constituit ca societate pe acțiuni, ori prin definiție societatea anonimă este lipsită de istoric, fiind indiferentă persoana acționarilor, răspunderea acționarilor este limitată la valoarea acțiunilor subscrise, iar acțiunile sunt titluri negociabile și transmisibile.

Ulterior, s-a procedat la transformarea societății pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, transformare care nu prezintă relevanță în cauză. Este lipsit de relevanță și consecințe juridice și înserarea, în actul constitutiv al societății, a mențiunii prin care se „declară” continuatoarea unei alte societăți comerciale în sensul art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) O.U.G. nr. 93/1999 republicată) raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, neputându-se constata decât în temeiul unei hotărâri judecătorești. Față de dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, este exclusă recunoașterea unei entități ca având calitatea de continuator a unei Societăți Anonime având în vedere dematerializarea acordului persoanelor fizice ori juridice ce au fost acționari ai vechii societăți.

Înființarea unei societăți comerciale cu obiect de activitate identic și cu denumire identică a celor două persoane juridice pune în discuție chiar scopul înființării noii societăți sub imperiul Legii nr. 31/1990, o societate comercială fiind constituită pentru a realiza o activitate comercială, nicidecum pentru a mijloci apărarea intereselor unor persoane, fără legătură cu activitatea comercială. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5 și art. 304 pct. 9 în ce privește petitul principal al cererii cu care a investit instanța și art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 și 9 în ce privește petitul doi al aceleiași cereri.

Astfel, se susține că hotărârea primei instanțe a fost soluționată prin invocarea autorității de lucru judecat iar motivarea hotărârii instanței de fond este deficitară atunci când merge pe raționamentul autorității de lucru judecat, iar instanțele au încălcat principiul disponibilitățile părților atâta vreme cât nu s-a observat că prezenta cerere are alt obiect și alt temei juridic față de cererile anterior soluționate de instanțele de judecată. O altă critică referă la faptul că instanța de apel, deși în motivare evocă fondul cauzei, nu soluționează cererea cu care a fost investită întrucât nu interpretează noțiunea pe care legea o cere a o interpreta pentru a putea soluționa cererea cu care era investită.

Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se constată că recursul este nefondat. Cum bine a observat instanța de apel, cererea adresată de reclamanta nu a fost soluționată prin invocarea excepției lucrului judecat atâta vreme cât nu pot fi reținute ca incidente dispozițiile art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ. ceea ce presupune existența triplei identități și anume identitate de părți, cauză și obiect. Instanțele nu puteau însă să nu observe că obiectul cererii cu care fuseseră investite, aceea de a constata că reclamanta este continuatoarea Societății Anonime C.M.

SA, a constituit o problemă de drept a cărei dezlegare a fost dată prin Sentința civilă nr. 9082 din 18 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara, fiind analizate argumentele reclamantei pentru recunoașterea calității sale de continuatoare a Societății Anonime C.M. SA. Această hotărâre a fost schimbată irevocabil prin Decizia civilă nr. 1167 din 12 mai 2005 a Curții de Apel Timiș, în care s-a reținut că „nimic nu împiedica reprezentanții acelei persoane juridice să reia activitatea, dacă acea persoană juridică exista în drept, fiind fără putință de tăgadă că după data de 22 decembrie 1989, reclamanta nu a reluat activitatea fostei persoane juridice”. Societatea reclamantă nou creată, s-a constituit ca societate pe acțiuni, ulterior transformându-se în societate cu răspundere limitată.

Această transformare rămâne însă fără relevanță în cauză. În raport de temeiul legal invocat de reclamantă art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 93/1999, republicat raportat la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, înserarea în actul constitutiv al societății comerciale, a mențiunii prin care se „declară” continuatoare, unei alte societăți comerciale este lipsită de consecințe juridice. Calitatea de moștenitor afirmată de fondatorii noii societăți, a persoanelor ce au deținut acțiuni la Societatea Anonimă C.M. SA nu are importanță deoarece participarea acționarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acțiunilor deținute și nu persoanei ce le deține.

În mod judicios instanța de apel a reținut că societatea pe acțiuni, fiind o societate de capital în care elementul esențial îl constituie cota de capital investită de acționari, este indiferentă persoana acestora, răspunderea lor fiind la valoarea acțiunilor care sunt titluri negociabile și transmisibile. Prin urmare, spre deosebire de societățile de persoane în care voința socială este nemijlocit voința asociaților a căror participare la deciziile societății este o modalitate de concretizare a elementului affectio societatis , în societățile de capital participarea acționarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acțiunilor și nu persoanei care le deține. De altfel, în considerarea acestor caracteristici, persoana juridică este diferită de acționarii săi, motiv pentru care este lipsit de relevanță juridică împrejurarea că fondatorii societății reclamante sunt moștenitorii legali ai acționarilor fostei societăți.

Este fără relevanță juridică și faptul că acești succesori au convenit să constituie o altă societate comercială cu obiect de activitate similar, societate care are o existență de sine stătătoare. Calitatea de succesori a unora dintre acționari nu reverberează societății nou constituite. Urmează, în consecință, ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.M. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 12/A din 19 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.