ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8966/2005

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de

fața,

a reținut următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă, la 21

octombrie 2002, reclamanții P.G.N., G.G.I., P.G.,

C.L. și P.N.I. au chemat în judecată

pe

pârâtele Cooperativa de Consum Malaia și Comisia Județeană de Aplicare a

Legii

nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Județului Vâlcea pentru ca instanța, prin

hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea deciziei nr. 3 din 18

septembrie 2002 a Consiliului de Administrație a Cooperativei de Consum Malaia.

Î

n motivarea cererii s-a arătat

că prin decizia menționată au fost respinse

cererile reclamanților de majorare a despăgubirilor

solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin decretul nr. 38 din 12 februarie

1973 a fost expropriat un teren cu construcție aparținând autorilor

reclamanților. La data exproprierii, autorii reclamanților au fost despăgubiți

cu 2950 lei, sumă derizorie față de valoarea imobilului.

La 4 martie 2003 au

formulat cerere de intervenție în interes propriu P.N., C.L., G.G.I., P.G. ș.a.,

solicitând să se constate că au aceleași drepturi ca și reclamanții.

Prin sentința civilă

nr. 428 din 9 septembrie 2003 Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis

contestația și cererea de intervenție în interes propriu, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a Prefecturii Județului Vâlcea,

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

și a anulat Decizia nr. 3/2002 stabilind că despăgubirile cuvenite

petiționarilor sunt în valoare de 116.549.530 lei pentru suprafața de teren de

1236, 44 mp și de 1.122.968.000 lei pentru construcția expropriată și demolată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilele pentru care se

solicită despăgubiri au aparținut autorilor

petiționarilor, și că acestea au fost expropriate prin Decretul nr. 38/1973.

Pentru această

expropriere s-au plătit despăgubiri în valoare de 19.730 lei.

Prin rapoarte de

expertiză au fost stabilite sumele actualizate ce se cuvin pentru expropriere.

Apelul declarat

împotriva acestei sentințe de către Cooperativa de consum Malaia a fost admis

prin decizia civilă nr. 90 A din 21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă. Sentința a fost schimbată în

parte, în sensul

că suma stabilită drept despăgubiri pentru construcții

este de 821.093.000 lei în loc de 1.122.968.000 lei.

Î

n considerentele deciziei instanței de apel s-a

reținut că prima instanță a greșit întrucât nu a luat în considerare răspunsul

expertului la obiecțiunile făcute de pârâtă la raportul de expertiză, și prin

care se stabilea că suma cuvenită reclamanților este de 821.093.000 lei.

Împotriva

acestei hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat în drept pe

motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-10 C.

proc. civ., critica privind următoarele aspecte:

Hotărârea este

nelegală și netemeinică, potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece

intervenienții nu au trimis notificare în termenul prevăzut de Legea nr.

10/2001, astfel încât nu au dreptul la despăgubiri. In privința notificării

transmise de P.V.G. și C.V.L. ambele instanțe au acordat mai mult decât s-a

cerut pentru că s-a apreciat greșit cuantumul despăgubirilor.

Hotărârea este

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. deoarece instanțele au apreciat că toți intimații,

indiferent de calitatea

procesuală, au dreptul la despăgubiri. Din

actele dosarului nu rezultă că intimații sunt singurii moștenitori și este

dovedit că imobilul construcție se referă la alte suprafețe decât cele

stabilite prin expertiză.

În raport de

prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea este nelegală deoarece

actul juridic dedus judecății este decizia nr. 3 din 18

septembrie 2002 a cărei anulare s-a cerut. Or, instanța de fond s-a

pronunțat în

sensul desființării acesteia.

S-au încălcat

dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel încât hotărârea este nelegală potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții și

intervenienții nu au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 2 din

Legea nr. 10/2001. Față de actele normative reparatorii

importante adoptate după anul 1989, aveau posibilitatea să ceară

despăgubiri în

temeiul acestor legi.

Dreptul la despăgubiri este supus prescripției în termen de 3 ani care

a

început să curgă de la 22

decembrie 1989.

Despăgubirile

trebuiau cerute potrivit Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 112/1995.

