ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 3002, raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților V.A.O. și C.N.

A fost respinsă ca nefondată cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații V.A.O., comisar șef de poliție, șeful poliției orașului Borsec, jud.Harghita, și C.N., agent șef de poliție, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Mureș în sarcina acestora reținându-se comiterea următoarelor infracțiuni:

Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă prin încheierea nr. 4057 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 379/43/2011, pentru ambii inculpați fiind reținut ca temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Sub aspectul prev. art. 143 C. proc. pen., al existenței probelor sau indiciilor temeinice că s-a comis o faptă penală, Curtea de Apel a constatat că în cauză nu au intervenit elemente noi, că până la acest moment procesual, au fost audiați inculpații, care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, susținând și că recunosc în totalitate conținutul înregistrărilor telefonice sau ambientale aflate la dosarul cauzei.

S-a constatat că declarațiile date de inculpați în fața instanței nu aduc elemente noi, de natură a răsturna presupunerea rezonabilă că aceștia au comis o faptă penală, arătându-se că au fost audiați martorii acuzării, care și-au menținut declarațiile date anterior, nerelevând aspecte noi în cauză.

Din coroborarea acestor declarații, precum și a proceselor verbale de redare a conținutului convorbirilor purtate între cei doi inculpați cu denunțătorul sau cu alte personae, rezultă elemente de natură a contura starea de fapt reținută în rechizitoriu și descrisă mai sus.

În ceea ce privește temeiul de drept al arestării celor doi inculpați, prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a apreciat că și acesta subzistă sub ambele condiții, atât a pedepsei prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi fost comise, mai mare de 4 ani închisoare, cât și a pericolului concret pentru ordinea publică, care subzistă și este actual.

Astfel, sub aspectul primei condiții, s-a constată că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, prevăzute de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și de art. 26 C. pen. cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen., în ce îl privește pe inculpatul V.A., respectiv fapta prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen., în ce îl privește pe inculpatul C.N., sunt sancționate cu pedepse ce depășesc 4 ani închisoare.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a pericolului concret pentru ordinea publică, s-a apreciat că și acesta subzistă și este dovedit în situația ambilor inculpați.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică s-a reținut că acesta rezultă din faptul că inculpații se presupune că au comis faptele pentru care sunt cercetați profitând de calitatea pe care o aveau, respective, de comisar șef de poliție, inculpatul V.A. și agent șef de poliție, inculpatul C.N., arătându-se că dacă aceștia ar fi puși în libertate, ar crea în rândul colectivității de unde provin și nu numai, acel sentiment de insecuritate, de pericol, specific pericolului concret pentru ordinea publică.

Instanța a încuviințat 8 martori în apărarea inculpaților și este foarte posibil ca puși în libertate inculpații să încerce să ia legătura cu martorii sau există posibilitatea ca martorii, odată ce au luat cunoștință de faptul că inculpații sunt liberi, să fie rezervați în declarații, să ascundă anumite aspecte legate de starea de fapt pe care o cunosc, tocmai datorită calităților avute de inculpați anterior, respective, comisar șef de poliție, inculpatul V.A.O., și agent șef de poliție, inculpatul C.N.

În plus, instanța a apreciat că presupusele fapte comise de cei doi inculpați sunt deosebit de periculoase, iar timpul cât inculpații au stat în arest, respectiv 5 luni, în raport cu natura faptelor și complexitatea dosarului, este unul rezonabil.

Împotriva acestei încheieri, inculpații V.A. și C.N. au declarat, în termen legal, recurs, solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpații fiind trimiși în judecată - V.A.O. - trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., C.N. - șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Or, în contextul recrudescenței infracțiunilor de corupție, lăsarea în libertate a unor inculpați care săvârșesc astfel de fapte prezintă un pericol concret vădit pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a activității specifice a justiției, iar pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatiilor V.A.O. și C.N., context în care examinarea cererilor privind înlocuirea acestei măsuri cu o alta mai puțin restrictivă devine inutilă.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.O. și C.N. împotriva încheierii din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 408/43/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.