ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2624/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2624/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 415 din 16 iunie

2009, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului A.C., studii medii,

agent de pază la SC "G." SRL Iași, cunoscut cu antecedente penale,

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., 74 lit. b), c)

raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 83

C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de

6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1005 din 28 februarie 2006

a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 1103 din 10 octombrie

2006 a Tribunalului Iași, rest de pedeapsă care va fi executat alături de

pedeapsa aplicată prin această hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa

unică de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat

inculpatului A.C., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal

sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 88

C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 21 iulie 2008 până la data de 10

august 2008.

A constatat că

Serviciul de Ambulanță nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În temeiul

dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească

statului suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul A.C. are vârsta de

34 de ani și a lucrat ca agent de pază la SC "G." SRL Iași, iar

datorită faptului că soția sa nu avea loc de muncă și avea trei copii minori,

inculpatul și-a luat concediu de paternitate, acesta încheindu-se în luna

noiembrie 2008.

Pe perioada

concediului de paternitate, inculpatul a lucrat pe bază de convenție la SC

"M.F." SRL, unde efectua transportul materialelor de construcții la

domiciliul clienților, suplimentându-și în acest mod veniturile pentru familia

sa.

Inculpatul a făcut

sport de performanță în tinerețe, fiind legitimat ca boxeur profesionist la

cluburile V. și P.M. din Iași.

Victima I.V., în

vârstă de 45 de ani, a fost cumnatul inculpatului, însă era separat în fapt de

soția sa care era plecată la muncă în Italia. Era un consumator notoriu de

băuturi alcoolice, rămăsese fără locuință și obișnuia să doarmă în cabina unui

camion abandonat vis-â-vis de depozitul de materiale de construcții, iar pentru

a obține bani pentru mâncare și băutură efectua diverse munci necalificate la

depozit, primind 10 RON pe zi.

Inculpatul avea o

atitudine protectoare față de victimă, datorită condițiilor mizere în care

trăia aceasta, cât și datorită faptului că victima era în permanentă stare de

ebrietate, nu reușea să-și îndeplinească sarcinile încredințate de patronul

firmei, fiind în permanență ținta ironiilor și chiar a agresiunilor celorlalți

muncitori.

La data de 18 iulie

2008, la depozitul firmei s-a descărcat o cantitate de materiale de

construcții, var și gleturi, ambalate în saci de hârtie, iar la plecarea sa

acasă, în jurul orelor 20,00, inculpatul i-a cerut victimei să acopere sacii cu

folii de polietilenă pentru a nu fi udați. Datorită stării de ebrietate, I.V. a

uitat să acopere sacii, astfel că o parte din materialele de construcții s-au

degradat datorită ploii căzute în acea noapte.

Incidentul l-a

nemulțumit pe patronul firmei, care i-a reproșat inculpatului lipsa de

diligență, în discuție intervenind și I.V., care era în stare de ebrietate și

care a susținut că inculpatul avea obligația de a asigura materialele.

Patronul A.M.S.M. a

refuzat să-i dea o țigară victimei, reproșându-i că este sub influența

băuturilor alcoolice de la prima oră a dimineții, iar în momentul imediat

următor, inculpatul a alergat spre cumnatul său mimând mișcări de arte

marțiale, a ridicat talpa piciorului drept spre pieptul victimei și a lovit-o

cu piciorul în zona costală stângă a pieptului.

Lovitura a proiectat

victima pe spate, iar în cădere acesta s-a lovit cu capul de beton, zgomotul

produs de impactul craniului cu betonul șoselei fiind auzit de martorii B.C. și

C.C.I. Imediat inculpatul i-a acordat primul ajutor victimei, a stropit-o cu

apă peste față și a ajutat-o să se ridice, însă martorii au sesizat că acesta

se resimțea în urma loviturii, îi curgea sânge din nas și de la cot și a fost

rezemată de inculpat de niște paleți cu saci până și-a revenit.

Victima a continuat a

lucreze în depozit încărcând saci cu nisip, dar datorită faptului că se simțea

rău, în jurul orelor 10,00 a întrerupt lucrul, a mers la un magazin din

apropiere pentru a cumpăra țigări pentru patron, însă a revenit cu o sticlă de

bere de 1,2 l, astfel că patronul, nemulțumit de atitudinea acesteia, a

trimis-o să se culce în cabina camionului unde obișnuia să doarmă.

În jurul orelor

12,00, patronul A.M.S.M. l-a trimis pe inculpat să vadă ce face I.V., iar

acesta a revenind panicat, spunând că victima este vânătă la față și pare

decedată. A sunat apoi la 112, după care i-a cerut martorului C.C.I. să-l ajute

să coboare victima din cabina autocamionului, solicitându-i totodată să nu

spună lucrătorilor de poliție despre incidentul petrecut în dimineața aceleiași

zile.

