ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3682/2009

Asupra recursului penal de față.

Prin Sentința penală nr. 186 din 1 iulie 2009, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C.A. împotriva Rezoluției

nr. 501/II-2/2009 din 8 aprilie 2009, emisă de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a obligat-o la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că la data de 8 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie

plângerea formulată de petenta C.A. în calitate de administrator al S.C. A.

S.R.L. Vârtoaje împotriva rezoluției din 8 aprilie 2009 emisă de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reține instanța de fond că la data

de 22 februarie 2007 petenta C.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria

Roșiorii de Vede cu o plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.I.,

sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a susținut că acesta, punând în executare Sentința civilă nr. 351 din 18

februarie 2005 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, și-a îndeplinit în mod

defectuos atribuțiile, cauzând o vătămare intereselor legitime ale S.C. A.

S.R.L., al cărei asociat unic și administrator este petenta.

Prin Rezoluția din 26 februarie

2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, competent în raport de

calitatea persoanei față de care s-a formulat plângerea penală, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceasta sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

Rezoluția a reținut în esență că:

- prin Sentința civilă nr. 351 din

18 februarie 2005 a Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a admis acțiunea formulată

de reclamanta S.C. M. S.R.L. prin administrator C.G. împotriva pârâtului C.I.,

dispunându-se obligarea acestuia la restituirea mai multor utilaje agricole;

- hotărârea a fost pusă în mod legal

în executare, iar învestirea executorului judecătoresc A.I. s-a făcut de

asemenea cu respectarea prevederilor legale;

- atât creditorul cât și debitorul

au afirmat ca o parte dintre bunurile ce formau obiectul executării silite se

află la domiciliul numitului N.I., care a confirmat această împrejurare, astfel

încât ele au fost identificate și lăsate în custodia sa, așa cum rezultă și din

depoziția martorului F.M.;

- faptul că actualmente petenta

susține că bunurile aparțin S.C. A. S.R.L. nu poate conduce la concluzia

vreunei vinovății penale a executorului judecătoresc, dimpotrivă, acesta a

acționat în conformitate cu dispozitivul cuprins în titlul executoriu, în

limita prevederilor legale care reglementează executarea silită mobiliară.

Această soluție a fost confirmată

prin Rezoluția nr. 501/II-2/2009 din 8 aprilie 2009 a Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată de petenta C.A..

Împotriva acestei rezoluții, în baza

art. 278

1

C. proc. pen. petenta a formulat plângere.

Prin Sentința penală nr. 186din 1

iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea petentei apreciind că

rezoluția atacată este legală și temeinică, înscrisurile existente la dosar

formând convingerea organelor de urmărire că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, fiind vorba doar de un

litigiu civil.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petiționara S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea

recursului, infirmarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet

pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 întrucât și-a îndeplinit defectuos

îndatoririle de serviciu trecând la executarea silită a unor bunuri ce

aparțineau S.C. A. S.R.L. și nu asupra bunurilor debitorului C.I..

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței aflate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte de fapt și de drept Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză

nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

În mod corect a reținut instanța de

fond că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul

judecătoresc A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen. este legală și temeinică, nerezultând indicii sub aspectul săvârșiri

infracțiunii reclamate.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză rezultă că executorul judecătoresc a acționat în baza unui titlu

executoriu constând în Sentința civilă irevocabilă nr. 351 din 18 februarie

2005 a Judecătoriei Roșiorii de Vede învestită cu titlu executoriu la cererea

S.C. M. S.R.L. în calitate de creditor împotriva debitorului C.I..

Actele premergătoare efectuate în

cauză dovedesc indubitabil că lucrurile asupra cărora s-a dispus executarea

silită aparțineau numitului C.I.. Ca atare susținerea petentei în sensul că

lucrurile ar fi aparținut S.C. A. S.R.L. nu sunt întemeiate.

De altfel, dacă petenta ar fi avut

vreo nemulțumire în raport de executarea silită avea posibilitatea formulării

unei contestații la executare și nu să formuleze plângere penală împotriva

intimatului care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, din lucrările

dosarului nerezultând indicii sub aspectul săvârșirii vreunei infracțiuni.

Față de considerentele arătate

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă recursul petentei ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.C. A. S.R.L. Vârtoape prin administrator C.A.

împotriva Sentinței penale nr. 186 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2009.