ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1535/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 486/P/2011 din 20 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.E.A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele: La data de 17 iulie 2011, inculpatul M.E.A. a condus autoturismul, pe bd. G.C. din municipiul Galați, pe direcția de deplasare dinspre str. B. spre str. R.N.

Pe timpul deplasării, lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier Galați au surprins aparatul radar că inculpatul M.E.A. circula cu o viteză de 74 km/h, prin localitate. În acest context, lucrătorii de poliție l-au oprit, regulamentar, pe inculpat. Cu acea ocazie, inculpatul M.E.A. a precizat lucrătorilor de poliție că nu avea documentele legale asupra sa. Deoarece nu purta centura de siguranță, nu avea documentele legale asupra sa și pentru că a condus cu o viteză de 74 km/h în localitate, lucrătorii de poliție au întocmit procesul-verbal din 17 iulie 2011, ora 11.57, și au aplicat inculpatului o amendă în sumă de 268 RON și 4 puncte de penalizare. În urma verificărilor efectuate de lucrătorii de poliție, prin apel unic de urgență 112, s-a comunicat că inculpatului i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 22 mai 2011 pe o perioadă de 90 zile.

Fiind întrebat în legătură cu aceste aspecte, în prezența martorului C.F.C., inculpatul a precizat lucrătorilor de poliție că a predat permisul de conducere la Serviciul Poliției Rutiere Galați, unde i s-a emis o dovadă provizorie fără valabilitate, însă perioada de suspendare a expirat. De asemenea, inculpatul a menționat că a condus autoturismul pe str. D.C. până la benzinărie de pe bd. G.C. și că voia să se întoarcă la domiciliul său. Prin adresa din 05 octombrie 2011, Serviciul Rutier Vaslui a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați xerocopii de pe adresele din 13 mai 2011 emise către Serviciul Rutier Galați și către inculpatul M.E.A., precum și de pe confirmarea de primire.

Astfel, prin adresa cu din 13 mai 2011, Serviciul Rutier Vaslui a comunicat că inculpatului i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 120 zile, începând cu data de 22 mai 2011. La data de 26 mai 2011, ora 15.26, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Galați au eliberat inculpatului dovada fără drept de circulație, în care s-a menționat în mod expres „suspendarea începe cu data de 22 mai 2011/120 zile”. Fiind audiat, cu respectarea drepturilor procesuale, inculpatul M.E.A. a declarat că „în anul 2010, iarna, data nu o mai rețin exact, am fost surprins cu aparatul radar în municipiu Bârlad având o viteză de 101 km/h. Am formulat contestație la Judecătoria Bârlad, contestație care mi-a fost respinsă”.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat că, la data de 22 mai 2011, a predat permisul de conducere la Serviciul Poliției Rutiere Galați, unde i s-a eliberat o dovadă de predare a permisului, însă nu i s-a comunicat perioada suspendării. În final, inculpatul a menționat că avea cunoștință că i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 3 luni de zile, însă a avut convingerea că perioada respectivă a expirat. În fața instanței de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M.E.A. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta în modalitatea reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le însușește.

Instanța a procedat la audierea inculpatului, respectiv a luat act de manifestarea de voință a acestuia și a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. Instanța a reținut că din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal; declarații martor asistent; adresa din 05 octombrie 2011; adresa din 13 mai 2011 emise de Serviciul Rutier Vaslui, dovadă) coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței rezultă că în ziua de 17 iulie 2011, în jurul orei 11.57, inculpatul M.E.A. a condus autoturismul, pe bd. G.C. din municipiul Galați, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată din data de 22 mai 2011. Constatând săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a unei fapte prevăzute de legea penală, rămâne de analizat dacă fapta prezintă pericol social – aceasta fiind, potrivit prevederilor art. 17 C. pen., una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen. Astfel, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă (relatate anterior), urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, avocat în cadrul Baroului Galați, fără antecedente penale, cunoscut ca o persoană cu o conduită exemplară atât în relațiile de serviciu, cât și în societate, ținând cont totodată și de conduita manifestată pe parcursul procesului penal, recunoașterea sinceră și regretarea faptei, instanța apreciază că prin conținutul ei concret, fapta inculpatului aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege (siguranța participanților la traficul rutier) și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a apreciat că cele întâmplate reprezintă un accident și nu un obicei în viața inculpatului, iar fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin aceasta aducându-se o infimă încălcare legii penale. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. raportat la art. 18 1 C. pen., a dispus achitarea inculpatului M.E.A. pentru fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Instanța de judecată a apreciat că poate dispune achitarea inculpatului conform art. 10 lit. b) 1 C. proc.

pen. și în situația în care în speță sunt incidente prevederile art. 320 1 C. proc. pen. Prevederile art. 320 1 C. proc. pen. nu înlătură din sfera de aplicabilitate soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. și nici nu impune instanței efectuarea cercetării judecătorești prin administrarea nemijlocită a probatoriilor. În consecință, prin sentința penală nr. 201/F din 23 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., a achitat pe inculpatul M.E.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului M.E.A. o amendă administrativă de 700 RON. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.E.A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia soluției de achitare a inculpatului, cuantumul eronat al cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul și individualizarea greșită a cuantumului amenzii cu caracter administrativ. În susținerea recursului, parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 16, 17 2 și 14 C. proc.

pen. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza nu numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de parchet este, în parte, fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează: Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în timpul procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect, apreciind instanța de fond că se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și aplicarea unei amenzi administrative acestuia. Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în ziua de 17 iulie 2011, în jurul orei 11.57, inculpatul M.E.A. a condus autoturismul pe bd. G.C.

din municipiul Galați, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată din data de 22 mai 2011. În mod corect a fost respinsă cererea parchetului de condamnare a inculpatului pentru fapta sus-menționată, întrucât aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatului, care nu are antecedente penale, cât și conduita manifestată pe parcursul procesului penal, de recunoaștere sinceră și regret a faptei, aspecte ce au condus la aprecierea că, prin conținutul ei concret, fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorilor apărare de lege și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Recursul formulat de parchet este admisibil, însă sub aspectul cuantumului amenzii administrative aplicate inculpatului. Astfel, Înalta Curte apreciază că, având în vedere că inculpatul a reiterat comportamentul contravențional ce a determinat, inițial, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, cât și scopul educativ al amenzii administrative, se impune majorarea amenzii administrative aplicate inculpatului de la 700 la 1.000 RON. Sub aspectul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat inculpatul, Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect stabilite de instanța de fond și nu se impune majorarea acestora.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței penale nr. 201/F din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să caseze în parte sentința penală atacată și, rejudecând în fond, să majoreze amenda administrativă aplicată inculpatului de la 700 RON la 1.000 RON. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței penale nr. 201/F din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat M.E.A. Casează în parte sentința penală atacată și, rejudecând în fond, majorează amenda administrativă aplicată inculpatului de la 700 RON la 1.000 RON. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat M.E.A., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2012.