ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

24 decembrie 2009, reclamantul M.I. a chemat în judecată Ministerul Sănătății,

solicitând anularea ordinului nr. 1660 din 25 august 2009, reintegrarea în

funcția publică de manager general al Spitalului Județean de Urgență Zalău și

obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că prin ordinul susmenționat s-a dispus în mod neîntemeiat încetarea

contractului de management nr. 449 din 17 noiembrie 2008, cu motivarea că nu ar

fi respectat măsurile dispuse de conducerea ministerului, respectiv că nu ar fi

adus la îndeplinire ordinul din 21 mai 2009 referitor la reducerea numărului de

aparate de dializă și înlocuirea Centrului de Hemodializă cu Stația de

Hemodializă.

Reclamantul a precizat că pârâtul a

revenit asupra propriului ordin, de modificare a structurii organizatorice a

spitalului, dispunând prin ordinul nr. 1176 din 28 septembrie 2009 ca în spitalul

din Zalău să funcționeze în continuare 12 aparate de dializă, fapt ce

demonstrează inaplicabilitatea măsurii inițiale.

S-a mai arătat de reclamant că

ordinul atacat este nelegal și pentru împrejurarea că a fost emis pe durata cât

el se afla în incapacitate temporară de muncă, stabilită prin certificat

medical.

Prin sentința civilă nr. 135 din 22

martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea ordinului contestat,

reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului

la plata de despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi bănești

cuvenite, actualizate la data plății.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că încetarea contractului de management al reclamantului s-a

dispus urmare a controlului efectuat la Spitalul de Urgență Zalău în perioada 21 – 23 iulie 2009 privind funcționarea Centrului de Hemodializă, fără a se demonstra

existența unor fapte culpabile ale managerului, deficiențele constatate în

raportul de control aparținând Direcției de Sănătate Publică Sălaj și Direcției

Planificarea Sistemului Sanitar și Politici Salariale din cadrul Ministerului Sănătății.

Astfel, instanța a constatat că

imposibilitatea reorganizării spitalului, prin transformarea centrului de

hemodializă în stație de hemodializă, a fost de natură obiectivă, nefiind datorată

reclamantului.

De asemenea, s-a reținut că ordinul

nr. 641/2009 nu a prevăzut un termen pentru aducerea la îndeplinire a

modificării structurii organizatorice a spitalului, inaplicabilitatea acestor

măsuri fiind demonstrată, după opinia instanței, de emiterea ordinului nr. 1176

din 28 septembrie 2009 prin care s-a dispus funcționarea în continuare a celor

12 aparate de dializă în cadrul spitalului.

Totodată, instanța de fond a

constatat incidența prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

53/2003, în condițiile în care, la data emiterii ordinului contestat,

reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâtul Ministerul Sănătății , criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat obligația

reclamantului, în calitate de manager al spitalului, de a asigura aplicarea

ordinului nr. 641/2009, act cu caracter executoriu de la data emiterii, în

condițiile în care nu a informat ministerul cu privire la imposibilitatea aplicării

ordinului.

De asemenea, pârâtul a arătat că nu

a avut cunoștință despre incapacitatea temporară de muncă a reclamantului, acesta

neinformând ministerul despre împrejurarea că se află în concediu medical.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, prin ordinul nr. 1660 din 25

august 2009, pârâtul a dispus, în baza constatărilor din raportul de control

nr. IB 7190/DC 327 din 18 august 2009, revocarea reclamantului din funcția de

manager al Spitalului Județean de Urgență Zalău, invocându-se prevederile capitolului

VIII lit. m) din contractul de management, respectiv nerespectarea măsurilor

impuse de ministerul sănătății în domeniul politicii de personal și al

structurii organizatorice.

Potrivit art. 183

3

alin. (1)

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății se poate dispune revocarea

din funcție a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai

managementului timp de minimum 1 an și /sau în situația existenței unei culpe

grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului.

Din actele dosarului nu a rezultat

îndeplinirea acestor cerințe, respectiv faptul că neaplicarea modificării

structurii organizatorice a spitalului s-a datorat culpei grave a reclamantului

care, în calitate de manager, nu ar fi depus diligențele necesare pentru a

asigura executarea măsurilor dispuse de Ministerul Sănătății.

Instanța de fond a reținut în mod corect

că ordinul de reducere a numărului de aparate de dializă nu putea fi pus în

practică în raport de situația reală a spitalului, care trebuia să asigure

dializarea tuturor pacienților cronici, urmând ca pe măsură ce aceștia erau

preluați în noul centru al SC H.M.V. SRL Arad, să poată să opereze în întregime

modificarea structurii organizatorice astfel cum a fost dispusă.

De altfel, însuși pârâtul a realizat

imposibilitatea aplicării măsurii dispuse prin ordinul contestat, revenind

asupra propriei dispoziții prin emiterea unui nou ordin, nr. 1176 din 28

septembrie 2009 prin care s-a prevăzut funcționarea centrului de hemodializă

din spital cu 12 aparate până la finele anului 2009.

În raport de cele expuse mai sus,

criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Sănătății, împotriva sentinței civile nr. 135 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

ianuarie 2011.