Întrucât martorul a

refuzat să-l ajute, inculpatul a coborât singur victima din cabină, a așezat-o

pe iarbă, cu fața în sus și a acoperit-o cu o pătură, iar la sosirea Ambulanței

și a organelor de poliție le-a spus că aceasta era poziția în care a găsit

victima decedată.

Din concluziile

raportului de necropsie medico-legală nr. 5361/C din 25 septembrie 2008

întocmit de I.M.L. Iași rezultă că moartea lui I.V. a fost violentă, s-a

datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutiv unui

politraumatism cu fractură de bază de craniu și calotă craniană, hemoragii

subarahnoidiene, contuzie cerebrală și multiple fracturi costale.

Leziunile s-au putut

produce prin lovire urmată de cădere, cu impact cranian pe suprafețe dure, iar

între leziunile cranio-cerebrale și deces există o legătură directă de

cauzalitate,

Valoarea alcoolemiei

victimei în momentul decesului era de 2,25 gr. ‰.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de către instanță a fost dovedită, pe deplin, cu

următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de

cercetare la fața locului și planșele foto executate cu aceeași ocazie;

- raportul de

necropsie medico-legală nr. 5361/C din 25 septembrie 2008 întocmit de I.M.L.

Iași;

- declarațiile

martorilor oculari C.C.I., B.C. și A.M.S.M., C.C.;

- procesele-verbale

de confruntare a inculpatului cu martorii C.C.I. și B.C.;

- declarațiile

inculpatului de recunoaștere parțială;

- înscrisurile depuse

la dosar de inculpat;

- relațiile

comunicate de Serviciul de Stare Civilă din care rezultă că nu a fost

solicitată deschiderea Anexei 24 cu privire la defunctul I.V. precum și

declarația numitei V.L.C., fiica victimei.

Inculpatul a adoptat

o poziție procesuală parțial corespunzătoare, în sensul că a prezentat mai

multe variante privind desfășurarea evenimentelor din dimineața de 19 iulie

2008.

Astfel, inițial a

negat că a lovit victima cu piciorul în piept, susținând că a efectuat niște

mișcări specifice artelor marțiale, cu mâinile și picioarele, iar victima s-a

speriat, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, în cădere lovindu-se cu capul

de asfaltul șoselei.

Ulterior, inclusiv în

declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit și a

recunoscut că a atins victima cu piciorul în piept, însă, deși nu a lovit-o cu

intensitate, datorită stării sale obișnuite de ebrietate, victima a căzut pe

spate și s-a lovit cu capul de beton, reflexele sale fiind anihilate de

consumul de alcool.

Atitudinea

manifestată ulterior de către inculpat relevă regretul sincer față de urmările

faptei sale, el suportând toate cheltuielile legate de înmormântarea victimei

și ajutând familia acestuia cu o sumă de bani.

Depoziția sa din

cursul cercetării judecătorești se coroborează cu declarațiile martorilor

oculari C.C.I. și B.C., persoane care au perceput direct momentul în care

inculpatul a lovit victima cu piciorul în piept, precum și dezechilibrarea

acesteia și impactul, în cădere, cu capul de betonul șoselei. Aceeași martori

au relatat că inculpatul a acordat ajutor cumnatului său care era lovit la

cotul stâng și căruia îi curgea sânge din nas, în sensul că l-a ridicat, l-a

stropit cu apă pentru a-și reveni și l-a sprijinit cu spatele de niște paleți

cu materiale de construcții.

Audierea martorului

B.C. în cursul cercetării judecătorești nu a putut fi realizată, întrucât

demersurile repetate întreprinse de către instanță pentru a asigura prezența

acestuia în instanță au rămas fără rezultat, mandatele de aducere emise pe

numele acestui martor nefiind executate din motive obiective. În consecință,

instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 327 C. proc. pen., în sensul

că a dispus citirea depoziției dată de martor în cursul urmăririi penale,

depoziție de care a ținut seama la pronunțarea hotărârii. Modul în care s-a

derulat incidentul a fost perceput și de către martorul C.C. care se afla în

cabina unui camion parcat în apropierea locului în care a căzut victima, însă

acesta a declarat că nu a observat ce s-a întâmplat între inculpat și victimă,

ci doar că a observat în jurul orelor 13,00, că victima era culcată în dreptul

unui camion, era acoperită cu o pătură, iar la fața locului era o mașină a

poliției.

Martorul A.M.S.M.,

patronul depozitului la care lucrau inculpatul și victima a relatat despre

faptul că victima obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces, iar

inculpatul avea grijă de aceasta, în considerarea legăturilor de familie dintre

cei doi. Martorul nu a perceput direct momentul lovirii, însă a văzut victima

căzută la pământ și pe inculpat udând-o cu apă și acordându-i primul ajutor.

