ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii, revizuenta susține că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 1438 din 22 octombrie 2020, pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Revizuenta arată că la data de 22 octombrie 2020, Curtea de Apel București a admis, prin decizia civilă nr. 1438, apelul declarat de revizuentă și al B. împotriva deciziei civile nr. 5025/23.09.2019, pronunțate de Tribunalul București, reținând în considerente cu privire la modalitatea de exprimare a votului în cadrul adunării acționarilor unor societăți aflate în insolvență la care societatea debitoare C. S.R.L. deține participații.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de S.C. D. S.A., societate în insolvență și de creditoarea E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 110 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, instanța înlăturând considerentele expuse de instanța de fond.

Astfel, revizuenta susține că există două decizii definitive potrivnice, pronunțate în două dosare diferite, în care aceasta are calitatea de parte.

Revizuenta susține că prin considerentele ambelor decizii, instanțele de control judiciar s-au pronunțat cu privire la modalitatea de exprimare a votului în cadrul adunării acționarilor unor societăți aflate în insolvență la care societatea debitoare deține participații prin raportare la semnificația activităților curente, în cadrul procedurii de insolvență, expunând pe larg situația de fapt.

Revizuenta arată că prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanța a dat o altă interpretare dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 2 din Legea 85/2004, în sensul că exprimarea votului în cadrul adunării acționarilor unei societăți aflate în insolvență la care societatea debitoare deține participații reprezintă o activitate curentă a societății care votează, motiv pentru care exercitarea votului necesită avizarea prealabilă a administratorului judiciar

Astfel, în opinia revizuentei, a doua decizie, respectiv decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1438 din 22 octombrie 2020, pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Aceeași parte susține că, la soluționarea dosarului nr. x/2017, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere chestiunile de fapt asupra cărora se pronunțase anterior Curtea de Apel București cu privire la modalitatea de exprimare a votului societății C. în cadrul Adunării Acționarilor D. S.A., într-o cauză care privește aceeași problemă dedusă judecății.

Revizuenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a căii de atac formulate întrucât au fost pronunțate doua hotărâri definitive, potrivnice, date de către instanțe de același grad în dosare diferite

Totodată revizuenta arată că potrivit noilor prevederi ale C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat operează inclusiv asupra considerentelor, nefiind necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele S.C. C. S.R.L., F. și G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Este adevărat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă, însă, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta, astfel cum au fost prezentate mai sus, a impus concluzia că numai efectul negativ al autoritații de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul de față a început la 17 septembrie 2018.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autoritații de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 17 septembrie 2018, conform înscrisului de la dosar Tribunalul Buzău.

Așadar, în speță, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități evocată mai sus, de părți, obiect și cauză și în aceste limite se va realiza controlul judiciar.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin decizia civilă nr. 1438 din 22 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost anulat apelul formulat de apelanta-creditoare A. împotriva încheierii de ședință din 09.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă. Au fost admise apelurile declarate de creditoarele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5025/23.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimații-creditori Orașul Voluntari - Instituția Primarului Orașului Voluntari, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii București, H. S.A., I. S.R.L., J. S.A., K. S.R.L., L. S.A., M., F., N. S.R.L., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. prin curator special avocat Z., AA., BB. S.R.L., CC. S.R.L., DD. S.R.L. și EE. S.R.L., cu intimatul FF. SPRL administrator judiciar al debitoarei C. S.R.L. și cu intervenienta D. S.A..

A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea în anularea hotărârii Adunării creditorilor debitoarei C. S.R.L. din data de 17.05.2019, ora 14:00, publicată în BPI nr. 9996/20.05.2019 formulată de creditoarea B.. A fost anulată hotărârea Adunării creditorilor debitoarei C. S.R.L. din data de 17.05.2019, ora 14:00, publicată în BPI nr. 9996/20.05.2019. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D. S.A.. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de intimata - creditoare CC. S.R.L. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de debitoarea S.C. D. S.A., societate în insolvență, reprezentată de administrator special W. și de creditoarea E. S.A., membru în comitetul creditorilor, împotriva sentinței civile nr. 110 din data de 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații: GG. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. D. S.A., contestatoarea S.C. C. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar FF. SPRL și prin administrator special HH.,creditorii G., în calitate de președinte al comitetului de creditori, F., membru în comitetul creditorilor, A. S.R.L., membru în comitetul creditorilor în calitate de cesionar al creditorului cedent II. S.A. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice Buzău, membru în comitetul creditorilor și în consecință au fost înlăturate considerentele expuse de instanța de fond și înlocuite. A fost menținută soluția de respingere a contestațiilor pronunțată de instanta de fond.

Reiese astfel, că în raport de această din urmă decizie, nu este îndeplinită condiția identității de obiect și de părți: dosarul nr. x/2019, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1438 din 22 octombrie 2020, are ca obiect anularea hotărârii adunării creditorilor întemeiată pe Legea nr. 85/2014, contestație formulată de creditoarea B. în contradictoriu cu administratorul judiciar FF. SPRL al debitoarei C. S.R.L. și cu creditorii acestei debitoare, în timp ce dosarul nr. x/2017, soluționat prin decizia civilă nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, are ca obiect cererea formulată de S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu S.C. D. S.A. privind anularea procesului-verbal din data de 29.08.2018 încheiat de administratorul judiciar JJ. cu ocazia Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. D. S.A., ca nelegal și pe cale de consecință, obligarea acestuia să procedeze la reconvocarea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor S.C. D. S.A. cu aceeași ordine de zi și în aceleași condiții.

Așadar, nu poate fi reținută contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de părți și obiect făcând de prisos analizarea celorlate condiții impuse de norma legală.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 21 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.