ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

calea revizuirii de față

Prin Decizia nr. 1752 din 30 martie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare

Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr.

159/F-Cont din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești și a modificat

sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de

SC A.C. SA.

Prin sentința civilă nr. 159/F-CONT

din 7 octombrie 2009, Curtea Apel Pitești a admis acțiunea formulată de SC A.C.

SA în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și a anulat Decizia nr. 87 din 17

martie 2009 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor și Decizia de impunere din 7 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța Decizia nr. 1753

din 30 martie 2010, atacată pe calea revizuirii de față, Înalta Curte de

Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a reținut,

în esență, că, mod greșit instanța de fond în motivarea soluției adoptate a

invocat considerentele hotărârii judecătorești penale (decizia nr. 396/R din 2

iulie 2009 a Tribunalului Argeș) pentru a reține că suma de 6.624.804 lei, la

care s-a calculat T.V.A. nu reprezintă lipsă în gestiune, ci doar o eroare de

evaluare și înregistrare contabilă a contului de produse finite, întrucât prin

această hotărâre penală nu s-a stabilit că fapta nu există.

Din

analiza actelor aflate la dosar, instanța de control judiciar a reținut că prin

nota contabilă din 31 decembrie 2006 societatea a efectuat o serie de

înregistrări contabile eronate și nelegale între conturile de activ

reprezentate de contul 345 „Produse finite” și contul 212 „Construcții”,

respectiv contul 231 „Imobilizări corporale în curs”, societatea diminuând în

mod eronat stocul de produse finite prin majorarea valorii imobilizărilor

corporale ale societății, întrucât nu a prezentat documente care să justifice

această operațiune, încălcând astfel prevederile art. 6 din Legea

contabilității nr. 82/1991.

Concluzionând,

instanța investită cu soluționarea recursului a constatat că, în speță, nu este

vorba despre simple erori de calcul, care să nu angajeze răspunderea societății

ci despre greșita aplicare a legislației fiscale, care este producătoare de

consecințe juridice și fiscale

revizuire promovată

Revizuenta SC A.C. SA a formulat la

data de 13 aprilie 2010 cerere de revizuire a Deciziei nr. 1752, pronunțată la

data de 30 martie 2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul

arătat, arătând că temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Solicitând, ca urmare admiterii

cererii de revizuire, schimbarea în tot a Deciziei nr. 1752/2010 și în

principal, admiterea recursului formulat de către pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești în vederea

efectuării unei noi expertize contabile, iar în subsidiar respingerea ca

netemeinic și nelegal a recursului formulat de aceleași intimate și de

menținere a sentinței nr. 159/2009 a Curții de Apel Pitești – secția de

contencios administrativ și fiscal, revizuenta în contextul prezentării

istoricului litigiului, a înfățișat în esență următoarele argumente.

Prezenta cerere de revizuire se

întemeiază pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv

descoperirea, după pronunțarea hotărârii irevocabile, a unui înscris doveditor

nou care nu a putut fi prezentat anterior în fața instanței de recurs, din

motive mai presus de voința revizuentei.

Înscrisul nou ce stă la baza

revizuirii este reprezentat de declarația dată în fața organelor de urmărire

penală de către consultantul fiscal P.L. în cadrul dosarului penal nr. 2998/P/2009

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung la data de 20 noiembrie 2009,

în faza procesuală a efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi

penale prin care aceasta infirmă practic concluziile raportului de expertiză

contabilă efectuat în fața Curții de Apel Pitești, ce a stat la baza

pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei ce formează

obiectul revizuirii de față.

Revizuenta a reiterat în cuprinsul

cererii sale motivele pentru care instanța de recurs, admițând recursul formulat

de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș, a modificat hotărârea instanței de fond în sensul

respingerii acțiunii societății revizuente, cu referire amplă la argumentul

esențial și determinant avut în vedere în acest sens, respectiv raportul de

expertiză contabilă efectuat de către consultantul fiscal P.L.

S-a mai arătat că înscrisul nou

depus demonstrează infirmarea de către chiar consultantul fiscal P.L., în

declarația dată în fața organelor de cercetare penală a celor reținute în

raportul său de expertiză, prin aceea că se arată că, „diminuarea soldului

contului de produse finite cu suma de 6.624.804 RON a fost efectuată pentru a

pune de acord inventarierea faptică a produselor finite, la care nu s-au

înregistrat diferențe cantitative cu soldul scriptic valoric din contabilitate”,

deși în raportul de expertiză depus în dosarul instanței se reținuse tocmai

contrariul. Drept urmare, o atare situație neconformă însă cu susținerile

inițiale ale consultantului fiscal, a fost reținută și de către instanța de

recurs care în esență a apreciat că există o lipsă în gestiune în situația

concretă a cauzei și nu o simplă înregistrare greșită în contabilitate, fără

corespondent în realitate.

