ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2624/2010

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 415 din 16 iunie 2009, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului A.C., studii medii, agent de pază la SC "G." SRL Iași, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., 74 lit. b), c) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza disp. art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1005 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 1103 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Iași, rest de pedeapsă care va fi executat alături de pedeapsa aplicată prin această hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa unică de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului A.C., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 iulie 2008 până la data de 10 august 2008. A constatat că Serviciul de Ambulanță nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. În temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul A.C. are vârsta de 34 de ani și a lucrat ca agent de pază la SC "G." SRL Iași, iar datorită faptului că soția sa nu avea loc de muncă și avea trei copii minori, inculpatul și-a luat concediu de paternitate, acesta încheindu-se în luna noiembrie 2008. Pe perioada concediului de paternitate, inculpatul a lucrat pe bază de convenție la SC "M.F." SRL, unde efectua transportul materialelor de construcții la domiciliul clienților, suplimentându-și în acest mod veniturile pentru familia sa. Inculpatul a făcut sport de performanță în tinerețe, fiind legitimat ca boxeur profesionist la cluburile V. și P.M. din Iași. Victima I.V., în vârstă de 45 de ani, a fost cumnatul inculpatului, însă era separat în fapt de soția sa care era plecată la muncă în Italia.

Era un consumator notoriu de băuturi alcoolice, rămăsese fără locuință și obișnuia să doarmă în cabina unui camion abandonat vis-â-vis de depozitul de materiale de construcții, iar pentru a obține bani pentru mâncare și băutură efectua diverse munci necalificate la depozit, primind 10 RON pe zi. Inculpatul avea o atitudine protectoare față de victimă, datorită condițiilor mizere în care trăia aceasta, cât și datorită faptului că victima era în permanentă stare de ebrietate, nu reușea să-și îndeplinească sarcinile încredințate de patronul firmei, fiind în permanență ținta ironiilor și chiar a agresiunilor celorlalți muncitori. La data de 18 iulie 2008, la depozitul firmei s-a descărcat o cantitate de materiale de construcții, var și gleturi, ambalate în saci de hârtie, iar la plecarea sa acasă, în jurul orelor 20,00, inculpatul i-a cerut victimei să acopere sacii cu folii de polietilenă pentru a nu fi udați.

Datorită stării de ebrietate, I.V. a uitat să acopere sacii, astfel că o parte din materialele de construcții s-au degradat datorită ploii căzute în acea noapte. Incidentul l-a nemulțumit pe patronul firmei, care i-a reproșat inculpatului lipsa de diligență, în discuție intervenind și I.V., care era în stare de ebrietate și care a susținut că inculpatul avea obligația de a asigura materialele. Patronul A.M.S.M. a refuzat să-i dea o țigară victimei, reproșându-i că este sub influența băuturilor alcoolice de la prima oră a dimineții, iar în momentul imediat următor, inculpatul a alergat spre cumnatul său mimând mișcări de arte marțiale, a ridicat talpa piciorului drept spre pieptul victimei și a lovit-o cu piciorul în zona costală stângă a pieptului.

Lovitura a proiectat victima pe spate, iar în cădere acesta s-a lovit cu capul de beton, zgomotul produs de impactul craniului cu betonul șoselei fiind auzit de martorii B.C. și C.C.I. Imediat inculpatul i-a acordat primul ajutor victimei, a stropit-o cu apă peste față și a ajutat-o să se ridice, însă martorii au sesizat că acesta se resimțea în urma loviturii, îi curgea sânge din nas și de la cot și a fost rezemată de inculpat de niște paleți cu saci până și-a revenit. Victima a continuat a lucreze în depozit încărcând saci cu nisip, dar datorită faptului că se simțea rău, în jurul orelor 10,00 a întrerupt lucrul, a mers la un magazin din apropiere pentru a cumpăra țigări pentru patron, însă a revenit cu o sticlă de bere de 1,2 l, astfel că patronul, nemulțumit de atitudinea acesteia, a trimis-o să se culce în cabina camionului unde obișnuia să doarmă.

