ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2319/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24 din 5 martie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționara A.A. împotriva rezoluției din 8 octombrie 2008 dată în

Dosarul nr. 289/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, petiționara a solicitat

efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc Z.C. pentru pretinsa

săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291, art. 250

alin. (1) - (3) și art. 217 alin. (1) C. pen., susținând, în esență, că la data

de 8 aprilie 2006, cu ocazia procedurii de executare silită a unei hotărâri

judecătorești, acesta ar fi distrus ușa de la apartamentul său, a injuriat-o și

a bruscat-o. A mai susținut că executarea silită s-a efectuat fără a exista o

hotărâre judecătorească definitivă, iar dosarul de executare a fost constituit

pe baza unor acte false, în sensul că, deși procedura de adjudecare a bunului

scos la licitație s-a finalizat la 18 noiembrie 2005, când s-a încheiat și

procesul-verbal de adjudecare, numărul respectivului act este format din două

numere de dosar.

Prin rezoluția din 8

octombrie 2008, dată în Dosarul nr. 289/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, în esență,

următoarele:

În ce privește

infracțiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că executarea silită s-ar

fi efectuat fără a exista o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens,

s-a reținut că aceasta a avut loc cu respectarea prevederilor legale, în baza

Sentinței civile nr. 12 din 21 martie 2006 din Dosarul nr. 4515/2006 al

Judecătoriei Iași, irevocabilă și executorie, prin care s-a autorizat intrarea

executorului în imobilul proprietatea reclamanților.

Referitor la

infracțiunile de fals și uz de fals, s-a reținut că faptele nu există, întrucât

cele două numere de dosare de executare au fost date deoarece au existat două

cauze în care s-au constatat datorii ale petenților către același creditor,

care au fost reunite, într-un singur număr de dosar de executare.

Prin rezoluția din 21

noiembrie 2008, dată în Dosarul nr. 1075/II/2/2008 de către procurorul general,

a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin plângerea depusă

la instanță, petiționara a criticat ambele rezoluții, solicitând trimiterea

cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc.

Instanța de fond,

prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei, reținând, în esență, următoarele:

Din actele

premergătoare efectuate a rezultat că executorul judecătoresc a efectuat

procedura de executare silită conform dispozițiilor legale, în baza Încheierii

nr. 12 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Iași, care a admis cererea Biroului

Executor Judecătoresc privind încuviințarea executării silite a titlului

executoriu, act de adjudecare și a autorizat intrarea acestuia în imobilul

dobândit.

S-a mai reținut că

Decizia civilă nr. 1418 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Iași, prin care

s-a admis contestația la executare formulată de copiii majori ai petiționarei

și s-a dispus anularea actului de adjudecare din 30 noiembrie 2005, este

ulterioară datei la care executorul judecătoresc a finalizat punerea în posesie

a numitei T.E., căreia i-a fost adjudecat apartamentul petiționarei la

licitație publică.

S-a mai reținut că nu

se confirmă nici susținerea petiționarei potrivit căreia executorul

judecătoresc ar fi cumpărat apartamentul pe numele său și l-ar fi înscris în

cartea funciară.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat în scris.

Recursul declarat de

petiționară împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus

respingerea plângerii formulată de petiționară, ca nefondată.

Din analiza actelor

premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în

conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de

fond în considerente.

Procedura executării

silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod

corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate în sarcina executorului judecătoresc.

Criticile recurentei

petiționare, referitoare la actele executorului judecătoresc, pot fi

soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57

din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale,

a căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, le-a urmat.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara

A.A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară A.A. împotriva Sentinței

penale nr. 24 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2009.