ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin Încheierea de ședință nr. 8/C din data de 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 379/43/2011, s-a dispus: ”În baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen., respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Târgu Mureș de arestare preventivă a inculpaților V.A.O. sub aspectul infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, modificată și complicitate la șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen. și C.N. sub aspectul infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 149

1

alin. (1

2

) C. proc. pen., cu referire la art. 146 alin. (11

1

) C. proc. pen. și art. 145

1

C. proc. pen., ia față de fiecare dintre inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9 noiembrie 2011.

În baza 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara stabilește în sarcina inculpaților următoarelor obligații:

a) să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție se află locuința ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie de denunțătorul C.D., precum și de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În baza art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen., atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

O copie a încheierii de comunică inculpaților, Poliției orașului Toplița și Postului de poliție Gălăuțaș, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții în vederea respectării obligațiilor care îi revin.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Suma de 100 RON va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Mureș.»

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin propunerea înregistrată la data de 09 noiembrie 2011 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a solicitat luarea măsurii arestului preventiv pentru 29 de zile față de Cms. șef V.A.O., șeful Poliției orașului Borsec, județul Harghita și agent șef C.N., agent șef de poliție în cadrul Poliției orașului Borsec, județul Harghita, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la șantaj, prev. de art. 26 C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu art. 194 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul V.A.O. și pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu art. 194 alin. (1) C. pen.

În motivarea propunerii s-au arătat următoarele:

La data de 12 septembrie 2011, s-a înregistrat denunțul numitului C.D. împotriva inculpaților - Cms. șef V.A.O. - șeful Poliției Oraș Borsec și agent șef de poliție C.N. din cadrul Poliției Oraș Borsec, depus inițial la D.G.A. - Biroul Teritorial Harghita, fiind astfel înregistrat Dosarul cu nr. 64/P/2011.

Din probele administrate în faza actelor premergătoare s-a stabilit următoarea stare de fapt:

Denunțătorul C.D. este administrator și asociat unic la SC C.T. SRL Sărmașu, județul Harghita, societate ce are ca principal obiect de activitate „exploatare forestieră și vânătoare".

La data de 19 ianuarie 2011, o persoană care lucra pentru SC C.T. SRL Sărmașu, județul Harghita, a fost oprită în trafic, în zona Oraș Borsec, în timp ce transporta material lemnos. Conform declarației denunțătorului, în aceiași zi, în jurul orelor 20

30

, a fost contactat telefonic, de către colegul său - martorul D.T., care i-a cerută să se ducă în zona Oraș Borsec, spunându-i de faptul că acel transport cu material lemnos a fost oprit în trafic de către agentul de poliție - inculpatul C.N., cunoscut în zonă cu porecla „X”.

Ajuns la locul unde a fost oprită în trafic autoutilitara, între denunțătorul C.D. și inculpatul - agent șef C.N. s-a iscat o altercație, pe motiv că acesta din urmă a ridicat documentele autoutilitarei, spre verificare. Din actele ridicate de la Poliția Oraș Borsec a reieșit faptul că în cursul zilei de 19 ianuarie 2011, inculpatul - agent șef C.N. și martorul agent șef A.P. făceau parte din Planul de acțiune pe linie de silvicultură, aprobat de către șeful Poliției Oraș Borsec, inculpatul - Cms. șef V.A.O. Din declarația denunțătorului C.D., a martorului D.T. și chiar din declarația inculpatului C.N. a reieșit faptul că acesta din urmă se cunoștea de mai mulți ani cu denunțătorul. În cele din urmă s-a întocmit de către inculpatul C.N. și martorul A.P. - ambii agenți șefi de poliție în cadrul Poliției Oraș Borsec, un proces-verbal, iar materialul lemnos a fost descărcat la Ocolul Silvic Borsec și scos pentru valorificare după aproximativ 2 luni. Urmarea altercației care a avut loc la data de 19 ianuarie 2011, inculpatul - agent șef C.N. a formulat o plângere penală împotriva denunțătorului C.D., sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor de loviri și alte violențe și amenințare, plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița sub nr. 178/P/2011. Această plângere a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița abia la data de 22 martie 2011. Ulterior, în cursul lunii mai 2011, conform declarației denunțătorului C.D., pe telefonul său mobil cu nr. 0743..... a fost contactat telefonic de către inculpatul - Cms. șef V.A.O., care i-ar fi transmis faptul că subordonatul său - inculpatul C.N. a depus o plângere penală împotriva sa și că „.. este o problemă foarte gravă, deoarece acesta te-a băgat la ultraj ..".