În jurul orelor 12,00, patronul A.M.S.M. l-a trimis pe inculpat să vadă ce face I.V., iar acesta a revenind panicat, spunând că victima este vânătă la față și pare decedată. A sunat apoi la 112, după care i-a cerut martorului C.C.I. să-l ajute să coboare victima din cabina autocamionului, solicitându-i totodată să nu spună lucrătorilor de poliție despre incidentul petrecut în dimineața aceleiași zile. Întrucât martorul a refuzat să-l ajute, inculpatul a coborât singur victima din cabină, a așezat-o pe iarbă, cu fața în sus și a acoperit-o cu o pătură, iar la sosirea Ambulanței și a organelor de poliție le-a spus că aceasta era poziția în care a găsit victima decedată. Din concluziile raportului de necropsie medico-legală nr. 5361/C din 25 septembrie 2008 întocmit de I.M.L.

Iași rezultă că moartea lui I.V. a fost violentă, s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute consecutiv unui politraumatism cu fractură de bază de craniu și calotă craniană, hemoragii subarahnoidiene, contuzie cerebrală și multiple fracturi costale. Leziunile s-au putut produce prin lovire urmată de cădere, cu impact cranian pe suprafețe dure, iar între leziunile cranio-cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate, Valoarea alcoolemiei victimei în momentul decesului era de 2,25 gr. ‰. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță a fost dovedită, pe deplin, cu următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto executate cu aceeași ocazie; - raportul de necropsie medico-legală nr. 5361/C din 25 septembrie 2008 întocmit de I.M.L.

Iași; - declarațiile martorilor oculari C.C.I., B.C. și A.M.S.M., C.C.; - procesele-verbale de confruntare a inculpatului cu martorii C.C.I. și B.C.; - declarațiile inculpatului de recunoaștere parțială; - înscrisurile depuse la dosar de inculpat; - relațiile comunicate de Serviciul de Stare Civilă din care rezultă că nu a fost solicitată deschiderea Anexei 24 cu privire la defunctul I.V. precum și declarația numitei V.L.C., fiica victimei. Inculpatul a adoptat o poziție procesuală parțial corespunzătoare, în sensul că a prezentat mai multe variante privind desfășurarea evenimentelor din dimineața de 19 iulie 2008. Astfel, inițial a negat că a lovit victima cu piciorul în piept, susținând că a efectuat niște mișcări specifice artelor marțiale, cu mâinile și picioarele, iar victima s-a speriat, s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, în cădere lovindu-se cu capul de asfaltul șoselei.

Ulterior, inclusiv în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit și a recunoscut că a atins victima cu piciorul în piept, însă, deși nu a lovit-o cu intensitate, datorită stării sale obișnuite de ebrietate, victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de beton, reflexele sale fiind anihilate de consumul de alcool. Atitudinea manifestată ulterior de către inculpat relevă regretul sincer față de urmările faptei sale, el suportând toate cheltuielile legate de înmormântarea victimei și ajutând familia acestuia cu o sumă de bani. Depoziția sa din cursul cercetării judecătorești se coroborează cu declarațiile martorilor oculari C.C.I. și B.C., persoane care au perceput direct momentul în care inculpatul a lovit victima cu piciorul în piept, precum și dezechilibrarea acesteia și impactul, în cădere, cu capul de betonul șoselei.

Aceeași martori au relatat că inculpatul a acordat ajutor cumnatului său care era lovit la cotul stâng și căruia îi curgea sânge din nas, în sensul că l-a ridicat, l-a stropit cu apă pentru a-și reveni și l-a sprijinit cu spatele de niște paleți cu materiale de construcții. Audierea martorului B.C. în cursul cercetării judecătorești nu a putut fi realizată, întrucât demersurile repetate întreprinse de către instanță pentru a asigura prezența acestuia în instanță au rămas fără rezultat, mandatele de aducere emise pe numele acestui martor nefiind executate din motive obiective. În consecință, instanța a procedat în conformitate cu disp. art. 327 C. proc. pen., în sensul că a dispus citirea depoziției dată de martor în cursul urmăririi penale, depoziție de care a ținut seama la pronunțarea hotărârii.

