ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ reclamanta M.V.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, anularea

Hotărârii nr. 15996/232 din 12 iunie 2006, și constatarea faptului că îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, că părinții săi au fost strămutați în anul 1940 din localitatea

de origine Brastavat, județul Romanați în localitatea Săcele, județul Constanța

iar ea s-a născut după strămutarea părinților săi, suportând aceleași

privațiuni.

Prin sentința civilă nr. 2653

din 31 octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 15996/232

din 12 iunie 2006. A obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, să-i

recunoască reclamantei M.V. drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 10 iunie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 18 aprilie 2006.

Pentru a pronunța această

soluție Instanța de Fond a reținut că reclamanta s-a născut după momentul

strămutării prinților ei și a suportat toate

Privațiunile inerente unei

strămutări.

Împotriva sentințe sus

menționate a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București,

solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de M.V.

Recurenta a susținut că,

hotărârea Instanței de Fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, după cum urmează: art. 1 lit. c) a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea

Dragoș Vodă din Bulgaria, la data de 28 decembrie 1940, după care împreună cu

părinții și bunicii a fost obligată să se refugieze în România, în martie 1941,

ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei clarifică pe deplin aspectele ridicate de Instanța de Casare, în

sensul stabilirii legăturii de rudenie între titularul documentelor care atestă

existența unui patrimoniu imobiliar pe teritoriul cedat Bulgariei.

Prin urmare, nu sunt motive

de a se refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat, ca nefondat, și a se menține hotărârea Instanței

de Fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2653

din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2007.