ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1984/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 11589 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâților SC H.E. SRL și G.V., reclamanta fiind obligată să-i plătească acestuia din urmă suma de 5000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că din probele administrate rezultă că pârâtul G.V.

și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și actele adiționale la acesta în sensul prezentării dovezii înregistrării garanției reale mobiliare la registrul acționarilor societății și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, împrejurare confirmată și de către reclamantă prin încheierea din data de 14 octombrie 2009. Prin Sentința comercială nr. 81 din 06 ianuarie 2010 a aceleiași instanțe a fost respinsă cererea pârâtei SC H.E. SRL pentru completarea dispozitivului Sentinței comerciale nr. 11589 din 21 octombrie 2009, ca tardivă, fiind depusă la 16 decembrie 2009, cu depășirea termenului de 15 zile în raport de data comunicării sentinței - 27 noiembrie 2009. Prin Decizia comercială nr. 313 din 03 septembrie 2010 a Curții de apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S.

împotriva sentinței ca nefondat și totodată a fost admis apelul pârâtei SC H.E. SRL, împotriva Sentinței comerciale nr. 81 din 06 ianuarie 2010, în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului Sentinței comerciale nr. 11589 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului București și în consecință obligându-se reclamanta A.V.A.S. la plata sumei de 50429,82 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, modificat prin Actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005 pârâtul G.V.

în calitate de cumpărător s-a obligat la constituirea unei garanții reale mobiliare și la prezentarea dovezilor înregistrării acesteia la registrul acționarilor societății sau alt registru independent, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, vânzătoarei A.V.A.S., urmând ca, în caz de nerespectare a acestei obligații să suporte penalități de întârziere. S-a reținut că, potrivit dovezilor administrate pârâtul și-a executat la termen obligațiile asumate, iar împrejurarea că, ulterior acestui moment, respectiv la 28 iunie 2005, printr-un nou act adițional, alături de pârâtul G.V. a dobândit calitatea de cumpărător, printr-o delegație imperfectă și SC H.E. SRL, nu este de natură să creeze o nouă obligație, identică cu cea deja îndeplinită, întrucât scopul urmărit de vânzător, respectiv acela de a exista o garanție la dispoziția sa până la momentul achitării obligațiilor contractuale a fost atins, iar argumentele contrare ale A.V.A.S.

nu au suport juridic, interpretarea acestuia fiind extinsă în afara contractului și fără să țină seama de voința și scopul urmărit de către părți la momentul încheierii contractului. Referitor la apelul declarat de către pârâta SC H.E. SRL, s-a reținut că este fondat, iar cererea de completare a dispozitivului Sentinței comerciale nr. 11589 din 21 octombrie 2009 nu este tardivă, deoarece data reală a înregistrării a fost 14 decembrie 2009, astfel cum rezultă atât din rezoluția de primire a cererii cât și din cuprinsul ștampilei aplicate, iar nu 16 decembrie 2009 cum eronat s-a reținut. Pe fondul cererii, reținându-se că prima instanță a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, acestea fiindu-i ocazionate pârâtei SC H.E.

SRL, urmează să i se acorde. Împotriva acestei decizii reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său, respingerii apelului pârâtei, cu consecința modificării în tot a sentinței apelate și obligării cumpărătorilor SC H.E. SRL și G.V. la plata sumei de 2.953.861,79 RON reprezentând penalități calculate conform clauzei 8.9.1.2 din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs este criticată reținerea de către instanța de apel a faptului îndeplinirii obligațiilor asumate de cumpărători.

După prezentarea situației de fapt și redarea clauzelor contractuale în discuție recurenta critică în esență faptul că în mod greșit instanța de apel nu a reținut că, în sarcina debitorului au fost prevăzute două obligații distincte cumulative, respectiv aceea a prezentării dovezii înregistrării garanției reale mobiliare la registrul acționarilor societății sau alt registru independent, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. De asemenea susține că cei doi cumpărători nu și-au îndeplinit obligațiile în termenele prevăzute în contract, motiv pentru care a calculat penalitățile de întârziere pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației în raport de cel de-al doilea act adițional și până la data îndeplinirii obligațiilor respectiv 25 mai 2007, data transmiterii înregistrării de către pârâtul G.V.

și respectiv 08 iunie 2007 pentru netransmiterea în termen a dovezii înregistrării garanției reale mobiliare la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Recurenta mai arată că demersurile anterioare scadenței din 25 decembrie 2005 privind prezentarea dovezii înregistrării Contractului de garanție reală mobiliară nr. 52 bis 1 din 27 aprilie 2005, la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și la R., anterioare semnării Actului adițional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contract și actelor Adiționale nr. 1 la contractele de garanție reală mobiliară nr. 52 bis 1 și 52 bis 2 au fost realizate în scopul îndeplinirii altor obligații contractuale. Prin întâmpinarea înregistrată la 08 februarie 2011 intimata SC H.E.

