ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1492/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă la data de 15 decembrie 2017, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., a solicitat obligarea pârâților la plata: sumei de 167.000 USD, la cursul în RON din ziua plății, aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr. x/17.09.2002, încheiat între pârâtul C. și E. S.R.L.; sumei de 1.260.000 USD, la cursul în RON din ziua plății, aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr. x/11.12.2003, încheiat între pârâtul C. și F. S.A.; dobânzii legale calculate până la data plății efective a sumelor datorate.

Prin sentința civilă nr. 1489 din 03 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. și D., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1489 din 03 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

În acest sens, recurenta-reclamantă susține că prin cererea de apel formulată a arătat faptul că în primă instanță, la termenul de judecată din data de 26.03.2019, completul de judecată, din care făcea parte un alt judecător față de cel care a pronunțat sentința apelată, a rămas în pronunțare, iar cauza a fost repusă pe rol la 06.05.2019, completul de judecată fiind alcătuit din dna. judecător G..

În raport de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că judecătorul este incompatibil de a judeca în situația în care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece, iar potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul care știe că există un motiv de incompatibilitate în privința sa este obligat să se abțină de la judecarea pricinii.

Astfel, recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că, deși avea obligația de a se abține, instanța a ignorat dispozițiile procedurale mai sus menționate, în condițiile în care dna. judecător pronunțase sentința civilă nr. 9884 din 22 iunie 2009 în dosarul nr. x/2008, dosar ce a avut ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/17.09.2002, încheiat între pârâtul C. și E. S.R.L.

Ca atare, susține că, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că nu este întemeiat acest motiv pentru faptul că reclamanta nu a formulat cerere de recuzare, în condițiile în care cauza fusese repusă pe rol, după ce rămăsese în pronunțare, fără ca partea să poată cunoaște numele judecătorului care urma să intre în ședință.

Recurenta-reclamantă arată și faptul că judecătorul are în principal obligația de a se abține și nu partea, aspect care rezultă din topografia textelor de lege, precum și din art. 45 C. proc. civ.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a trecut la judecarea cauzei, în contextul în care lichidatorul judiciar B. era decedat la momentul soluționării apelului, or conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța de apel era obligată să suspende de drept judecarea cauzei, având în vedere faptul că acesta decedase din data de 31.10.2020.

Un alt motiv de recurs invocat vizează faptul că hotărârea recurată nu este motivată, recurenta-reclamantă arătând că, deși decizia are 8 pagini, motivarea se rezumă la o singură frază, fiind reluate în considerente susținerile părților, fără a indica motivele concrete pe care se întemeiază soluția dispusă și fără a argumentata soluția din dispozitiv.

Recurenta-reclamantă susține și că hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care arată că nu s-a solicitat repunerea în situația anterioară ca urmare a anulării celor două contracte de vânzare-cumpărare (nr. x/17.09.2002 și nr. y/11.12.2003), ci ca urmare a anulării contractului de asociere în construcții nr. x/01.02.2001, în baza căruia intimatul-pârât C. a fost considerat proprietar și a încheiat celelalte acte subsecvente (contractele nr. x/17.09.2002 și nr. y/11.12.2003).

Potrivit recurentei-reclamante, în ipoteza în care restituirea prestațiilor în baza contracțului de asociere în construcții nr. 1/01.02.2001 nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau a unui impediment serios (aspect incident în speță), aceasta se face prin echivalent.

Ca atare, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a reținut eronat faptul că, efect al nulității contractului de asociere în construcții 1/01.02.2001, în temeiul principiului restabilirii situației anterioare, aceasta poate pretinde de la cocontractantul său - intimatul C. - exclusiv restituirea prestațiilor în baza contractului de asociere și nu sumele de bani primite cu titlu de preț în baza contractelor autentificate cu nr. x și nr. 2222/11.12.2003 de B.N.P. H..

Recurenta-reclamantă apreciază că, în condițiile în care în cele două contracte de vânzare încheiate (contractul nr. x/17.09.2002 și nr. y/11.12.2003) se menționează faptul că intimatul C. a dobândit întreaga construcție situată în str. x, în baza contractului de asociere în construcții nr. x/01.02.2001, încheiat cu A. S.R.L., (aceasta fiind proprietara terenului), nu se poate susține că nu poate solicita prețul primit de intimați, în baza vânzărilor realizate.