În cadrul aceleiași discuții, inculpatul - Cms. șef V.A.O. l-a invitat pe denunțător la sediul Poliției Oraș Borsec ca să „.. vedem cum putem să-i rupem gâtu” la problema asta .." și i-a cerut ca a doua zi dimineața să se întâlnească cu inculpatul C.N. la stația PP de pe raza municipiului Toplița. Conform acestei înțelegeri, a doua zi dimineața denunțătorul C.D. s-a întâlnit cu inculpatul C.N., ocazie cu care acesta din urmă i-ar fi spus: „.. ce te-ai gândit, cotizezi sau mergi în instanță .. ?" și că „.. faci rost de 10.000 de euro, urgent, că avem nevoie și dosarul moare, am hotărât lucrul acesta împreună cu șeful Poliției, în caz contrar nu vom mazili dosarul ..". Cu ocazia declarației, în calitate de făptuitor, dar și în cadrul declarației de învinuit, inculpatul C.N. a recunoscut faptul că i-a pretins denunțătorului suma de 10.000 de euro, respectiv „.. eu i-am spus clar că doar dacă vine cu suma de 10.000 de euro îmi retrag plângerea față de dumnealui. Această întâlnire a avut loc când Dosarul cu nr. 178/P/2011 era la Poliția Borsec". În urma acestei întâlniri, denunțătorul C.D. a declarat că l-a sunat pe șeful Poliției - inculpatul V.A.O., care i-ar fi transmis telefonic faptul că ceea ce i-a spus inculpatul C.N. nu a fost o glumă și că situația este foarte gravă, cerându-i în acest sens o întâlnire.

La propunerea denunțătorului, cei doi au stabilit să se întâlnească în acea zi la sediul firmei acestuia din localitatea Sărmaș, județul Harghita. În cadrul acestei întâlniri, necontestată de altfel nici de inculpatul V.A.O. în cadrul declarației de făptuitor, acesta din urmă i-a solicitat denunțătorului o sumă de bani, spunându-i că îl va ajuta în schimb cu soluționarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița în care denunțătorul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj: „.. fă rost de banii ăștia, că eu te ajut cu "X" (n.n. inculpatul C.N.), îl conving să-și retragă plângerea, să nu ajungi în instanță, că-i grav de tot cu tine acolo ..".

Deși nu au făcut referire la o sumă concretă, în cele din urmă denunțătorul i-a promis inculpatului V.A.O. că-i va da o sumă de bani, cu condiția să fie ajutat în soluționarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011. A doua zi dimineața, denunțătorul C.D. s-a deplasat în municipiul Toplița, la restaurantul soției inculpatului - Cms. șef V.A.O., ocazie cu care i-a înmânat acestuia suma de 2.000 de RON. Cu ocazia audierii în calitate de făptuitor, dar și în cadrul declarației de învinuit, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a recunoscut faptul că a solicitat o sumă de bani denunțătorului C.D., în vara anului 2011, după ce Dosarul nr. 178/P/2011 a fost înregistrat la Poliția Oraș Borsec, însă acesta a mai declarat faptul că suma respectivă a solicitat-o cu titlu de împrumut, cu termen scadent în luna decembrie 2011. În cadrul aceleiași declarații, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a negat categoric că i-ar fi promis denunțătorului C.D. că va interveni pe lângă subordonatul său - inspectorul H.I. din cadrul Poliției Oraș Borsec și pe lângă procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița, pentru soluționarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011, însă probele administrate au dovedit că poziția inculpatului V.A.O. este nesinceră.

