ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2010

Asupra recursului penal de față constată: Prin Încheierea din 30 august 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1111/44/2010, s-a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.V. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că, deși condițiile de formă prevăzute de art. 160 alin. (1) C. proc. pen. sunt îndeplinite, în sensul că pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul T.V., legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, cererea de liberare sub control judiciar nu este întemeiată în raport de pericolul social și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În considerarea gravității faptelor s-a reținut atât modalitatea de derulare a acestora, dar și caracterul organizat al activității infracționale, întinderea acesteia, reliefată de numărul mare al participanților și multitudinea actelor materiale, cuantumul însemnat al prejudiciului cauzat părții vătămate și nu în ultimul rând, starea de insecuritate socială care ar rezulta în cazul lăsării în libertate a persoanelor acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de genul celor reținute în sarcina inculpatului. În raport de aceste criterii s-a apreciat că circumstanțele personale favorabile și atitudinea procesuală corectă adoptată de inculpat nu constituie garanții suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate.

Pentru considerentele anterior menționate, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.V. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei rețineri de către prima instanță a neîndeplinirii condițiilor negative prevăzute de art. 160 alin. (1) C. proc. pen. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Inculpatul T.V. este cercetat în Dosarul nr. 312/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și furt calificat, în formă continuată, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin Încheierea de ședință din 29 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 732/44/2010, s-a dispus arestarea preventivă, alături de alți inculpați, a inculpatului T.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, reținându-se că, începând cu anul 2009, a aderat la un grup infracțional organizat constituit de coinculpații P.N., I.M., I.G.N. și D.T. în vederea obținerii de beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice, iar în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, prin 3 acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu membrii grupului, a participat ori a ajutat, prin asigurarea transportului, la sustragerea din incinta părții vătămate SC A.M. SA Galați a unor produse siderurgice în valoare totală de 76.453,66 RON. Au fost reținute ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina lui, precum și faptul că infracțiunile pentru care acesta este cercetat sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică pe care îl generează asemenea fapte. Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută succesiv prin încheierile din 22 iunie 2010, 19 iulie 2010 și 13 august 2010 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală, în Dosarele nr. 5996/121/2010, nr. 972/44/2010 și nr. 1067/44/2010.

' Prin Încheierea din 30 august 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, care face obiectul analizei în prezenta cauză, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.V. Încheierea atacată este temeinică și legală, criticile formulate de recurentul inculpat dovedindu-se a fi neîntemeiate. În concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 160 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

În virtutea acestei competențe, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe decurgând din lăsarea în libertate provizorie a acuzatului, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general, de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Liberarea provizorie poate fi considerată, astfel, ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit prin ambele măsuri, chiar dacă sunt de natură distinctă, fiind același, și anume, buna desfășurare a procesului penal, în ansamblul său.

În plus, se constată că în absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente ce țin de împrejurările concrete ale cauzei, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului. În raport de considerațiile jurisprudențiale anterior expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat corect că, deși inculpatul T.V. are vocație de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport de dispozițiile art. 160 alin. (1) C. proc. pen., cererea sa nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor și împrejurările concrete de comitere a presupuselor infracțiuni.

În acest sens, se constată că, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă indicii că inculpatul, aderent la grupul infracțional organizat de coinculpații P.N., I.M., I.N.G. și D.T., specializat în sustragerea de pe platforma siderurgică a SC A.M.S. SA Galați a unor cantități de tablă provenite de la laminoarele combinatului, dar și a altor produse consumabile necesare procesului de producție, în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, a asigurat transportul la trei acte materiale de furt calificat a unor produse siderurgice, în valoare de 76.453,66 RON. Activitatea infracțională descrisă anterior nu poate fi însă desprinsă de contextul activității desfășurate de întreaga grupare infracțională și prin care ordinea publică a fost în mod vădit tulburată prin crearea unui sentiment de insecuritate și nesiguranță.

Relevante în acest sens sunt structura grupului infracțional organizat - în grup fiind cooptați atât angajați ai părții vătămate, cât și agenți de pază, dar și lucrătorii de poliție H.V.

și M.M., a căror participare era gândită ca un veritabil mecanism de protecție și de preîntâmpinare a unor eventuale acțiuni de surprindere a lor în flagrant, delimitarea clară a competențele membrilor grupului, pe diferite paliere (informațional, de protecție, de executare) menită să asigure succesul operațiunilor - cu remarca că în ceea ce îl privește pe inculpatul T.V., s-a reținut că participarea acestuia nu s-a limitat la sprijinirea grupării prin asigurarea transportului la cele trei acte materiale, inculpatul asumându-și și rolul de coordonare a activității ilicite a grupării în perioada în care a aderat la grup, dar și perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cât și valoarea foarte mare a prejudiciului produs - estimat la aproximativ 700 milioane RON.

În acest context factual, deși temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 160 alin. (2) C. proc. pen., nu constituie un element cu valoare prohibitivă absolută în acordarea liberării provizorii, în situația în care sunt întrunite evident ambele condiții cerute de acest temei de arestare, cum este cazul în speță, acordarea liberării provizorii la scurt timp de la luarea măsurii arestării preventive (3 luni) nu este oportună, întrucât niciuna din garanțiile personale invocate de inculpat nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Prin urmare, aspectele de ordin personal invocate de inculpatul T.V.

în motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră manifestată în cursul cercetărilor, chiar dacă sunt reale, nu pot fi prevalente în aprecierea posibilității îndeplinirii scopului măsurilor preventive prin cercetarea inculpatului în stare de libertate, aceste împrejurări neconstituind garanții suficiente că inculpatul nu va încerca influențarea anchetei, în curs de desfășurare la procuror. Pe de altă parte, se constată că apartenența inculpatului la grupul infracțional organizat a implicat statornicirea, în prealabil, a unor raporturi de încredere și susținere suficient de puternice, despre care se poate presupune în mod rezonabil că nu au încetat odată cu demararea anchetei penale.

În aceste condiții este evident că lăsarea în libertate, la acest moment procesul, a unuia dintre potențialii membri ai grupării infracționale, ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale care se află într-o fază incipientă, urmând să se procedeze la audierea altor persoane implicate în activitatea infracțională. În raport de argumentele anterior expuse și având în vedere caracterul facultativ și subiectiv al măsurii procesuale solicitate de inculpat, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe, de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.V. este temeinică și legală. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Încheierii din 30 august 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1111/44/2010. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Încheierii din 30 august 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1111/44/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2010.