ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3282/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin Încheierea de ședință din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1183/44/2010, în baza art. 155 C. proc. pen., s-a prelungit durata măsura arestării preventive a inculpatului T.V., alături de alți 4 inculpați cercetați în aceeași cauză, pe o durată de 30 de zile. Instanța învestită cu soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive a reținut că se impune prelungirea acestei măsuri luată față de inculpat, întrucât cercetarea penală nu a putut fi finalizată datorită complexității cauzei, fiind necesară efectuarea mai multor activități procedurale. Totodată, prima instanța a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de parchet este pe deplin justificată, temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistând, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen. și art. 136 C. proc. pen., în sensul că privarea de libertate se impune pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați (când nu s-au prevalat de prevederile art 70 C. proc. pen.) în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 C. proc. pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.

Pe de altă parte, analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 parag.1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță a apreciat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea unor probe noi și efectuarea altor activități (astfel cum au fost arătate de procuror în referatul cu propunerea de prelungire) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.

Faptul că, din motive obiective, procurorii nu au fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaților, având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, cercetarea penală nesuferind sincope, dovadă în acest sens fiind, printre altele, următoarele activități desfășurate ulterior ultimei prelungiri: au fost puși sub învinuire și audiați în calitate de învinuiți, numiții: C.V., R.A., G.N., N.M., C.M., O.L., M.M.M., M.G., O.C., N.T., S.L. și M.V.; au fost identificate și audiate în calitate de martori, următoarele persoane: F.R., C.I., S.P.C., R.I., M.I., M.L., T.T., M.V., etc, declarațiile acestora confirmând faptele reținute în sarcina inculpaților.

Totodată, împrejurarea că împotriva altor persoane puse sub învinuire nu s-a luat vreo măsură preventivă, nu constituie motiv de cercetare în libertate a inculpaților. Prima instanță a mai constatat că încadrarea juridică a faptei de furt calificat în formă continuată reținută în sarcina inculpatului T.V. este cea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținerea și a alin. (4) al art. 209 C. pen. în partea finală a referatului întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galați făcându-se din eroare, chestiune care a fost clarificată prin susținerea orală a procurorului de ședință.

În concluzie, în baza mijloacelor de probă de probă prezentate de procuror, prima instanță a apreciat că materialul probator conturează activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților, formând convingerea instanței că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave - date fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului și forma continuată de săvârșire -, sunt persoane care prezintă un real pericol pentru ordinea publică, și, în acest context, a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de parchet este pe deplin justificată. B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.V. solicitând, prin intermediul avocatului din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., inculpatul nu poate influența cursul judecării cauzei, acesta fiind deja audiat de organele de urmărire penală iar prejudiciul este acoperit. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul T.V. a fost arestat preventiv la 29 mai 2010 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în esență, că începând cu anul 2009, a aderat la un grup infracțional organizat constituit de către alte persoane în vederea obținerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice, iar în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, prin 3 acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu membrii grupului, a participat ori a ajutat, prin asigurarea transportului, la sustragerea de produse siderurgice în valoare totală de 76.453,66 RON, din incinta părții vătămate SC A.M. SA Galați, membrii grupului cauzând un prejudiciul de 643.320,50 RON. Înalta Curte constată că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Galați, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe.

Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care au fost comise, de importanța valorilor sociale lezate, precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, prima instanță a apreciat că sunt întrunite și subzistă cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei, prelungirea măsurii arestări preventive este justificată de necesitatea efectuării actelor de urmărire penală descrise de procuror în propunerea de prelungire, în vederea finalizării urmăririi penale.

În consecință, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Galați urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Încheierii de ședință din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1183/44/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.