SRL a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că, la data de 08 iunie 2005 pârâtul G.V. i-a comunicat recurentei prin adresa din 08 iunie 2005 dovada de înregistrare a garanției atât la SC R. SA (actualul Depozit Central SA), cât și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, îndeplinindu-și astfel obligația impusă prin clauza contractuală nr. 8.9.1.2 astfel cum a fost modificată prin art. 6 din Actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005, în termenul contractual de 60 de zile, fapt necontestat de către A.V.A.S. Arată că susținerea recurentei că această obligație incumbă și SC H.E. SRL este lipsită de temei juridic deoarece ea a devenit parte la Contractul nr. 24/2002 la data de 28 iunie 2005, angajându-se să răspundă solidar cu G.V.

pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale, în condițiile și la termenele stabilite. Susține că, în acest sens obligația a fost realizată și stinsă prin executare la 08 iunie 2005 înainte ca societatea să devină parte la contract, iar calitatea de codebitoare o are numai pentru acele obligații contractuale rămase scadente. În ceea ce privește solicitarea A.V.A.S. de reîntregire a garanțiilor ca urmare a reducerii valorii nominale a unei acțiuni, intimata susține că aceasta nu face obiectul contractului, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale pentru obligarea sa la plata penalităților de întârziere. La data de 23 mai 2011 intimatul G.V. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului arătând în apărare că și-a executat întocmai și la termen cele două obligații care fac obiectul litigiului.

Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Prin Contractul nr. 24 din 13 septembrie 2002 SC I.P. SA Pitești a cumpărat de la A.V.A.S. un număr de 5.821.748 acțiuni reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social al SC G. SA Buzău. La data de 27 aprilie 2005 prin Actul adițional nr. 1 la contract s-a realizat o novație prin schimbare de debitor, cumpărătorul inițial fiind înlocuit de pârâtul G.V. Prin Actul adițional nr. 2 din 28 iunie 2005, ca urmare a efectuării delegației imperfecte, alături de pârâtul G.V. a intrat ca parte în contract SC H.E. SRL București. Prin clauza 8.9.1.1 modificată prin Actul adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005 s-a stipulat obligația cumpărătorilor de a efectua în societate din surse proprii sau atrase pe numele lor, în termen de doi ani începând cu data semnării, 27 aprilie 2005, o investiție în sumă de 4 milioane euro eșalonată în doi ani.

La art. 8.9.1.2 alin. (5) din Contractul nr. 24 din 13 septembrie 2002 modificat prin actul Adițional nr. 1 din 27 aprilie 2005 părțile au prevăzut constituirea garanțiilor reale mobiliare asupra acțiunilor prin efectuarea de mențiuni la registrul acționarilor societății ținut de societate sau societatea de registru care ține registrul acționarilor societății, precum și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, cumpărătorii fiind obligați ca în termen de 60 de zile de la încheierea contractului de garanție reală mobiliară să prezinte vânzătorului dovada înregistrării acesteia sub sancțiunea plății unor penalități de 0,06%/zi de întârziere, din prețul contractului. Pentru garantarea realizării investițiilor tehnologice aferente anului I, cumpărătorul G.V.

a încheiat cu A.V.A.S. contractul de garanție reală mobiliară asupra acțiunilor nr. 52 bis 1 din 27 aprilie 2005 asupra unui număr de 4.382.197 acțiuni, reprezentând 64,8945% din capitalul social al SC G. SA, gaj înscris în contul restricționat - gajat nr. 2767193 în favoarea A.V.A.S. Dovada înregistrării gajului la SC R. SA și la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a fost prezentată A.V.A.S. conform Adresei din 08 iunie 2005, în termenul de 60 de zile, împrejurare necontestată de reclamantă. Ulterior acestui moment, respectiv la 28 iunie 2005 se încheie Actul adițional nr. 2 prin care se modifică părțile contractului în privința cumpărătorului, această calitate fiind dobândită, alături de G.V.

și de SC H.E. SRL București. Urmare a acestui fapt la 25 octombrie 2005 se încheie un act adițional la Contractul de garanție reală mobiliară nr. 52 bis 1 din 27 aprilie 2005 prin care s-au modificat părțile contractului. Susținerile recurentei potrivit cărora în termen de 60 de zile de la încheierea acestui act, respectiv până la data de 25 decembrie 2005 pârâții urmau să îndeplinească o nouă obligație de a-i prezenta vânzătorului dovada înregistrării garanției reale mobiliare nu au suport contractual și nu țin cont de acordul de voință al părților și de scopul urmărit de către acestea la încheierea contractului.

Astfel, în mod corect instanța de apel a reținut că, la data încheierii celui de-al doilea act adițional, obligațiile asumate în legătură cu prezentarea înregistrării garanțiilor erau deja îndeplinite, iar scopul urmărit de vânzător, acela de garantare și de indisponibilizare era de asemenea atins, între cei doi cumpărători existând potrivit contractului o solidaritate pasivă. Calitatea de codebitori a acestora nu mai impunea o nouă dispoziție de gajare a acțiunilor. Recurenta a mai susținut, neîntemeiat, că obligația se impunea și ca urmare a informării A.V.A.S. de către SC R. SA, cu privire la reducerea valorii nominale a unei acțiuni G. de la 2,38 RON la 1,31 RON ca urmare a reducerii capitalului social al societății în baza Hotărârii nr. 6 din 23 iunie 2005 a AGEA SC G. SA.

Notificarea transmisă de către A.V.A.S. cumpărătorilor, în vederea reîntregirii garanțiilor este, așa cum a reținut și instanța de apel, în afara obiectului clauzei 8.9.1.2 alin. (5) din contract, care nu privește și această ipoteză, astfel încât pârâta SC H.E. SRL putea răspunde contractual, în temeiul acestei clauze, doar în măsura în care obligația de prezentare a dovezii înregistrării constituită inițial nu ar fi fost executată. În baza considerentelor mai sus expuse, întrucât criticile recurentei nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind fondat, recursul declarat de reclamant se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 313 din 3 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.