Revizuenta a arătat că acest înscris

nou care, dintr-o imposibilitate obiectivă datorată unei împrejurări mai presus

de voința sa, respectiv lipsa accesului la actele din dosarul de urmărire

penală privind-o pe d-na P.L. în faza secretă și necontradictorie a actelor

premergătoare, nu a putut fi prezentat instanței de recurs, mai cu seamă că

nici nu a fost cunoscută existența acestuia, este apt a produce efecte juridice

și totodată trebuie coroborat celelalte mijloace de probă administrate în cauză

cu consecința lipsirii de efecte a raportului de expertiză ce a stat a baza

pronunțării soluției în recurs.

În fine revizuenta, a mai arătat că

această declarație a d-nei expert P.L. se impune a fi examinată în contextul întregului

probatoriu ce analizează din punct de vedere organic constatările organelor de

control fiscal avute în vedere cu ocazia pronunțării soluției pe fond de către

Curtea de Apel Pitești.

În condițiile în care, din toate

aceste probe, ca și din poziția expertului judiciar este evidentă, cel puțin

eroarea comisă în raportul de expertiză efectuat în faza soluționării cauzei în

fața primei instanțe, rezultă că un astfel de raport nu poate sta la baza

judecării recursului, reținerile consultantului fiscal fiind contrare

adevărului dar și actelor contabile ale societății. Astfel, unica soluție de

îndreptate a hotărârii nelegale pronunțate de către instanța de recurs care în

mod obiectiv nu a putut cunoaște poziția d-nei P.L., este în opinia revizuentei

aceea de a se dispune admiterea căii extraordinare de retractare și de

schimbare a deciziei ce face obiectul revizuirii, în principal, prin trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de fond ce urmează a completa probatoriul prin

efectuarea unei noi expertize contabile.

Înaltei Curți de Casație și Justiție de încuviințare în principiu a cererii de

revizuire formulată de SC A.C. SA.

În cauza de față, la data de 7

decembrie 2011, prin Încheiere interlocutorie, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a examinat admisibilitatea cererii

de revizuire de față prin raportare la temeiul de drept invocat de revizuentă

și față de excepția inadmisibilității ridicată de intimata Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș.

S-a reținut, pe temeiul de drept

invocat, că exigențele legale ale ipotezei reglementată de textul legal mai sus

arătat sunt satisfăcute, în condițiile în care în discuție este un înscris nou,

ce nu a fost utilizat în procesul finalizat prin pronunțarea deciziei nr. 1752

din 30 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înscris preexistent

care nu a putut fi înfățișat de revizuenta dintr-o împrejurare mai presus de

voința sa. Totodată s-a arătat că acest înscris are forță probantă prin el

însuși (filele 109 – 112 dosar revizuire).

Curți asupra cererii de revizuire, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la conținutul și soluția

cuprinse în Încheierea pronunțată la data de 7 decembrie 2010, prin care s-a

statuat în sensul admiterii în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 5, teza 1, C. proc. civ., Înalta Curte, verificând

îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de lege pentru admiterea cererii de

revizuire de față, reține că această este admisibilă și întemeiată în sensul și

limitele în continuare arătate.

În primul rând este de menționat, în

acord cu cele anterior statuate în cauză, că cererea de revizuire de față

îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., în sensul că înscrisul invocat de revizuientă mai sus arătat, este nou și

nu a fost depus la dosarul cauzei până în prezent. Drept urmare, acest înscris

nu a fost avut în vedere de instanța de recurs la momentul soluționării

recursului prin Decizia nr. 1752/2010.