Modul în care s-a derulat incidentul a fost perceput și de către martorul C.C. care se afla în cabina unui camion parcat în apropierea locului în care a căzut victima, însă acesta a declarat că nu a observat ce s-a întâmplat între inculpat și victimă, ci doar că a observat în jurul orelor 13,00, că victima era culcată în dreptul unui camion, era acoperită cu o pătură, iar la fața locului era o mașină a poliției. Martorul A.M.S.M., patronul depozitului la care lucrau inculpatul și victima a relatat despre faptul că victima obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces, iar inculpatul avea grijă de aceasta, în considerarea legăturilor de familie dintre cei doi. Martorul nu a perceput direct momentul lovirii, însă a văzut victima căzută la pământ și pe inculpat udând-o cu apă și acordându-i primul ajutor.

În circumstanțiere, inculpatul a atașat la dosarul cauzei mai multe înscrisuri extrajudiciare, respectiv caracterizări făcute inculpatului de SC "G." SRL, de SC "M.F." SRL și de numitul L.P., iar instanța a solicitat Serviciului Cazier Judiciar din cadrul I.P.J. Iași, fișa de cazier actualizată a inculpatului A.C. Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A.C. care la data de 19 iulie 2008, în jurul orelor 8,30, i-a aplicat victimei I.V. o lovitură cu talpa piciorului în zona costală stângă a pieptului, cauzându-i fracturi costale, iar prin căderea pe spate a acestuia și lovirea cu partea din spate a craniului de betonul șoselei, fractură de bază de craniu și calotă craniană cu hemoragii subarahnoidiene, care au dus la decesul victimei după aproximativ trei ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute și pedepsite de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen.

S-a mai reținut că, în cauză nu sunt probe certe că inculpatul ar fi fost provocat, ci din contră, rezultă fără dubiu că el a inițiat incidentul, îndreptându-se către victimă și aplicându-i o lovitură cu piciorul, cu intensitate mare (dovadă fiind fracturile costale multiple cauzate victimei), în zona pieptului, acționând cu praeterintenție. Praeterintenția presupune că făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima pentru a-i produce o vătămare corporală, dar se produce un rezultat mai grav, respectiv moartea acesteia, rezultat pe care nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă în ceea ce privește rezultatul mai puțin grav, în sensul că deși nu a urmărit vătămarea corporală a victimei, prin modul în care a acționat a acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat, dar a fost în culpă în ceea ce privește rezultatul mai grav, pe care nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Astfel, cunoscând starea de ebrietate a victimei, precum și faptul că aceasta se afla pe o șosea asfaltată, inculpatul, sportiv de performanță, care își cunoștea forța loviturilor sale datorită disciplinei impuse de practicarea artelor marțiale, date fiind condițiile concrete în care a acționat, trebuia și putea să prevadă că victima nu va fi în stare să-și mențină echilibrul, existând posibilitatea să cadă, iar în cădere să sufere leziuni grave și chiar să-și piardă viață, în speță fiind întrunite toate elementele infracțiunii prev. de art 183 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., relative la scopul pedepsei și la criteriile generale de individualizare, cu referire la: dispozițiile generale ale Codului penal, la limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de împrejurările care au generat conflictul, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei.

Astfel, a ținut cont pe de o parte de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 5 ani la 15 ani închisoare, de împrejurările care au generat incidentul, de natura relațiilor dintre inculpat și victimă, relații caracterizate ca fiind cordiale, iar pe de altă parte de poziția procesuală relativ corectă a inculpatului, faptul că acesta a regretat urmările faptei sale, a suportat în exclusivitate cheltuielile de înmormântare a victimei, s-a prezentat în fața organelor judiciare și a cooperat cu acestea, este tânăr, este căsătorit și are trei copii în întreținere, dar și de împrejurarea că în antecedență are o condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru o infracțiune de lovire sau alte violențe.

Raportat la această condamnare anterioară, fapta pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză a fost comisă în stare de pluralitate intermediară prev. de art. 40 C. pen., cu consecința incidenței disp. art. 83 C. pen. relativ la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare. Cum pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1005 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 1103 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Iași s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen care s-a împlinit la data de 10 octombrie 2008, iar infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă la data de 19 iulie 2008, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare este obligatorie.

Funcțiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive - general și special -, privesc modul în care ar trebui să fie concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale în colectiv, ca și pe individul care a comis o faptă ilicită, concretă, să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracțiuni și de a păstra intacte valorile sociale fundamentale, implicit condițiile esențiale de existență a societății. Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

Instanța de fond a apreciat că, în speță, pentru asigurarea securității sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieții se impune aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea, al cărui cuantum a fost stabilit sub limita specială minimă prevăzută de textul de incriminare, consecință a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen., respectiv stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră în cursul procesului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a solicitat relații de la Consiliul Local al Municipiului Iași - Serviciul de Stare Civilă privind anexa 24 cu moștenitorii defunctului I.V., iar cu Adresa nr. 4055 din 16 aprilie 2009 serviciul de specialitate din cadrul Consiliul Local al Municipiului Iași a comunicat instanței că nu a fost solicitată deschiderea Anexei 24. A fost audiată numita V.L.C., fiica victimei I.V., care a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și nu are pretenții de nicio natură de la inculpat. A susținut totodată că inculpatul a fost cel care a suportat cheltuielile de înmormântare, iar mama sa și fratele ei sunt plecați din țară de aproximativ 2 ani de zile, relațiile dintre părinții săi fiind compromise datorită faptului că tatăl său consuma băuturi alcoolice în exces.

Instanța de fond a reținut că, potrivit Adresei nr. 1879 din 22 aprilie 2009 emisă de Serviciul de Ambulanță Iași, această instituție nu se constituie parte civilă în prezenta cauză, iar transportul numitului I.V. nu figurează în evidențele sale la data de 19 iulie 2008. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.C. Prin apelul declarat de parchet s-a invocat netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei, susținându-se că pedeapsa este deosebit de blândă față de existența antecedentelor penale și comiterea infracțiunii de violență, preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni se poate realiza prin aplicarea unei pedepse mai aspre.

Prin motivele scrise inculpatul a solicitat reevaluarea materialului probator și redozarea pedepsei spre minimul special, având în vedere faptul că nu a intenționat să lovească victima și nu a realizat consecințele faptei sale, a regretat faptele comise, a intervenit și a încunoștințat serviciul de ambulanță, iar ulterior decesului s-a ocupat de înmormântarea victimei. Prin Decizia penală nr. 143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A.C., împotriva Sentinței penale nr. 415 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 9294/99/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, instanța de apel a constatat că apelurile de față sunt nefondate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța fondului a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a cadrului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Fapta comisă de inculpat, în condițiile dovedite prin materialul probator administrat în cauză, a constat în acțiunea de lovire a victimei, cu talpa piciorului în zona toracică.

Datorită stării avansate de ebrietate, alcoolemia la momentul decesului fiind de 2,25 gr. ‰, victima s-a dezechilibrat, iar prin căderea pe spate, impactul capului cu betonul șoselei a condus la fracturarea craniului și a calotei craniene, fapt ce a condus la decesul acesteia după aproximativ trei ore. Este de asemenea dovedit faptul că victima a fost cumnatul inculpatului și că acesta din urmă îi acorda protecție încercând s-o ajute în depășirea dificultăților financiare. Inculpatul a avut o conduită relativ sinceră, a manifestat o atitudine de regret față de cele întâmplate și s-a ocupat de înmormântarea victimei. Este unicul întreținător al familiei compusă din cinci persoane - trei copii de vârstă școlară - iar în prezent este angajat la SC "A.M." SRL Iași.

Împrejurările ce țin de conduita inculpatului, respectiv comportamentul acestuia în cursul procesului penal, cât și contribuția efectivă la înmormântarea victimei au fost reținute de instanța de fond prin aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen., pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare fiind corect individualizată, neexistând temei de majorare sau de reducere a acesteia. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care, prin concluziile orale puse de apărător, a reiterat solicitarea formulată în apel de reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, față de circumstanțele producerii faptei și de circumstanțele sale personale.

Examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizarea judiciară a pedepsei, nefiind fondată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de natură a satisface exigențele impuse de art. 52 C. pen. Potrivit textului de lege invocat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Înalta Curte constată că reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și schimbarea modalității de executare nu se justifică, față de gradul de pericol social al faptei săvârșită de inculpat, care a dovedit perseverență infracțională, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură. Elementele favorabile inculpatului, respectiv împrejurările concrete în care a săvârșit fapta, situația personală a acestuia, atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, faptul că a suportat în exclusivitate cheltuielile de înmormântare a victimei, au fost valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.