ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de
fa
ță
;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din 24 mai
2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011, sesizată prin rechizitoriul
întocmit de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Mureș, a
admis cererea formulată de către inculpații S.L.
și C.N.
, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării
preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de
domiciliu.
Potrivit
art. 139 alin. (1) cu referire la art. 145 C. proc. pen., a
înlocuit măsura arestării
preventive a inculpatului S.L. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a
nu părăsi localitatea T., jud. Harghita, până la soluționarea definitivă a
cauzei.
Potrivit art. 139
alin. (1) cu referire la art. 145 C. pr. pen.,
înlocuiește măsura arestării
preventive a inculpatului C.N. cu măsura preventivă a obligării acestuia de a
nu părăsi localitatea G., jud. Harghita, până la soluționarea definitivă a
cauzei.
În
temeiul art. 145 alin. (1
1
) și alin. (1
2
) lit. c) și f)
C. proc. pen., pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi
localitatea, s-a
dispus ca inculpații să
respecte următoarele obligații:
a)
s
ă
se prezinte în fața
autorităților judiciare ori de câte ori sunt chemați;
b)
inculpatul S.L.
să se prezinte la
Poliția localității T., jud. Harghita și inculpatul C.N. să se
prezinte la Poliția localității G., jud.Harghita
(organe de poliție
desemnate cu supravegherea), conform programelor de
supraveghere care vor fi întocmite de aceste
instituții sau ori de câte
ori sunt chemați;
c)
s
ă
nu își schimbe
locuința fără încuviințarea autorităților judiciare în fața cărora se află
cauza;
d)
s
ă
nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)
s
ă
nu se apropie de
martorii C.D., M.P.
și S.L. și să nu
comunice cu aceștia direct sau indirect;
f)
s
ă
nu exercite funcțiile de comisar șef de poliție, inculpatul
S.L. și agent șef de
poliție, inculpatul C.N. și să nu desfășoare vreo activitate în exercitarea
căreia au săvârșit fapta.
A fost desemnat
ă Poliția localității T.,
jud. Harghita, ca
organ
de supraveghere a executării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului S.L.
A fost desemnat
ă Poliția localității G.,
jud.Harghita, ca
organ
de supraveghere a executării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului C.N.
În baza art. 145 alin. (2
2
) C. proc. pen., a
atras atenția inculpaților
că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii dispuse
sau a
obligațiilor fixate, se va lua față
de ei măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de
îndată în libertate a
inculpaților S.L.
și C.N., dacă nu sunt arestați în alte cauze, de sub puterea mandatelor de
arestare preventivă nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul S.L.) și nr.
42/U din 16 noiembrie 2011 (inculpatul C.N.) emise de Înalta
Curte de Casa
ție și Justiție în Dosarul
nr. 379/43/2011, în baza încheierii penale nr. 4057 din 16 noiembrie 2011.
A
fost respins
ă,
ca nefondată cererea formulată de parchet, de menținere a măsurii arestării
preventive a celor doi inculpați.
S-au
re
ținut, în esență, următoarele:
Inculpa
ții S.L. și C.N. au
fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Direcției
Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Mureș și sunt cercetați
în
prezentul dosar, reținându-se în sarcina acestora comiterea
următoarelor infracțiuni:
1.
S.L.
-
trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 257 C.
pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și
complicitate la
șantaj, faptă prevăzută și
pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen.
raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 13
1
din Legea
nr. 78/2000, ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2.
C.N. -
șantaj,
faptă prevăzută și pedepsită de art. 13
1
din Legea nr. 78/2000 cu
referire la art. 194 alin. (1) C. pen.
S-a re
ținut că inculpatul V.A.O.,
în perioada mai-septembrie 2011, a pretins diferite sume de bani, din care a
primit, în patru tranșe, 4.950 RON de la denunțătorul C.D., promițându-i în
schimb că va
interveni pe lângă
subordonatul său - inspector H.l. - ofițer în
cadrul Poliției Oraș. B.,
jud. Harghita și pe lângă procurori din
cadrul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, jud. Harghita, în
scopul
soluționării favorabile a Dosarului nr. 178/P/2011, în care denunțătorul este
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
S-a
mai re
ținut că același inculpat,
în perioada
ianuarie-octombrie 2011, profitând de funcția sa, în înțelegere cu inculpatul -
agent șef de poliție C.N., în scopul obținerii de către acesta a sumei de
10.000 de euro, a contribuit la păstrarea temerii insuflate denunțătorului C.D.
de către inculpatul C.N., în sensul că, dacă
nu-i va
da acestuia suma pretinsă, acesta va face declarații
incriminatorii în Dosarul 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Toplița,
jud. Harghita, iar în situația în
care îi va da suma de bani inculpatului
C.N., acesta va face declarații
care să permită adoptarea
unei soluții
favorabile denunțătorului C.D.
