ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2012

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din 9 aprilie 2012, pronunțată în dosarul nr. 408/43/2011. A dispus, printre alte, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații V.A.O. în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Târgu Mureș. A fixat termen la 20 aprilie 2012, pentru discutarea arestării preventive. Curtea de Apel Târgu Mureș, în motivarea încheierii după ce indică rațiunile pentru care a admis probele, referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpații V.A.O.

și C.N., prin apărător ales, a reținut următoarele : Sub aspectul admiterii în principiu a cererii formulate se constată că faptele pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt sancționate cu pedepse ce nu depășesc 18 ani. Astfel, inculpatul V.A.O. este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, faptă sancționată cu pedeapsă între 2 și 12 ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., cu referire la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, complicitate la șantaj, sancționată cu pedeapsă între 7 și 12 ani închisoare. Inculpatul C.N. este cercetat pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 194 C. pen.

- șantaj, faptă sancționată cu pedeapsă între 7 și 12 ani închisoare. De asemenea, se constată că cererea formulată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 160 7 C. proc. pen., astfel că este admisibilă în principiu. În actuala fază procesuală, instanța a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților prin liberarea sub control judiciar. Până în prezent au fost audiați martorii acuzării, la termenul următor trebuind să fie audiați martorii inculpaților, propuși în apărare. Așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar, martorii încuviințați de către instanță, în vederea audierii la următorul termen de judecată, cunosc împrejurări legate de starea de fapt reținută în cauză. Prin urmare, este posibil ca odată puși în libertate inculpații să încerce să ia legătura cu martorii ce urmează a fi audiați, martorii putând fi influențați în declarații, de către inculpați.

Se apreciază că, și dacă s-ar interzice de către instanță ca inculpații să ia legătura cu martorii, există posibilitatea ca martorii, odată ce au luat cunoștință de faptul că inculpații sunt liberi, să fie rezervați în declarații, să ascundă anumite aspecte legate de starea de fapt pe care o cunosc, tocmai datorită calităților avute de inculpați anterior, respectiv comisar șef de poliție, inculpatul V.A.O. și agent șef de poliție, inculpatul C.N. În plus, instanța a apreciat că presupusele fapte comise de cei doi inculpați sunt deosebit de periculoase, iar timpul cât inculpații au stat în arest, aproximativ de 5 luni, în raport de natura faptelor și complexitatea dosarului, este unul rezonabil.

În opinia instanței, argumentele apărătorului inculpaților, formulate în cererea de liberare provizorie, de la fila 154 și expuse oral, cum că inculpații ar fi recunoscut starea de fapt ce rezultă din convorbirile și interceptările din cursul urmăririi penale, că nu există posibilitatea ca ei să revină în funcțiile deținute anterior, că s-a depășit termenul rezonabil al arestării și că au colaborat cu organele de urmărire penală nu sunt suficiente pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar. Pentru toate aceste considerente, cererea formulată a fost respinsă ca nefondată. Imediat, în ședință publică, după efectuarea pronunțării, cei doi inculpați V.A.O. și C.N.

au declarat recursuri, ce au fost înaintate acestei Curți, împreună cu dosarul nr. 408/43/2011/a1, la 10 aprilie 2012. Nici unul dintre cei doi inculpați nu a depus la dosar o motivare scrisă în legătură cu recursurile declarate, reiterând prin apărătorul din oficiu, motivele indicate de apărătorul ales, în cererile de liberare provizorie sub control judiciar. Examinând cele două recursuri împotriva încheierii atacate, în raport și de actele din dosar, Curtea constată că acestea sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, în deplină concordanță cu prevederile ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar.

Conform reglementării liberării provizorii sub control judiciar, aceasta nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârși o altă infracțiune sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte [art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen.]. Or, în speță, din probele administrate, prima instanță a constatat tocmai puterea de influență a inculpaților, foști comisar șef de poliție și, respectiv, agent șef de poliție, de a influența martorii în declarațiile pe care le vor da, cu privire la faptele comise și, implicit, la modul de înfăptuire a justiției, în cauză.

În raport cu cele arătate, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va trebuie să privească recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva încheierii din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondate și a le respinge, ca atare, menținând, astfel, încheierea respectivă. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariilor pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva încheierii din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 408/43/2011/a2. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 aprilie 2012.