ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3110/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC N.C. SRL prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța a solicitat, în

contradictoriu cu SC P.C. SRL, să se dispună pe cale judiciară rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare din 01 octombrie 2008 și obligarea societății

pârâte la restituirea sumei de 88.060 RON, reprezentând despăgubiri egale cu

prețul achitat integral în baza operațiunii juridice amintite, la care se

adaugă 15.040 RON despăgubiri (din care 3.840 RON contravaloarea lucrărilor de

reparație a sistemului de frânare, 11.200 RON comision și dobândă aferente

creditului bancar de 70.000 RON necesar achiziționării bunului litigios);

totodată, reclamanta a cerut obligarea aceleiași pârâte și la plata

cheltuielilor de judecată legate de proces.

Prin sentința civilă

nr. 10551 din 26 aprilie 2010, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare

a pricinii în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia dosarul și-a păstrat

numărul inițial.

Tribunalul Constanța,

prin sentința civilă nr. 574/COM din 26 ianuarie 2011, a respins în tot, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL.

Apelul declarat de reclamanta

SC N.C. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 128/COM din 12 octombrie 2011.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC N.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., în motivarea cărora recurenta a susținut, în esență, că instanța

de apel, cât și cea de fond a reținut că expertul a procedat la efectuarea expertizei

fără un examen direct al bunului în cauză, motiv pentru care nu a ținut cont de

concluziile cuprinse în raportul de expertiză, în condițiile în care nu a existat

o verificare efectivă a automacaralei.

Totodată, susține recurenta,

un motiv de nelegalitate a hotărârii constă în aceea că instanța de apel, ca și

instanța de fond, nu a reținut existența viciilor ascunse ale bunului cumpărat,

ignorându-se concluziile din raportul de expertiză, ca și constatările unor organe

specializate ISCIR și Registrul Auto Român din care rezultă cu claritate că utilajul

a fost modificat în structurile sale esențiale sub aspectul funcționalității și

al funcționării normale.

Recurenta susține că soluția

instanței de apel, ca și a instanței de fond, devine nelegală sau aplicând greșit

legea, acceptând prin soluția dată îmbogățirea fără justă cauză a intimatei care

a rămas și cu utilajul și cu prețul încasat.

Pentru aceste motive recurenta

a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecarea

pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, în conformitate

cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea criticilor

aduse deciziei, rezultă că, deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă

o succesiune de fapte și afirmații

ce nu se subsumează niciunuia dintre aceste motive,

recursul fiind o cale extraordinară de atac care vizează analizarea încălcării legii

și nicidecum nu presupune reanalizarea probelor, deoarece nu are loc o judecare

a fondului, ci a hotărârii pronunțate.

Prin criticile invocate

în cererea de recurs, pârâta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare

al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în niciunul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor

în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici

de nelegalitate.

În alți termeni față de

considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea

cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv

pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate

cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Constată nulitatea cererii

de recurs formulată de

reclamanta

SC N.C. SRL

împotriva deciziei civile

nr. 128/COM din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7

iunie 2012.