ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 24.03.2020, S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. și prin administrator judiciar S.C. C.., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 104/R/24.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, susținând că hotărârea enunțată este contradictorie în principal deciziei civile nr. 25/13.02.2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2011.

Astfel, revizuenta a solicitat anularea în parte a hotărârii, în ceea ce privește dispoziția de respingere a recursurilor exercitate de S.C. A. S.R.L., prin administrator special și prin administrator judiciar, referitor la pct. 2 al Hotărârii adunării creditorilor din 19.06.2019, pentru contradicția existentă la nivelul considerentului decident, care a determinat la nivel sistemic soluția din dispozitiv, în raport de alte hotărâri judecătorești pronunțate în procedura insolvenței, elocventă în acest sens fiind decizia civilă nr. 25/13.02.2018.

Contradictorialitatea dintre cele două hotărâri vizează instituirea unui alt mecanism de cvorum și de vot în adunarea creditorilor decât cel validat anterior sub aspectul legalității, de mai multe ori, prin alte hotărâri judecătorești prounțate în această procedură de reorganizare, pe bază de plan.

Raportat și la regimul juridic al planului de reorganizare, revizuenta consideră că drepturile câștigate prin decizia civilă nr. 25/13.02.2018 nu pot fi revocate sau contrazise prin decizia civilă nr. 104R/24.03.2020.

Prezenta cerere de revizuire are în vedere și alte hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în recurs, care evocă fondul și validează aceeași regulă de drept reflectată în aplicarea dispozitivului, respectiv deciziile nr. 270/23.10.2018 și nr. 298/16.03.2017.

Revizuenta a mai arătat că decizia a cărei retractare o solicită este prima și singura în care aceeași problemă de drept, referitoare la cvorumul și modalitatea de vot în adunarea de creditori, a obținut o altă soluție decât în toate celelalte pronunțate până atunci.

În continuare, revizuenta a arătat că procedura insolvenței sale a fost deschisă la 08.12.2011 sub imperiul Legii nr. 85/2006, că planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul-sindic prin sentința nr. 1599/12.06.2014 și că, ulterior confirmării planului de reorganizare, hotărârile adunării creditorilor au fost luate prin raportare la criteriile legale reprezentate de un cvorum egale cu 30% din creanțele asumate la plată prin programul de plăți și decizie egală cu majoritatea dintre creanțele prezente, astfel cum sunt reflectate în programul de plăți. Aceste instrumente legale au rezultat din aplicarea art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

În procedura insolvenței orice contestație la hotărârile luate de adunarea creditorilor și indiferent de obiectul concret al hotărârii în sine are în vedere verificarea, prima facie, a cvorumului de vot și de decizie, întrucât obiectul controlului judiciar exercitabil împotriva oricărei hotărâri a acestui organ colegial este legalitatea acesteia, conform art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Matematica decizională a acestui vot a caracterizat toate hotărârile adunărilor de creditori din procedura insolvenței, printre care relevantă este decizia civilă nr. 25/13.02.2018, în cadrul căreia decizia adunării creditorilor din 07.06.2017 a fost considerată legală, întrucât atât cvorumul, cât și votul, au fost raportate la programul de plăți aferente planului de reorganizare.

De asemenea, alte două decizii anterioare au menționat identic și au reflectat în mod corespunzător soluția din dispozitiv numai prin raportare la matematica votului.

Predictibilitatea soluțiilor este atinsă doar în ipoteza în care criteriile de aplicare a cvorumului de prezență și de decizie rămân aceleași. În ipoteza în care acestea sunt schimbate printr-o construcție juridică ulterioară, matematica devine conflictuală și neagă soluția juridică precedentă.

Or, prin decizia nr. 104/R/24.03.2020, instanța și-a revizuit premisa de legalitate față de care au fost verificate în trecut hotărârile adunărilor creditorilor din perioada de reorganizare, raportând atât cvorumul, cât și votul, la creanțele reflectate în programul de plăți, dar ajustat cu plățile deja efectuate.

Astfel, soluția de admitere a contestației formulate de D.. împotriva hotărârii adunării creditorilor a venit ca efect direct al schimbării paradigmei majore a raționamentului judiciar, iar prezenta cerere de revizuire are în vedere strict aspectul tehnic-procedural al contradicției dintre soluțiile judiciare arătate, contradicție care atinge și determină conflictul dispozitivelor.