Totodată înscrisul invocat în

susținerea revizuirii este datat 12 noiembrie 2009, fiind astfel îndeplinită și

cerința anteriorității în raport cu data deciziei instanței de recurs, pronunțată

la 3 martie 2010. Înalta Curte apreciază că este satisfăcută și cerința vizând imposibilitatea

prezentării înscrisului doveditor dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, în condițiile în care s-a dovedit prin probele depuse la dosar

(dovada eliberării la data de 30 septembrie 2010 a unei copii de pe declarația

expertului P.L.) că societatea revizuentă nu avea cum să ia cunoștință de

existența și respectiv de conținutul declarației date de d-na expert P.L. în

fața organelor de cercetare penală din cadrul dosarului penal nr. 2098/P/2009

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung în faza procesuală a

efectuării actelor premergătoare a începerii urmării penale, fază procesuală ce

nu are caracter public.

În fine, raportat la întregul

material probator al cauzei ca și la motivele cererii revizuirii de față,

Înalta Curte apreciază că înscrisul în discuție este și determinant, în sensul

că potențial, ar fi de natură a atrage o altă soluție decât cea pronunțată de

instanța de control judiciar în recurs, în sensul în care, în măsura în care

pot exista și numai îndoieli în ceea ce privește o astfel de soluție raportat

la valoarea probatorie a înscrisului nou, se impune rejudecarea recursului, în

caz contrar motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

fiind în mod evident lipsit de efecte.

Raportat la jurisprudența anterioară

în materie și față de principiile cristalizate în literatura de specialitate

potrivit cu care în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi avute în

vedere declarațiile sau expertizele extrajudiciare ce nu au fost date în fața

organelor abilitate de lege sau nu au fost instrumentate de acestea, în acord

cu susținerile revizuentei, Înalta Curte apreciază că înscrisul nou invocat are

caracterul unei declarații judiciare, a fost dat în fața unui organ abilitat de

lege și în plus nu îi poate fi negată, de plano, orice valoare probatorie în

condițiile în care autorul unui raport de expertiză contabilă ce a servit drept

temei al pronunțării unei soluții de către instanța de recurs, ulterior își

infirmă practic propria lucrare.

Într-o astfel de situație în mod

evident pentru a crea societății revizuente posibilitatea de a beneficia de o

examinare tehnico – contabilă obiectivă, coerentă și concludentă se impune

valorificarea acestui înscris.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât revizuirea

ocupă un loc aparte în sistemul căilor extraordinare de atac în condițiile în

care, astfel cum s-a reținut și în doctrină o particularitate a revizuirii

constă în faptul că retractarea unei hotărâri se poate obține numai pentru

greșeli involuntare săvârșite de instanță în raport cu starea de fapt reținută

în hotărâre, fie în raport cu unele împrejurări ulterioare.

Din această perspectivă, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciind că înscrisul nou depus este cel puțin de

natură a degrada credibilitatea probelor constând în rapoartele de expertiză

contabilă și a arunca o îndoială asupra concluziilor formulate determinând potențial

o eroare involuntară a instanței de recurs asupra chestiunilor de fapt, în

temeiul art. 327 alin. (1) C. proc. civ. va încuviința cererea de revizuire de

față ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor legale impuse de textul

invocat ca temei al cererii de revizuire. În consecință, raportat la

argumentele mai sus înfățișate urmează a fi schimbată numai în parte hotărârea

atacată, respectiv Decizia nr. 1752 din 30 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în sensul

admiterii recursului formulat de recurentele Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței nr.

159 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești – secția de contencios

administrativ și fiscal și al casării acestei sentințe cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de rejudecare, în temeiul art.

129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., pentru clarificarea situației de fapt și de

drept ca și pentru corecta aplicare a legii urmează a dispune completarea

probatoriului cu efectuarea unei noi expertize contabile de specialitate, date

fiind îndoielile, în mod obiectiv generate în ceea ce privește expertiza

întocmită de d-na P.L. în cauză. Urmează a se stabili așadar pe baza unor

obiective de expertiză fixate de instanță și de părți, pertinente și

convingătoare, dacă a existat în realitate o lipsă în gestiunea societății

revizuente sau dacă stocul produselor finite a fost majorat exclusiv scriptic

urmarea unor erori de înregistrare contabilă, astfel cum a susținut revizuenta

– intimată.

Desigur că instanța de rejudecare va

putea dispune completarea probatoriului cu orice alte probe pe care le va

considera necesare și utile pentru lămurirea în întregime a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de SC A.C. SA Lerești împotriva Deciziei nr. 1752 din 30 martie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și

fiscal.

Schimbă în parte hotărârea atacată,

respectiv Decizia nr. 1752 din 30 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal după cum urmează:

Admite recursul declarat de Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș împotriva sentinței nr. 159 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal și în consecință casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2011.