În
sarcina inculpatului C.N. s-a reținut că, având sprijinul șefului său -
inculpatul V.A.O., în perioada ianuarie-
octombrie 2011, l-a
constr
âns pe denunțătorul C.D. să-i
dea suma de 10.000 de
euro, amenințându-l că, dacă nu va primi
această
sumă, va face declarații incriminatorii în Dosarul 178/P/2011
al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, în care acesta este cercetat
pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, iar dacă va primi această sumă, va
face declarații în așa fel încât să permită
adoptarea
de către procuror a unei soluții favorabile denunțătorului.
Arestarea
preventiv
ă
a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 4057 din 16 noiembrie 2011
pronunțată de Înalta Curte
de Casație și
Justiție în Dosarul nr. 379/43/2011, pentru ambii inculpați fiind reținut ca
temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Pe seama inculpatului
S.L.
a
fost emis
mandatul de arestare preventivă
nr. 41/U din 16 noiembrie 2011 iar
pentru inculpatul C.N. a fost emis
mandatul de arestare preventivă nr. 42/U din 16 noiembrie 2011.
M
ăsura arestării
preventive a celor doi inculpați a fost menținută ulterior, în condiții legale,
prin încheierile de ședință din 14 decembrie 2011, 16 ianuarie 2012, 28
februarie și 20 aprilie 2012.
S-a
re
ținut
că până în prezent au fost audiați martorii acuzei și șase martori propuși de
inculpați în apărare.
Analiz
ând solicitarea
parchetului, de menținere a măsurii arestării preventive a celor doi inculpați,
precum și solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive
cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a reținut că din
probele administrate până în prezent, constând în declarațiile martorilor acuzei,
declarațiile martorilor inculpaților, propuși în apărare, declarațiile
inculpaților, procese verbale de redare a conținutului convorbirilor purtate de
cei doi inculpați între ei și cu alte persoane,
rezultă bănuiala legitimă că inculpații au comis o faptă penală.
Din
data de 20 aprilie 2012, c
ând a fost analizată ultima
dată oportunitatea menținerii inculpaților în stare de arest, instanța a
audiat șase martori propuși de
inculpați în apărare, în cauză urmând
a fi audiați, la următorul termen
de judecată, alți doi martori propuși
de
inculpați. Așa cum rezultă din susținerile apărătorului inculpaților,
acești
doi martori cunosc împrejurări legate de starea de fapt, împrejurări care
rezultă și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, propuși de
inculpați.
Potrivit
art. 139 C. proc. pen.
o măsură preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă atunci când s-au
schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Ori, în cazul
de față, chiar dacă se apreciază că la dosar
există date că inculpații
au comis o faptă penală, că faptele presupus a
fi comise sunt
periculoase tocmai datorită
faptului că inculpații le-au comis
profit
ând de calitatea pe care o aveau
, în raport de faza procesuală actuală, s-a
apreciat că
s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
arestării
preventive și la menținerea
ulterioară a inculpaților în stare de arest.
Astfel, a
șa cum rezultă din
ultima încheiere prin care
instanța a
menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați,
din 20
aprilie 2012, unul din motivele menținerii arestării preventive
a fost acela că în cauză urmează a fi audiați o
serie de martori care
cunosc starea
de fapt și că este posibil ca aceștia să fie influențați în
declarații
de starea de libertate a inculpaților. În prezent acest motiv nu se mai
justifică.
Astfel,
din cei opt martori
încuviințați pentru inculpați, au fost
audiați șase, doi
martori neprezentându-se în vederea audierii. Cei doi martori, care urmează a
fi audiați la termenul următor, cunosc aceleași împrejurări ca și ceilalți șase
martori audiați, astfel că nu mai există riscul, denaturării stării de fapt,
dacă inculpații vor fi puși în libertate. De asemenea, întreg probatoriul
cauzei a fost deja
administrat, astfel că
posibilitatea împiedicării aflării adevărului dacă inculpații vor fi judecați
în stare de libertate nu mai este actuală.