În circumstanțiere,

inculpatul a atașat la dosarul cauzei mai multe înscrisuri extrajudiciare,

respectiv caracterizări făcute inculpatului de SC "G." SRL, de SC

"M.F." SRL și de numitul L.P., iar instanța a solicitat Serviciului

Cazier Judiciar din cadrul I.P.J. Iași, fișa de cazier actualizată a

inculpatului A.C.

Instanța de fond a

reținut că, în drept, fapta inculpatului A.C. care la data de 19 iulie 2008, în

jurul orelor 8,30, i-a aplicat victimei I.V. o lovitură cu talpa piciorului în

zona costală stângă a pieptului, cauzându-i fracturi costale, iar prin căderea

pe spate a acestuia și lovirea cu partea din spate a craniului de betonul

șoselei, fractură de bază de craniu și calotă craniană cu hemoragii

subarahnoidiene, care au dus la decesul victimei după aproximativ trei ore,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen., cu aplicarea

art. 40 C. pen.

S-a mai reținut că,

în cauză nu sunt probe certe că inculpatul ar fi fost provocat, ci din contră,

rezultă fără dubiu că el a inițiat incidentul, îndreptându-se către victimă și

aplicându-i o lovitură cu piciorul, cu intensitate mare (dovadă fiind

fracturile costale multiple cauzate victimei), în zona pieptului, acționând cu

praeterintenție.

Praeterintenția

presupune că făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima pentru a-i

produce o vătămare corporală, dar se produce un rezultat mai grav, respectiv

moartea acesteia, rezultat pe care nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l

prevadă. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă în ceea ce privește

rezultatul mai puțin grav, în sensul că deși nu a urmărit vătămarea corporală a

victimei, prin modul în care a acționat a acceptat eventualitatea producerii

acestui rezultat, dar a fost în culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav,

pe care nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Astfel, cunoscând

starea de ebrietate a victimei, precum și faptul că aceasta se afla pe o șosea

asfaltată, inculpatul, sportiv de performanță, care își cunoștea forța

loviturilor sale datorită disciplinei impuse de practicarea artelor marțiale,

date fiind condițiile concrete în care a acționat, trebuia și putea să prevadă

că victima nu va fi în stare să-și mențină echilibrul, existând posibilitatea

să cadă, iar în cădere să sufere leziuni grave și chiar să-și piardă viață, în

speță fiind întrunite toate elementele infracțiunii prev. de art 183 C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța de fond a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., relative la scopul

pedepsei și la criteriile generale de individualizare, cu referire la:

dispozițiile generale ale Codului penal, la limitele de pedeapsă prevăzute de

partea specială, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de

împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile

produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei.

Astfel, a ținut cont

pe de o parte de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 5 ani la

15 ani închisoare, de împrejurările care au generat incidentul, de natura

relațiilor dintre inculpat și victimă, relații caracterizate ca fiind cordiale,

iar pe de altă parte de poziția procesuală relativ corectă a inculpatului,

faptul că acesta a regretat urmările faptei sale, a suportat în exclusivitate

cheltuielile de înmormântare a victimei, s-a prezentat în fața organelor

judiciare și a cooperat cu acestea, este tânăr, este căsătorit și are trei

copii în întreținere, dar și de împrejurarea că în antecedență are o condamnare

la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru o

infracțiune de lovire sau alte violențe.

Raportat la această

condamnare anterioară, fapta pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta

cauză a fost comisă în stare de pluralitate intermediară prev. de art. 40 C.

pen., cu consecința incidenței disp. art. 83 C. pen. relativ la revocarea

suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte

infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Cum pentru pedeapsa

de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1005 din 28 februarie

2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 1103 din 10

octombrie 2006 a Tribunalului Iași s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani

și 6 luni, termen care s-a împlinit la data de 10 octombrie 2008, iar

infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă la data de 19

iulie 2008, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni

închisoare este obligatorie.

Funcțiile pedepsei,

respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive -

general și special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa

pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca și pe

individul care a comis o faptă ilicită, concretă, să satisfacă scopul legii

penale de a nu mai comite infracțiuni și de a păstra intacte valorile sociale

fundamentale, implicit condițiile esențiale de existență a societății.

Individualizarea

sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura

și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și

libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost

vătămate prin comiterea infracțiunii.