În raport de prevederile art. 996 vechiul C. civ. și de art. 1.641 din noul C. civ., recurenta-reclamantă arată că, în baza contractului de asociere în construcții nr. x/01.02.2001 și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/16.12.2002, prin încheierea nr. 6531/12.06.2003, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 București, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea intimatului-pârât.

Totodată, la data încheierii contractului de vânzare nr. x/17.09.2002 s-a avut în vedere extrasul de carte funciară nr. x/16.09.2002, care atestă că intimatul-pârât C. este proprietarul construcției situate la adresa mai sus menționată.

Astfel cum susține recurenta-reclamantă, contractele de vânzare-cumpărate nr. x/17.09.2002 și nr. y/11.12.2003 încheiate de către pârâtul C. cu E. S.R.L. și F. S.A. au avut la baza contractul de asociere în construcții nr. x/01.02.2001 și, în vederea restabilirii situației anterioare acestui contract de asociere, prin restituirea prestațiilor prin echivalent, se impune ca intimații-pârâți să restituie sumele de primite ca urmare a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă arată că în cuprinsul contractului de vânzare nr. x/17.09.2002 se menționează că intimatul-pârât a dobândit întreaga construcție în baza contractului de asociere nr. x/01.02.2001, convenție ce a fost anulată.

Potrivit recurentei-reclamante, principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal este o consecință a celorlalte două principii ale nulității, și anume retroactivitatea și repunerea părților în situația anterioară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor art. 996 din C. civ. fiind invocată omisso medio. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 8 decembrie 2021, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen la 15 iunie 2022, în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Înalta Curte reține că, în susținerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat două critici, respectiv nelegala compunere a completului de judecată în primă instanță și încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce privește nelegala compunere a completului de judecată în primă instanță, Înalta Curte arată că aceasta a constituit una din criticile expuse în cererea de apel formulată de către reclamantă.

Susținerile recurentei-reclamante prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Nici critica ce vizează încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reținută.

Astfel cum reiese din dispoziția procedurală mai sus indicată, judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părți, survenit cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua înfățișării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanța de apel a acestei norme de procedură, arătând că lichidatorul judiciar B. era decedat la momentul soluționării apelului, însă, astfel cum reiese din practicaua hotărârii recurate, la termenul din 9.12.2020, reclamanta a răspuns prin avocat, care nu a adus la cunoștința instanței decesul lichidatorului judiciar.

Ca atare, nu poate se poate reține încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

Înalta Curte constată că, în motivarea hotărârii, instanța de apel s-a limitat la expunerea situației de fapt, reținând că cererea dedusă judecății este o cerere în pretenții și că simpla susținere din cuprinsul acesteia, în sensul că se impune anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200 nu a învestit instanța de judecată cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității acestor contracte, aspect care reiese și din indicarea cadrului procesual pasiv de către reclamantă.

Ca atare, instanța de apel a apreciat corect considerentul decisiv al primei instanțe pentru respingerea cererii de chemare în judecată, acela al validității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200, ce face inaplicabil principiul repunerii părților în situația anterioară.

Totodată, Curtea a reținut că, efect al nulității contractului de asociere în construcții nr. x/01.02.2001, în temeiul principiului restabilirii situației anterioare, apelanta-reclamantă A. S.R.L. poate pretinde de la cocontractantul său - intimatul C. - exclusiv restituirea prestațiilor în baza contractului de asociere, și nu sumele de bani primite cu titlu de preț în baza contractelor autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200 de B.N.P. H..

În raport de aceste considerente ale instanței de apel, reiese lipsa de motivare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele expuse în cererea de apel, reclamanta solicitând restabilirea situației anterioare ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de asociere în construcții nr. x/01.02.2001, precum și cu privire la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 936A din 30 iunie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2011, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere, considerentele hotărârii recurate fiind străine de natura cauzei.

Or, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la obiectul cererii de chemare în judecată, la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, aceste cerințe nefiind îndeplinite în cauză.

Întrucât a fost reținut motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate.

Față de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență I., împotriva deciziei civile nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și va casa decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență I., împotriva deciziei civile nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.