ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin Încheierea de ședință din 20

septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1183/44/2010, în baza art. 155 C. proc. pen., s-a prelungit durata măsura

arestării preventive a inculpatului T.V., alături de alți 4 inculpați cercetați

în aceeași cauză, pe o durată de 30 de zile.

Instanța învestită cu

soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive a reținut că se

impune prelungirea acestei măsuri luată față de inculpat, întrucât cercetarea

penală nu a putut fi finalizată datorită complexității cauzei, fiind necesară

efectuarea mai multor activități procedurale.

Totodată, prima

instanța a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de

parchet este pe deplin justificată, temeiurile care au determinat arestarea inițială

subzistând, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen.,

în sensul că privarea de libertate se impune pentru buna desfășurare a

procesului, inculpații au fost ascultați (când nu s-au prevalat de prevederile

art 70 C. proc. pen.) în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de

natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în

sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea

publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 C. proc.

pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.

Pe de altă parte,

analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 parag.1 lit. c) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță a apreciat

că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale

autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în

administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza

Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și

efectuarea altor activități (astfel cum au fost arătate de procuror în

referatul cu propunerea de prelungire) în vederea finalizării urmăririi penale,

impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.

Faptul că, din motive

obiective, procurorii nu au fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu

constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaților,

având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat

în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, cercetarea

penală nesuferind sincope, dovadă în acest sens fiind, printre altele,

următoarele activități desfășurate ulterior ultimei prelungiri: au fost puși

sub învinuire și audiați în calitate de învinuiți, numiții: C.V., R.A., G.N.,

N.M., C.M., O.L., M.M.M., M.G., O.C., N.T., S.L. și M.V.; au fost identificate

și audiate în calitate de martori, următoarele persoane: F.R., C.I., S.P.C.,

R.I., M.I., M.L., T.T., M.V., etc, declarațiile acestora confirmând faptele

reținute în sarcina inculpaților.

Totodată,

împrejurarea că împotriva altor persoane puse sub învinuire nu s-a luat vreo

măsură preventivă, nu constituie motiv de cercetare în libertate a

inculpaților.

Prima instanță a mai

constatat că încadrarea juridică a faptei de furt calificat în formă continuată

reținută în sarcina inculpatului T.V. este cea prevăzută de art. 208 alin. (1)

- art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

reținerea și a alin. (4) al art. 209 C. pen. în partea finală a referatului

întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați făcându-se din eroare,

chestiune care a fost clarificată prin susținerea orală a procurorului de

ședință.

În concluzie, în baza

mijloacelor de probă de probă prezentate de procuror, prima instanță a apreciat

că materialul probator conturează activitatea infracțională reținută în sarcina

inculpaților, formând convingerea instanței că persoanele acuzate de comiterea

unor astfel de fapte grave - date fiind caracterul organizat, valoarea mare a

prejudiciului și forma continuată de săvârșire -, sunt persoane care prezintă

un real pericol pentru ordinea publică, și, în acest context, a constatat că

prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de parchet este pe deplin

justificată.

B. Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul T.V. solicitând, prin intermediul

avocatului din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în

stare de libertate cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cumulativ

condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul nu poate

influența cursul judecării cauzei, acesta fiind deja audiat de organele de

urmărire penală iar prejudiciul este acoperit.

Examinând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul T.V. a

fost arestat preventiv la 29 mai 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în esență, că începând cu anul

2009, a aderat la un grup infracțional organizat constituit de către alte

persoane în vederea obținerii de importante beneficii materiale din sustragerea

de produse siderurgice, iar în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, prin 3

acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale,

împreună cu membrii grupului, a participat ori a ajutat, prin asigurarea transportului,

la sustragerea de produse siderurgice în valoare totală de 76.453,66 RON, din

incinta părții vătămate SC A.M. SA Galați, membrii grupului cauzând un

prejudiciul de 643.320,50 RON.

Înalta Curte constată

că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Galați, temeiurile care

au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptelor și de

împrejurările în care au fost comise, de importanța valorilor sociale lezate,

precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei

reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest

gen de fapte, în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt întrunite și

subzistă cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că, având în vedere circumstanțele și complexitatea

cauzei, prelungirea măsurii arestări preventive este justificată de necesitatea

efectuării actelor de urmărire penală descrise de procuror în propunerea de

prelungire, în vederea finalizării urmăririi penale.

În consecință, pentru

aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Galați urmează a fi respins ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Încheierii de ședință

din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 1183/44/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.