Instanța de fond a

apreciat că, în speță, pentru asigurarea securității sociale a valorilor

ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieții se impune

aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea, al cărui cuantum a fost

stabilit sub limita specială minimă prevăzută de textul de incriminare,

consecință a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c)

C. pen., respectiv stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara prejudiciul cauzat și atitudinea inculpatului după

săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în cursul procesului.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța a solicitat relații de la Consiliul Local al

Municipiului Iași - Serviciul de Stare Civilă privind anexa 24 cu moștenitorii

defunctului I.V., iar cu Adresa nr. 4055 din 16 aprilie 2009 serviciul de

specialitate din cadrul Consiliul Local al Municipiului Iași a comunicat

instanței că nu a fost solicitată deschiderea Anexei 24.

A fost audiată numita

V.L.C., fiica victimei I.V., care a declarat că nu se constituie parte civilă

în cauză și nu are pretenții de nicio natură de la inculpat. A susținut

totodată că inculpatul a fost cel care a suportat cheltuielile de înmormântare,

iar mama sa și fratele ei sunt plecați din țară de aproximativ 2 ani de zile,

relațiile dintre părinții săi fiind compromise datorită faptului că tatăl său

consuma băuturi alcoolice în exces.

Instanța de fond a

reținut că, potrivit Adresei nr. 1879 din 22 aprilie 2009 emisă de Serviciul de

Ambulanță Iași, această instituție nu se constituie parte civilă în prezenta

cauză, iar transportul numitului I.V. nu figurează în evidențele sale la data

de 19 iulie 2008.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și inculpatul A.C.

Prin apelul declarat

de parchet s-a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei

individualizări judiciare a pedepsei, susținându-se că pedeapsa este deosebit

de blândă față de existența antecedentelor penale și comiterea infracțiunii de

violență, preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni se poate realiza prin

aplicarea unei pedepse mai aspre.

Prin motivele scrise

inculpatul a solicitat reevaluarea materialului probator și redozarea pedepsei

spre minimul special, având în vedere faptul că nu a intenționat să lovească

victima și nu a realizat consecințele faptei sale, a regretat faptele comise, a

intervenit și a încunoștințat serviciul de ambulanță, iar ulterior decesului

s-a ocupat de înmormântarea victimei.

Prin Decizia penală

nr. 143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.C., împotriva Sentinței penale nr. 415

din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 9294/99/2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre, examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor

formulate cât și din oficiu, instanța de apel a constatat că apelurile de față

sunt nefondate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că la individualizarea judiciară a

pedepsei instanța fondului a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a cadrului penal,

gradul de pericol social al faptei săvârșite cât și datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Fapta comisă de

inculpat, în condițiile dovedite prin materialul probator administrat în cauză,

a constat în acțiunea de lovire a victimei, cu talpa piciorului în zona

toracică.

Datorită stării

avansate de ebrietate, alcoolemia la momentul decesului fiind de 2,25 gr. ‰,

victima s-a dezechilibrat, iar prin căderea pe spate, impactul capului cu

betonul șoselei a condus la fracturarea craniului și a calotei craniene, fapt

ce a condus la decesul acesteia după aproximativ trei ore.

Este de asemenea

dovedit faptul că victima a fost cumnatul inculpatului și că acesta din urmă îi

acorda protecție încercând s-o ajute în depășirea dificultăților financiare.

Inculpatul a avut o

conduită relativ sinceră, a manifestat o atitudine de regret față de cele

întâmplate și s-a ocupat de înmormântarea victimei.

Este unicul

întreținător al familiei compusă din cinci persoane - trei copii de vârstă

școlară - iar în prezent este angajat la SC "A.M." SRL Iași.

Împrejurările ce țin

de conduita inculpatului, respectiv comportamentul acestuia în cursul

procesului penal, cât și contribuția efectivă la înmormântarea victimei au fost

reținute de instanța de fond prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. b) și c) C. pen., pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare fiind

corect individualizată, neexistând temei de majorare sau de reducere a

acesteia.

Împotriva hotărârii

instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin

concluziile orale puse de apărător, a reiterat solicitarea formulată în apel de

reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, față de

circumstanțele producerii faptei și de circumstanțele sale personale.

Examinând cauza prin

prisma motivului de recurs invocat și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Instanța de fond a

reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului,

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei

comise încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța

de fond a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul

naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica

întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind

greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.

Sub acest aspect,

Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de

art. 52 C. pen.

Potrivit textului de

lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare

a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

săvârșirii altor fapte penale.

Înalta Curte constată

că reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și schimbarea modalității de

executare nu se justifică, față de gradul de pericol social al faptei săvârșită

de inculpat, care a dovedit perseverență infracțională, fiind condamnat

anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură.

Elementele favorabile

inculpatului, respectiv împrejurările concrete în care a săvârșit fapta,

situația personală a acestuia, atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului

penal, faptul că a suportat în exclusivitate cheltuielile de înmormântare a

victimei, au fost valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub

minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.

împotriva Deciziei penale nr. 143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr.

143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2010.