ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4255/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 240 din 6 august 2010 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea de contopire a pedepselor reținând în acest sens că prin Sentința penală nr. 136/2008 a Curții de Apel București a recunoscut pedeapsa de 20 ani închisoare și că această pedeapsă nu contravine dispozițiilor legale din legea penală română și nu este compatibilă cu durata recunoscută de legea română. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul P.V. solicitând admiterea cererii de contopire a pedepselor și reducerea pedepsei rezultante ca urmare a contopirii acestora . Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) și art. 385 C. proc.

pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează: Conform art. 144 din Legea nr. 302/2004 autoritățile competente române sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătorești fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune în condițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004. Condamnatul are de executat o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, deținere ilegală și agresiune sexuală.

Potrivit dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 în acord cu Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, schimbarea condamnării prin conversiune poate avea loc numai dacă felul pedepsei aplicate în statul de condamnare sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a se putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu cea a cumulului juridic prevăzută de C. proc. pen. român. Înalta Curte constată că și legislația penală română prevede pedeapsa închisorii pentru infracțiunile săvârșite de condamnat, la fel ca cea spaniolă. Totodată pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, stabilită prin hotărârea de condamnare, nu depășește limita maximă a pedepsei rezultante admise de legislația română.

Potrivit art. 34 alin. (2) C. pen. pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente și nici limita maximă generală a pedepsei închisorii de 30 ani prev de art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen. Raportându-ne la aceste exigențe pe care legea penală română le instituie, se constată că pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată de autoritățile spaniole, prin cumularea aritmetică a pedepselor de 4 ani, 5 ani și 6 luni și 12 ani închisoare, nu depășește totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiuni concurente și nici limita maximă generală de 30 ani închisoare, fiind respectate dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen.

Condamnatul a solicitat ca în procedura prev de art. 461 lit. d) C. proc. pen. să i se reducă pedeapsa rezultantă însă prin Sentința penală nr. 136 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, prin care s-a recunoscut hotărârea de condamnare dată de autoritățile judiciare spaniole, s-a optat pentru continuarea executării pedepsei finale aplicate de statul de condamnare dispunându-se și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii. În aceste condiții nu suntem în prezența niciunei cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei. Față de cele arătate Înalta Curte constată că recursul condamnatului este nefondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a-l respinge iar recursul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.V. împotriva Sentinței penale nr. 240 din 6 august 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.