La invitația inculpatului - Cms șef V.A.O., denunțătorul C.D. s-a deplasat în zilele următoare la sediul Poliției Oraș, Borsec, unde, în biroul șefului, a fost invitat și inculpatul C.N., care, potrivit declarației denunțătorului C.D., „.. s-a așezat cu fundul pe biroul șefului său ..''' și astfel au început negocierile între aceștia. După mai multe discuții între denunțător și inculpați, în cele din urmă inculpații s-au arătat mulțumiți de oferta denunțătorului, aceea de a primi suma de 2.500 de euro, pentru ca în schimb inculpatul C.N. să facă declarații în Dosarul 178/P/2011, în așa fel încât să se permită adoptarea de către procuror a unei soluții favorabile denunțătorului. În cadrul aceleiași discuții, inculpatul C.N. a solicitat ca în schimbul sumei de 2.500 de euro să i se dea de către denunțător un camion de 40 mc de material lemnos - buștean (echivalentul a 2.500 de euro), de o anumită esență, însă denunțătorul a refuzat această pretenție a inculpatului, arătând că ar avea nevoie de exploatarea a peste 200 de mc material lemnos pentru a obține bușteanul solicitat de către inculpatul C.N. La finalul negocierilor dintre denunțător și inculpați, la propunerea acestora din urmă, cu toții s-au deplasat la un restaurant din zonă, pentru a servi masa, contravaloarea acesteia fiind achitată de către denunțător. La restaurant a fost invitat și martorul D.T., care a confirmat această întâlnire și care a arătat că pe parcursul discuției avute la acest local, în permanență s-a vorbit de afacerile celor doi inculpați și la sumele de bani pe care aceștia le-au pretins denunțătorului în vederea soluționării favorabile a dosarului în care acesta este cercetat. Ulterior vizitei avute la sediul Poliției Oraș Borsec, denunțătorul C.D. a fost contactat în mai multe rânduri de către inculpatul - Cms. șef V.A.O., care i-a solicitat și alte sume de bani. Deși inițial a refuzat să-i mai remită vreo sumă de bani, în cele din urmă denunțătorul C.D. a declarat că i-a dat martorului D.T. suma de 450 de RON, care la rândul său i-a înmânat-o inculpatului - Cms. șef V.A.O., în stația PP din municipiul Toplița. Pretinderea și primirea efectivă a sumei de 450 de RON de către inculpatul - Cms. șef V.A.O. a fost confirmată și de martorul D.T. în cadrul declarației sale din data de 07 octombrie 2011.

Ulterior remiterii acestor sume de bani, inculpatul - Cms. șef V.A.O. i-a mai cerat denunțătorului C.D. alte sume de bani, pe care denunțătorul le-a onorat tocmai în ideea ca inculpatul - Cms. șef V.A.O. să „.. mătrășească dosarul" și „.. că-l va pune pe C. să facă o cerere de retragere a plângerii formulate împotriva mea". Conform declarației denunțătorului C.D., în perioada imediat următoare inculpatul - Cms. șef V.A.O. a formulat și alte pretinderi de sume de bani. Astfel, cu ocazia unei vizite făcute la sediul firmei sale din comuna Sărmaș, la solicitarea inculpatului - Cms. șef V.A.O., i-a remis acestuia suma de 2.000 de RON, iar la câteva zile personal i-a înmânat acestuia suma de 500 de RON, într-o parcare din municipiul Toplița. Cu ocazia audierii, în calitate de învinuit, în prezența apărătorului ales, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a recunoscut faptul că în vara acestui an, după înregistrarea Dosarului nr. 178/P/2011 la Poliția Oraș Borsec, a solicitat, cu titlu de împrumut, denunțătorului C.D. suma de 1.000 de euro, recunoscând că ulterior a primit, în două tranșe, suma de 2.300 de RON, respectiv suma de 2.000 i-a fost înmânată de denunțător la restaurantul soției sale din municipiul Toplița, iar suma de 300 de RON i-a fost înmânată de către denunțător prin intermediul martorului D.T., în stația PP din municipiul Toplița. Fiind întrebat dacă a mai solicitat și alte sume cu titlu de împrumut denunțătorului, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a declarat, în prezența apărătorului ales, că a fost singura dată când a formulat o astfel de pretenție denunțătorului.

