ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2004/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea formulată de petenta SC I.L.R. SRL, pe cale de

ordonanță președințială, s-a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC

H.I.C.E.E. SRL București, SC U.A. SA București, suspendarea executării

Sentinței civile nr. 774 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1969/62/2010,

până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de apel.

Prin Sentința nr. 774 din 14 martie

2011, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC

H.I.C.E.E. SRL București și s-a dispus obligarea pârâtei SC I.L.R. SRL, la

achitarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 870.334,4 RON.

Prin încheierea din 1 aprilie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins cererea de

ordonanță președințială formulată de petenta SC I.L.R. SRL, reținându-se că,

potrivit art. 278 C. proc. civ. hotărârile primei instanțe sunt executorii în

anumite cazuri expres prevăzute de lege, între care nu se află prevăzut și

cazul de față având ca obiect plata de despăgubiri, parte a acestora fiind

compensate prin hotărârea judecătorească, sens în care s-a constatat că,

Sentința civilă nr. 774/2011 are drept cale de atac apelul, că nu există

încuviințată execuție vremelnică, astfel încât nu există dispoziții executorii

și ca urmare, nu a fost îndeplinită una din condițiile legii pentru a se

analiza pe fond cererea formulată, respectiv să existe dispoziții executorii pentru

care este posibilă suspendarea.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs pârâta SC I.L.R. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

și 304

1

C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal,

admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii

cererii de suspendare provizorie a executării sentinței, iar în subsidiar,

solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Critica adusă încheierii atacate se

referă în esență la faptul că cererea de suspendare provizorie a executării

sentinței a fost formulată în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ., care

consacră necesitatea formulării acesteia pe calea ordonanței președințiale,

însă instanța apreciind în mod greșit că, în speță, sunt incidente dispozițiile

art. 403 alin. (4) C. proc. civ., a procedat la soluționarea cererii, fără

citarea părților, printr-o încheiere dată fără cale de atac.

În acest context, recurenta

apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea greșită a legii,

motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

întrucât i s-a suprimat un grad de jurisdicție ceea ce constituie o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Analizând decizia atacată în raport

de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că

recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

La termenul de dezbateri în fond,

recurenta a depus un înscris din evidența informatizată a instanțelor, din care

rezultă că la data de 20 mai 2011 a fost admisă cererea formulată de apelanta

ITC L.R. SRL dispunându-se suspendarea executării silite a Sentinței nr. 744/14

martie 2011 a Tribunalului Brașov.

În acest context, se constată că cererea

ce a format obiectul dosarului de recurs, respectiv suspendarea executării

silite a Sentinței civile nr. 774 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr.

1969/62/2010, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul

cererii de apel, a fost soluționată.

În raport de această soluție se

apreciază că recurenta nu mai justifică interes în soluționarea recursului,

sens în care se constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta I.L.R. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta I.L.R. SRL

Brașov împotriva Încheierii din 1 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.