Hotărârea este

nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Ambele instanțe

nu au făcut nici o analiză asupra despăgubirilor acordate celor îndreptățiți și

nu s-au pronunțat asupra probelor administrate privitoare la vechimea

imobilului.

Se impunea ca

intimații sau o parte din ei, în special reclamanții, să depună actul de

proprietate atât pentru teren cât și pentru construcție și, de asemenea, să

depună autorizația de construcție pentru că se presupune că și în anul 1917 era

obligatorie autorizația de construcție.

Afirmația că imobilul

era nelocuit este susținută de statul de plată a drepturilor bănești din care

rezultă că numai două persoane locuiau în comuna Malaia, dar nu în imobil.

Valoarea

imobilului a fost stabilită arbitrar, expertul fiind obligat să țină

cont și de evaluarea făcută prin procesul

verbal nr. 17 din 26 aprilie 1972.

Analizând decizia

atacată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de

probele administrate înaintea instanțelor de fond. Curtea a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Motivul de modificare

pentru plus petita prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. are în vedere

ipoteza în care instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererile

cu care a fost învestită.

Nici prin cererea

introductivă de instanță, ca de altfel nici prin cererea de intervenție, nu s-a

solicitat obligarea la plata unei anumite sume pentru ca, dând mai mult, să se

considere că instanța s-a pronunțat plus petita.

Conform art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura

pricinii.

Criticile subsumate

motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu au nici o

legătură cu textul menționat.

Astfel,

faptul că, așa cum susține recurenta, instanțele au apreciat că indiferent de

calitatea lor procesuală petenții au dreptul la despăgubiri și că din

actele dosarului nu rezultă că intimații sunt

singurii moștenitori, nu înseamnă că hotărârea instanței de apel nu este

motivată.

Având în vedere că

acest motiv de modificare este de ordine publică,

Curtea a verificat din oficiu hotărârea dată în apel, și a constatat că

aceasta este

motivată cu respectarea

cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Nu

este întemeiată nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

câtă vreme nu s-a arătat în ce constă

nelegalitatea, respectiv ce interpretare eronată s-a dat deciziei contestate.

Ambele instanțe au

analizat această decizie din perspectiva Legii nr.

10/2001, ca fiind actul prin care unitatea notificată a răspuns

notificării.

Nu

a putut fi primit nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Astfel, așa cum

rezultă chiar din motivarea cererii introductive de instanță, reclamanții au

sesizat tribunalul cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Drept urmare, în cadrul unei critici întemeiate pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ., trebuie arătat de ce nu au

fost respectate prevederile acestei

legi.

Simplul

fapt că, în opinia recurentei, în speță ar fi aplicabile prevederile

Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 112/1995

nu justifică admiterea căii de atac.

Prin

soluția propusă, recurenta solicită aplicarea retroactivă a Legii nr. 33/1994

de

vreme ce imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri nu au fost

expropriate în sistemul acestei legi.

Pe

de altă parte, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 este

esențial ca imobilul cu destinația de

locuință să fi fost trecut ca atare în

proprietatea

statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, iar la 22

decembrie

1989 să se fi aflat în posesia statului sau a altor persoane juridice.

Or, imobilele pentru care se solicită despăgubiri

au fost demolate.

În fine, nu este

întemeiată nici critica întemeiată pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Conform art. 304

pct. 10 C. proc. civ., hotărârea putea fi modificată când instanța nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate,

care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Prin motivul de

recurs întemeiat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

recurenta a criticat hotărârea pentru că intimații „sau o parte din

ei" trebuiau să

depună la dosar anumite înscrisuri. De vreme ce

textul menționat nu îngăduie să se formuleze critici prin care să se invoce neadministrarea

unor probe, motivul de recurs nu este întemeiat.

Pe de altă

parte, se critică modul în care au fost efectuate expertizele dispuse în cauză.

Așadar, se contestă temeinicia hotărârii, ceea ce art. 304 C. proc. civ. nu

îngăduie.

Având în vedere

cele mai sus arătate, Curtea a apreciat că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre legală, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

În raport de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la cheltuieli de

judecată către intimații reclamanți.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Malaia împotriva deciziei

civile nr. 90 A din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Obligă pe

recurentă la 800 RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.