ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3110/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC N.C. SRL prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Constanța a solicitat, în contradictoriu cu SC P.C. SRL, să se dispună pe cale judiciară rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 01 octombrie 2008 și obligarea societății pârâte la restituirea sumei de 88.060 RON, reprezentând despăgubiri egale cu prețul achitat integral în baza operațiunii juridice amintite, la care se adaugă 15.040 RON despăgubiri (din care 3.840 RON contravaloarea lucrărilor de reparație a sistemului de frânare, 11.200 RON comision și dobândă aferente creditului bancar de 70.000 RON necesar achiziționării bunului litigios); totodată, reclamanta a cerut obligarea aceleiași pârâte și la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.

Prin sentința civilă nr. 10551 din 26 aprilie 2010, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia dosarul și-a păstrat numărul inițial. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 574/COM din 26 ianuarie 2011, a respins în tot, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL. Apelul declarat de reclamanta SC N.C. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 128/COM din 12 octombrie 2011. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC N.C. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în motivarea cărora recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel, cât și cea de fond a reținut că expertul a procedat la efectuarea expertizei fără un examen direct al bunului în cauză, motiv pentru care nu a ținut cont de concluziile cuprinse în raportul de expertiză, în condițiile în care nu a existat o verificare efectivă a automacaralei. Totodată, susține recurenta, un motiv de nelegalitate a hotărârii constă în aceea că instanța de apel, ca și instanța de fond, nu a reținut existența viciilor ascunse ale bunului cumpărat, ignorându-se concluziile din raportul de expertiză, ca și constatările unor organe specializate ISCIR și Registrul Auto Român din care rezultă cu claritate că utilajul a fost modificat în structurile sale esențiale sub aspectul funcționalității și al funcționării normale.

Recurenta susține că soluția instanței de apel, ca și a instanței de fond, devine nelegală sau aplicând greșit legea, acceptând prin soluția dată îmbogățirea fără justă cauză a intimatei care a rămas și cu utilajul și cu prețul încasat. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecarea pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că, deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații ce nu se subsumează niciunuia dintre aceste motive, recursul fiind o cale extraordinară de atac care vizează analizarea încălcării legii și nicidecum nu presupune reanalizarea probelor, deoarece nu are loc o judecare a fondului, ci a hotărârii pronunțate. Prin criticile invocate în cererea de recurs, pârâta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În alți termeni față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta

SC N.C. SRL

împotriva deciziei civile nr. 128/COM din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.