ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2012

Asupra recursului de fa ță ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 mai 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Mureș, a admis cererea formulată de către inculpații S.L. și C.N. , prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Potrivit art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului S.L. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea T., jud. Harghita, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. pr. pen., înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului C.N. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea G., jud. Harghita, până la soluționarea definitivă a cauzei. În temeiul art. 145 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) lit. c) și f) C. proc. pen., pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, s-a dispus ca inculpații să respecte următoarele obligații: a) s ă se prezinte în fața autorităților judiciare ori de câte ori sunt chemați; b) inculpatul S.L. să se prezinte la Poliția localității T., jud. Harghita și inculpatul C.N.

să se prezinte la Poliția localității G., jud.Harghita (organe de poliție desemnate cu supravegherea), conform programelor de supraveghere care vor fi întocmite de aceste instituții sau ori de câte ori sunt chemați; c) s ă nu își schimbe locuința fără încuviințarea autorităților judiciare în fața cărora se află cauza; d) s ă nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) s ă nu se apropie de martorii C.D., M.P. și S.L. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect; f) s ă nu exercite funcțiile de comisar șef de poliție, inculpatul S.L. și agent șef de poliție, inculpatul C.N. și să nu desfășoare vreo activitate în exercitarea căreia au săvârșit fapta. A fost desemnat ă Poliția localității T., jud. Harghita, ca organ de supraveghere a executării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului S.L.

A fost desemnat ă Poliția localității G., jud.Harghita, ca organ de supraveghere a executării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului C.N. În baza art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor fixate, se va lua față de ei măsura arestării preventive. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților S.L. și C.N., dacă nu sunt arestați în alte cauze, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul S.L.) și nr. 42/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul C.N.) emise de Înalta Curte de Casa ție și Justiție în Dosarul nr. 379/43/2011, în baza încheierii penale nr. 4057 din 16 noiembrie 2011. A fost respins ă, ca nefondată cererea formulată de parchet, de menținere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.

S-au re ținut, în esență, următoarele: Inculpa ții S.L. și C.N. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Mureș și sunt cercetați în prezentul dosar, reținându-se în sarcina acestora comiterea următoarelor infracțiuni: 1. S.L. - trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 13 1 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 2. C.N. - șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

S-a re ținut că inculpatul V.A.O., în perioada mai-septembrie 2011, a pretins diferite sume de bani, din care a primit, în patru tranșe, 4.950 RON de la denunțătorul C.D., promițându-i în schimb că va interveni pe lângă subordonatul său - inspector H.l. - ofițer în cadrul Poliției Oraș. B., jud. Harghita și pe lângă procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, jud. Harghita, în scopul soluționării favorabile a Dosarului nr. 178/P/2011, în care denunțătorul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. S-a mai re ținut că același inculpat, în perioada ianuarie-octombrie 2011, profitând de funcția sa, în înțelegere cu inculpatul - agent șef de poliție C.N., în scopul obținerii de către acesta a sumei de 10.000 de euro, a contribuit la păstrarea temerii insuflate denunțătorului C.D.

de către inculpatul C.N., în sensul că, dacă nu-i va da acestuia suma pretinsă, acesta va face declarații incriminatorii în Dosarul 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, jud. Harghita, iar în situația în care îi va da suma de bani inculpatului C.N., acesta va face declarații care să permită adoptarea unei soluții favorabile denunțătorului C.D. În sarcina inculpatului C.N. s-a reținut că, având sprijinul șefului său - inculpatul V.A.O., în perioada ianuarie- octombrie 2011, l-a constr âns pe denunțătorul C.D. să-i dea suma de 10.000 de euro, amenințându-l că, dacă nu va primi această sumă, va face declarații incriminatorii în Dosarul 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, în care acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar dacă va primi această sumă, va face declarații în așa fel încât să permită adoptarea de către procuror a unei soluții favorabile denunțătorului.

Arestarea preventiv ă a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 4057 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 379/43/2011, pentru ambii inculpați fiind reținut ca temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pe seama inculpatului S.L. a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 iar pentru inculpatul C.N. a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/U din 16 noiembrie 2011. M ăsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost menținută ulterior, în condiții legale, prin încheierile de ședință din 14 decembrie 2011, 16 ianuarie 2012, 28 februarie și 20 aprilie 2012. S-a re ținut că până în prezent au fost audiați martorii acuzei și șase martori propuși de inculpați în apărare.