În continuare, revizuenta a mai arătat că cele două hotărâri sunt pronunțate de instanțe de recurs după evocarea fondului și că prin decizia nr. 25/13.02.2018 judecătorul sindic a verificat cvorumul de prezență și de vot în cadrul adunării, considerându-l corect prin raportare la creanțele din programul de plăți, iar prin cea de-a doua hotărâre, respectiv nr. 104R/24.03.2020, judecătorul sindic a considerat nelegală hotărârea adunării creditorilor din 19.06.2019, prin raportare la cvorumul de prezență și de vot, dar având în vedere o componență diferită a masei creditorilor.

Rezolvarea de drept pe care prima hotărâre a dezlegat-o prin considerentul decident se impune cu autoritate de lucru judecat față de a doua hotărâre căreia, totuși i s-a dat o rezolvare contrară, cu consecința adoptării unei soluții contrare.

În cauza de față, revizuirea tinde să protejeze drepturile câștigate din deciziile nr. 25/13.02.2018 și nr. 270/23.10.2018 și care reprezintă modul de calcul al creanțelor votanților în procedura de reorganizare a debitoarei A. S.R.L., planul de reorganizare fiind un contract judiciar.

Autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicțională realizată de prima instanță, ca atare trebuie recunoscut acest atribut motivelor necesare, care explică dispozitivul, făcându-l comprehensibil.

A mai arătat că este îndeplinită existența triplei identități referitoare la părți, obiect și cauză.

Intimata D. S.A. - Sucursala Timișoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză.

Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece problema ridicată nu a fost soluționată de o manieră contrară prin hotărârile judecătorești supuse analizei.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe stabilitatea impusă de autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Revizuirea pentru contrarietatea de hotărâri determinată de ignorarea autorității de lucru judecat valorifică, în temeiul art. 322 pct. 7, raportat la art. 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. de la 1865, efectul negativ al autorității de lucru judecat. Această interpretare a dispozițiilor evocate se deduce având în vedere că, în procedura revizuirii, hotărârea pronunțată cu ignorarea autorității de lucru judecat se anulează, ca premisă a soluționării deja a procesului, prin hotărârea anterioară care se bucură de autoritate și care se opune pro veritate accipitur.

Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunțate în procedura de insolvență a debitoarei S.C. A. S.R.L., nu există identitate de obiect, motiv pentru care nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

În primul litigiu, soluționat prin decizia civilă nr. 25/13.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins recursul declarat de creditoarea D. S.A. prin Sucursala Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1387/07.12.2017 a Tribunalului Timiș, ce a avut ca obiect contestația formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor din 26.05.2017 și a raportului de activitate aferent perioadei 01.01.2017-31.03.2017.

Spre diferență, în cel de-al doilea litigiu, soluționat prin decizia civilă nr. 104/R/24.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de debitoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator special și administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 1502/20.12.2019 a Tribunalului Timiș și a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins contestația formulată de creditoarea D. S.A. împotriva raportului de activitate aferent perioadei 18.04.2019-20.06.2019, menținând-o în rest cu privire la dispoziția de admitere a contestației împotriva hotărârii adunării creditorilor din 19.06.2019.

Având în vedere obiectul diferit al dosarelor, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două condiții de admisibilitate, referitoare la părți și cauză, față de împrejurarea că cele trei condiții trebuie întrunite cumulativ.

Anularea hotărârii nu poate fi obținută pe calea revizuirii, în cauză, deoarece într-o asemenea situație rezolvarea litigiului nu se limitează la eliminarea ultimei hotărâri. O eventuală anulare a hotărârii atacate, pe premisa art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., lasă nesoluționat litigiul, impunând rejudecarea sa, câtă vreme hotărârea anterioară nu reprezintă actul final al judecății, soluție inacceptabilă din punct de vedere legal.

În concluzie, în revizuire se valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar o eventuală nerespectare a puterii de lucru judecat conținute de prima hotărâre nu poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. determinată de împrejurarea că obiectul juridic al cauzei subsecvente nu este același cu cel al primei cauze.

În consecință, față de cele arătate, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei revizuiri întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. și prin administrator judiciar S.C. C.. împotriva deciziei civile nr. 104/R/24.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2020.