ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2240/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă la data de 11 decembrie 2019, revizuenții A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, cu consecința schimbării în tot a deciziei, în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 158 din 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 26 iunie 2020.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 673R/2020 din 16 septembrie 2020 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata C. S.A..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și B..

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și vizează decizia civilă nr. 673/R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, în soluționarea unei cereri de revizuire.

Recurenții apreciază că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, fără a se reține motivul de revizuire privind existența hotărârilor potrivnice prin raportare la considerentele celor două dosare menționate.

Recurenții susțin că au opus efectul pozitiv al autorității de lucru judecat reținut în considerentele deciziei nr. 262A din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016, în care s-a statuat în considerente că nu s-au analizat clauzele abuzive ale prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 8 pct. 1 din contractul de credit, întrucât nu au fost contestate, nefiind tranșată această chestiune, astfel că nu se poate statua diferit printr-o altă hotărâre, respectiv decizia nr. 623/2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 care a reținut că aceste clauze au fost analizate.

Recurenții apreciază că există contradicție între considerente și astfel se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, în sensul că ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive trebuie să determine evitarea unei rediscutări ulterioare.

Se mai susține de către recurenți că lucrul judecat la care se referă art. 430 și art. 431 C. proc. civ. vizează aspectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că o instanță nu mai putea fi sesizată cu o cerere în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și aspectul pozitiv, în sensul că o chestiune lămurită într-o hotărâre se impune într-o procedură ulterioară și nu ar putea fi contrazisă de soluția pronunțată de instanță într-un litigiu viitor între aceleași părți, dar cu privire la alte aspecte, în care se regăsește tripla identitate.

Astfel că, în considerentele deciziei nr. 262A din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016 s-a statuat că nu s-au analizat clauzele abuzive ale prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 8 pct. 1 din contractul de credit, întrucât nu au fost contestate, nefiind tranșată această chestiune, astfel că nu se poate statua diferit printr-o altă hotărâre, respectiv decizia nr. 623/2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 care a reținut că aceste clauze au fost analizate.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii recursului declarat de C. S.A. și menținerea deciziei nr. 158 din 22 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Gorj, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 1038 din 26 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. x/2017, ca temeinică și legală.

La data de 1 martie 2021, intimata C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității cererii de recurs, întrucât nu s-au dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază critica formulată, iar pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a acordat termen la data de 21 octombrie 2021, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs a fost întemeiată, în mod generic, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și vizează decizia civilă nr. 673/R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, în soluționarea unei cereri de revizuire.

Din analiza memoriului de recurs, Înalta Curte constată că s-au dezvoltat critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se apreciază că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, fără a se reține motivul de revizuire privind existența hotărârilor potrivnice prin raportare la considerentele celor două dosare menționate.

În cadrul cererii de revizuire, s-a arătat că hotărârile potrivnice invocate în cauză sunt decizia civilă nr. 262/26.01.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 623/2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, iar ultima decizie încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al primei decizii.

Din analiza celor două hotărâri pretins potrivnice, se constată cum Curtea de Apel București a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, prin decizia civilă nr. 262 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 6954 din 17 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă, care a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. și B., prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. constatarea nulității absolute a clauzei înscrise în art. 9 alin. (1) din contractul de credit ipotecar nr. x/26.03.2008 și eliminarea sa din contract; stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului și obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de curs valutar.

Prin decizia civilă nr. 623 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 158 din 22 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, fiind casată decizia atacată și, rejudecând apelul a fost schimbată sentința civilă nr. 1038 din 26 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2017, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanții D. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute la art. 1 pct. 2 și art. 8 pct. 1 din contractul de credit ipotecar nr. x/26.03.2008 și modificarea în parte a acestor clauze, stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului și restituirea diferențelor de curs valutar.

În acest context, se reține că motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocat de revizuenți are în vedere situația în care același proces este soluționat de două ori prin hotărâri potrivnice, cu încălcarea, prin cea de-a doua hotărâre, a autorității de lucru judecat a primei hotărâri, situație ce nu se regăsește în cauză.

Aceasta deoarece, contrar celor susținute de revizuenți, în sensul că obiectul celor două cereri este diferit, întrucât se contestă în cel de-al doilea dosar alte clauze din contractul de credit, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 623 din 12 noiembrie 2019 a statuat că există identitate și în ceea ce privește obiectul celor două cereri de chemare în judecată, întrucât scopul urmărit în ambele dosare a fost același, de a se obține stabilizarea cursului de schimb CHF/LEU la momentul încheierii contractului de credit și restituirea sumelor reprezentând diferența de curs valutar percepută pe parcursul derulării contractului, context în care a constatat că s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat, astfel că a admis recursul și, rejudecând apelul, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Din această perspectivă, se constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel București că cele două hotărâri nu sunt potrivnice, prin soluțiile pronunțate, respectiv prin decizia civilă nr. 262A din 26 ianuarie 2017 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016 și prin decizia nr. 623 din 12 noiembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, având în vedere că nu există contrarietate nici la nivelul considerentelor, sens în care nu se poate aprecia a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 673 R/2020 din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.