Analiz ând solicitarea parchetului, de menținere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, precum și solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a reținut că din probele administrate până în prezent, constând în declarațiile martorilor acuzei, declarațiile martorilor inculpaților, propuși în apărare, declarațiile inculpaților, procese verbale de redare a conținutului convorbirilor purtate de cei doi inculpați între ei și cu alte persoane, rezultă bănuiala legitimă că inculpații au comis o faptă penală. Din data de 20 aprilie 2012, c ând a fost analizată ultima dată oportunitatea menținerii inculpaților în stare de arest, instanța a audiat șase martori propuși de inculpați în apărare, în cauză urmând a fi audiați, la următorul termen de judecată, alți doi martori propuși de inculpați.

Așa cum rezultă din susținerile apărătorului inculpaților, acești doi martori cunosc împrejurări legate de starea de fapt, împrejurări care rezultă și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, propuși de inculpați. Potrivit art. 139 C. proc. pen. o măsură preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, în cazul de față, chiar dacă se apreciază că la dosar există date că inculpații au comis o faptă penală, că faptele presupus a fi comise sunt periculoase tocmai datorită faptului că inculpații le-au comis profit ând de calitatea pe care o aveau , în raport de faza procesuală actuală, s-a apreciat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea ulterioară a inculpaților în stare de arest.

Astfel, a șa cum rezultă din ultima încheiere prin care instanța a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați, din 20 aprilie 2012, unul din motivele menținerii arestării preventive a fost acela că în cauză urmează a fi audiați o serie de martori care cunosc starea de fapt și că este posibil ca aceștia să fie influențați în declarații de starea de libertate a inculpaților. În prezent acest motiv nu se mai justifică. Astfel, din cei opt martori încuviințați pentru inculpați, au fost audiați șase, doi martori neprezentându-se în vederea audierii. Cei doi martori, care urmează a fi audiați la termenul următor, cunosc aceleași împrejurări ca și ceilalți șase martori audiați, astfel că nu mai există riscul, denaturării stării de fapt, dacă inculpații vor fi puși în libertate.

De asemenea, întreg probatoriul cauzei a fost deja administrat, astfel că posibilitatea împiedicării aflării adevărului dacă inculpații vor fi judecați în stare de libertate nu mai este actuală. În raport de aceste considerente, precum și ținând cont de faptul că inculpații sunt arestați de peste șase luni, că la dosar nu există date că puși în libertate inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, instanța a apreciat că la acest termen se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Instanța a apreciat că prin luarea acestei măsuri se poate realiza și în continuare o bună desfășurare a procesului penal în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, cu atât mai mult cu cât libertatea persoanei este garantată în legislația română, iar privarea de libertate, prin detenție, este o măsură excepțională.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș, solicitând casarea încheierii atacate doar referitor la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și, rejudecând, respingerea cererilor ca neîntemeiate și menținerea măsurii arestării preventive, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat. Din examinarea lucr ărilor și actelor dosarului, rezultă că prima instanță a apreciat, în mod greșit, că în cauză temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și că sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați.

Potrivit Codului nostru de procedur ă penală, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și în prezent și nu s-au schimbat.

Astfel, instan ța trebuia să constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la primul temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

La aprecierea acestei din urm ă cerințe, Înalta Curte are în vedere natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați șantaj, complicitate la șantaj și trafic de influență, reflectat de calitatea inculpaților, pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a pronunțat încă o hotărâre în primă instanță, precum și de faptul că cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare. Cu privire la imposibilitatea inculpa ților de a influența aflarea adevărului în cauză, Înalta Curte apreciază că un astfel de argument nu este pertinent în condițiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanța de judecată are obligația de a administra în mod nemijlocit și contradictoriu probele în cursul cercetării judecătorești.

Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, care va continua cu administrarea probelor testimoniale în apărare, se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că se impune menținerea m ăsurii arestării preventive. În consecință, faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul comunității mici din care făceau parte și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte.

Pentru motivele mai sus-ar ătate, Înalta Curte constată că se impune menținerea arestării preventive pentru o bună desfășurare a procesului penal, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea, și care subzistă și în prezent, impun în continuare privarea de libertate iar, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate pentru atingerea acestui scop, astfel că se impune menținerea arestării preventive, cu consecința respingerii ca neîntemeiate, a cererile de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pentru aceste considerente, urmeaz ă ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 24 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011, privind pe intimații inculpați S.L.

și C.N. să fie admis, să fie casată, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, să fie respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați. Se va men ține măsura arestării preventive a inculpaților. Onorariul ap ărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe l ângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 24 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011, privind pe intimații inculpați S.L. și C.N. Caseaz ă, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați. Men ține măsura arestării preventive a inculpaților. Onorariul ap ărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpa ți, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitiv ă. Pronun țată în ședință publică, azi 1 iunie 2012.