În
raport de aceste considerente, precum și ținând cont de faptul că inculpații
sunt arestați de peste șase luni, că la dosar nu
există date că puși în libertate inculpații ar încerca să zădărnicească
aflarea
adevărului, instanța a apreciat că la acest termen se poate dispune înlocuirea
măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea de domiciliu. Instanța a apreciat că prin luarea acestei
măsuri se poate realiza și în continuare o bună desfășurare a procesului penal
în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, cu atât mai mult cu cât libertatea
persoanei este garantată în legislația română, iar privarea de
libertate, prin detenție, este o măsură
excepțională.
Împotriva
încheierii sus-menționate, a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș, solicitând
casarea încheierii atacate doar referitor la dispoziția de înlocuire a măsurii
arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și, rejudecând,
respingerea cererilor ca neîntemeiate și menținerea măsurii arestării
preventive, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Examin
ând hotărârea atacată
prin prisma criticilor formulate
și din
oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
constată că recursul parchetului este fondat.
Din
examinarea lucr
ărilor
și actelor dosarului, rezultă că prima instanță a apreciat, în mod greșit, că
în cauză temeiurile care
au impus luarea
măsurii arestării preventive s-au schimbat și că sunt
întrunite condițiile
pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de
inculpați.
Potrivit Codului
nostru de procedur
ă
penală, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este
condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe
probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai
mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare
expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza
luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, prevăzute de
art.
148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și în prezent și nu s-au
schimbat.
Astfel, instan
ța trebuia să
constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege
sus-menționat:
inculpații au săvârșit
infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detențiunii pe viață sau
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate
prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la primul temei,
în
practica C.E.D.O., s-a stabilit că
menținerea detenției este justificată atunci
când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre
următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în
parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de
distrugere a probelor, riscul presiunii asupra
martorilor, pericolul de
dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi
tulburată ordinea publică.
La
aprecierea acestei din urm
ă cerințe, Înalta Curte are în vedere natura și gradul
deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați
șantaj, complicitate la șantaj și trafic de influență, reflectat de calitatea
inculpaților, pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a
pronunțat încă o hotărâre în primă instanță, precum și
de faptul că cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare.
Cu privire la imposibilitatea inculpa
ților
de a influența aflarea adevărului în cauză, Înalta Curte apreciază că un astfel
de argument
nu
este pertinent în condițiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar
instanța de judecată are obligația de a administra în mod nemijlocit și
contradictoriu probele în cursul cercetării
judecătorești.
Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află
în faza de
cercetare judecătorească, care va continua cu administrarea probelor
testimoniale în apărare, se constată că din actele și lucrările dosarului se
relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că se
impune menținerea
m
ăsurii arestării
preventive.
În consecință,
faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în
libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui
sentiment de insecuritate în rândul comunității mici din care făceau parte și a
unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de
fapte.
Pentru motivele mai
sus-ar
ătate,
Înalta Curte constată că se impune menținerea arestării preventive pentru o
bună desfășurare a procesului penal, apreciind că temeiurile care au determinat
arestarea, și care subzistă și în prezent, impun în continuare privarea de
libertate iar, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment
procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate
pentru atingerea acestui scop, astfel că se impune menținerea arestării
preventive, cu consecința respingerii ca neîntemeiate, a cererile de înlocuire
cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru
aceste considerente, urmeaz
ă ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș
împotriva încheierii din 24 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.
408/43/2011, privind pe intimații inculpați S.L. și C.N. să fie admis, să fie
casată, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, să fie respinse cererile
de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.
Se va men
ține măsura arestării
preventive a inculpaților.
Onorariul
ap
ărătorului
desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 25 RON, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe l
ângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva încheierii din 24 mai 2012 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011, privind pe intimații inculpați S.L. și C.N.
Caseaz
ă, în parte,
încheierea atacată și, rejudecând, respinge cererile de înlocuire a măsurii
arestării preventive formulate de inculpați.
Men
ține măsura arestării
preventive a inculpaților.
Onorariul
ap
ărătorului
desemnat din oficiu pentru intimații
inculpa
ți, în sumă de câte 25 RON, se va
plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitiv
ă.
Pronun
țată
în ședință publică, azi 1 iunie 2012.