ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1531/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 23.01.2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost modificată și precizată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la încetarea oricărui act de concurență neloială, la plata de despăgubiri în valoare de 10.500.799 euro, fără TVA, în echivalent în RON, la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României din ziua efectuării plății - reprezentând contravaloarea investiției realizate în perioada 2003 - 2011 în vederea îndeplinirii criteriilor de selecție și a executării contractelor încheiate cu C. S.R.L., de dealer autorizat, respectiv distribuitor și reparator autorizat-; a sumei de 14.150.000 euro, fără TVA, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, reprezentând daune-interese și a sumei de 109.581.908,43 RON, reprezentând beneficiul nerealizat, generat de atitudinea neloială și abuzivă a C. S.R.L. și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 477/26.02.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel ambele părți; prin decizia civilă nr. 1437A/21.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat atât apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin administratori judiciari - practician în insolvență D.. și practician în insolvență E.. -, împotriva sentinței civile, cât și apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva considerentelor sentinței civile.

Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamanta A. S.R.L., prin administratori judiciari D.. și E.., anulat prin decizia nr. 1045/05.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, a promovat cerere de revizuire reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar D.., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului formulat împotriva deciziei nr. 1437/A/21.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admiterii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 477/26.02.2019 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă și, în consecință, admiterea cererii introductive, astfel cum a fost formulată și completată.

Cererea a fost întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsecvent prezentării pe larg a litigiului și a parcursului procesual al acestuia, revizuenta a justificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, susținând, în primul rând, că este îndeplinită condiția privind obiectul revizuirii, reglementată de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca aceasta să privească o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât decizia civilă nr. 1045/05.05.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost pronunțată în recurs, astfel că nu mai este susceptibilă a fi atacată cu apel.

În privința condițiilor vizând temeiul de revizuire invocat, a arătat că decizia nr. 144 a fost emisă de Consiliul Concurenței în 19.12.2022, deci ulterior pronunțării deciziei atacate, la 05.05.2022, este un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și are forță probantă prin el însuși.

A apreciat incontestabil că acest înscris nou nu exista la momentul soluționării recursului pe care l-a exercitat și, astfel, că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se prevala de el.

A arătat că înscrisul este emis de o autoritate administrativă autonomă a statului, respectiv de autoritatea națională în domeniul concurenței și are, în consecință, forță probantă prin el însuși, nefiind necesară confirmarea lui, prin alte mijloace de probă.

O altă condiție cu privire la care s-a argumentat, a fost împrejurarea că decizia Consiliului Concurenței se referă la situații atestate de alte înscrisuri, preexistente și a fost obținută prin demersuri inițiate anterior pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În continuare, a justificat că înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa și are un caracter determinant, afirmând că o interpretare formalistă a condițiilor de admisibilitate ar conduce la încălcarea dreptului de acces la justiție, din moment ce prezenta calea extraordinară de atac este singura prin care poate fi valorificat înscrisul nou, reprezentat de decizia Consiliului Concurenței.

Într-o secțiune subsecventă a memoriului său, autoarea căii de atac a susținut temeinicia cererii de revizuire, dezvoltând pe larg modul în care statuările curții de apel și tribunalului asupra cererii introductive, confirmate prin decizia civilă nr. 1045/05.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ar fi fost diferite, în ipoteza cunoașterii conținutului înscrisului nou.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 15.06.2023, intimata B. S.R.L. a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și inadmisibilitatea acesteia, fundamentată atât pe împrejurarea că decizia atacată nu evocă fondul, cât și pe neîndeplinirea condițiilor privind ipoteza de revizuire reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1), (49)4 și 482 C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Intimata a invocat inadmisibilitatea cererii, din perspectiva faptului că este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul.

Analiza admisibilității unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul și, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerințelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de față, hotărârea atacată - decizia nr. 1045/05.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunțată asupra fondului, circumstanță care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire și temeinicia apărării formulate de intimată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă, în ipoteza de care s-a prevalat autorul căii de atac, împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuenta a solicitat schimbarea, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a unei decizii pronunțate în recurs, iar în jurisprudența sa - un exemplu în acest sens fiind decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituțională a reținut că astfel de hotărâri pot fi atacate dacă evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanțelor de recurs prin care se admite recursul și, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptățesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanței de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul și nici cele intermediare, prin care, admițându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată și se reține cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicționale pronunțate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situației de fapt reținută de instanțele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanța supremă reține că, prin decizia nr. 1045/05.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., anularea recursului, constatând că dezvoltarea criticilor de recurenta-reclamantă - actuala revizuentă - nu face posibilă încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la situația de fapt, la probele efectuate în cauză și la modul lor de interpretare.

Așadar, prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de revizuentă și, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă.

Această concluzie face de prisos cercetarea celorlalte argumente, prin care s-a justificat îndeplinirea condițiilor reglementate pentru ipoteza de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Vor fi înlăturate și susținerile revizuentului privind pretinsa încălcare a dreptului de acces la justiție, acestora opunându-se principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care presupune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta; căile extraordinare de atac pot fi promovate exclusiv pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

De altfel, instanța supremă subliniază că decizia sa sancționează îndreptarea greșită a cererii de revizuire față de o hotărâre care nu se plasează în câmpul delimitat de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și nu statuează asupra aptitudinii înscrisului exhibat de revizuentă de a sta la baza unei cereri de revizuire, în temeiul ipotezei prevăzute de pct. 5 al articolului menționat. Acest aspect diferențiază prezenta cauză de cea soluționată prin decizia nr. 148/31.01.2023 a instanței supreme, în care - distinct de faptul că s-a dat eficiență unei ipoteze diferite de revizuire -, viciul fundamental privea tocmai decizia pronunțată în recurs, în sensul că soluția de respingere ca tardiv a recursului s-a întemeiat pe înscrisuri declarate ulterior ca false, a căror înlăturare a impus retractarea hotărârii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate și nici a motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 1045 din 5 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.