După depunerea denunțului la D.G.A. - Biroul Județean Harghita, mai exact pe la jumătatea lunii septembrie 2011, denunțătorul C.D. a declarat că a fost din nou contactat de către inculpatul - Cms. șef V.A.O., care i-a cerut în mod imperios să facă rost de suma de 2.500 de euro, spunându-i totodată că-i dă un termen limită până la data de 30 septembrie 2011. La această solicitare telefonică, denunțătorul C.D., conform declarației, l-ar fi asigurat pe inculpatul - Cms. șef V.A.O. că după data de 01 octombrie 2011, societatea sa o să înceapă activitatea, că o să facă rost de cei 2.500 de euro, pe care îi va înmâna. La data de 09 octombrie 2011, denunțătorul C.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul - Cms. șef V.A.O. pentru a-l întreba care este stadiul Dosarului 178/P/2011. În cadrul acestei discuții, inculpatul - Cms. șef V.A.O. i-a spus acestuia că dosarul a fost trimis la Parchet, dar l-a asigurat că lucrurile se pot rezolva și acolo: „.. se poate și acum"; „.. trebuie discutat serios, și văd cât .. O soluție tăt există, dăo dracului .. Păi tot .. Se poate. Te poți împăca acolo", după care l-a invitat să-l caute la sediul Poliției Oraș Borsec pentru a discuta împreună cu inculpatul C.N. Urmarea acestei invitații, la data de 11 octombrie 2011, denunțătorul C.D. s-a prezentat la sediul Poliției Oraș Borsec pentru a purta o discuție cu cei doi inculpați. Această discuție a fost înregistrată ambiental în baza Autorizației emisă de Curtea de Apel Târgu Mureș. Ajuns la sediul Poliției, inculpatul - Cms. șef V.A.O. i-a cerut denunțătorului să discute într-o primă fază cu inculpatul C.N.: „.. apăi, discutați o țâră bă și ios aici și mereți și videți, no".

În cadrul discuției dintre cei doi, denunțătorul l-a întrebat pe inculpatul C.N. ce știe de dosar și cum se mai poate rezolva soluționarea favorabilă a acestuia, în condițiile în care a fost trimis de către Poliția Oraș Borsec cu propunere de declinare la Parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.

Inculpatul C.N. l-a asigurat însă pe denunțător că se poate rezolva dosarul și în această fază, deoarece el încă nu a fost audiat și că „.. eu la urmă pot să spun că-i așa sau pot să spun că nu-i așa". În cadrul discuției dintre cei doi, inculpatul C.N. i-a spus denunțătorului că nu știe care a fost discuția dintre șeful său - inculpatul - Cms. șef V.A.O. și martorul - inspector H.I. și nu înțelege de ce acesta din urmă nu a mai ținut dosarul și de ce l-a trimis la Parchet pentru ultraj: „Pentru că io știu că o trimes ca ultraj, că i-am zis mă, mai lasă-l o săptămână. Întreabă-l pe el ce-o vorbit. (n.n. vadă O.). Eu nu am vorbit. Pentru că io am zâs, mă nu mă interesează, faceți ce, treaba voastră, când o să vină io știu, io de-aia mi-am dat declarație la procuroare, întreabă pe procuroare dacă am dat declarație, că o vrui să mă audieze, n-am vrut să dau declarație, am zis chemați-l pe el și o zâs că, până la urmă m-o sunat ea pe mine și mi-o cerut numărul de telefon al tău", însă l-a asigurat în permanență pe acesta că dosarul oricum se poate soluționa favorabil: „.. nu înseamnă că, că aia, aia se poate retrage cum se poate, eu dau declarație". Ulterior, denunțătorul C.D. a fost invitat în biroul șefului Poliției - inculpatul - Cms. șef V.A.O., unde denunțătorul și-a arătat teama că dosarul în care este cercetat a fost trimis la Parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.

În permanență inculpatul - Cms. șef V.A.O. a încercat să-l asigure pe denunțător că lucrurile se pot rezolva și la Parchet și i-a cerut să facă rost de bani să-i dea inculpatului C.N., pentru ca ulterior acesta să facă declarații în dosar, în așa fel încât să se permită adoptarea unei soluții favorabile. În cele din urmă, în birou a fost invitat și inculpatul C.N. Inculpatul - Cms. șef V.A.O. le-a cerut acestora, imperios, „hai să o rupem odată .. voi trebe să vă împăcați".

Pentru a-i crea impresia denunțătorului că are influență pe lângă procurorul D.A., pentru ca acesta să dea o soluție favorabilă în Dosarul 178/P/2011, după ce inculpatul C.N. va face declarații, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a contactat-o de pe telefonul din birou pe aceasta, spunându-le celor doi că o sună pentru a-i primi la ea, să „.. o rupeți odată". Astfel, inculpatul - Cms. șef V.A.O., contactându-o pe d-na procuror D.A., i-a spus acesteia: Am aicia doi distinși oameni în apropierea mea, ăăă, eu fiind pe post de mediator, îi vorba de colegu și de dl. C. și am înțeles că dânșii își strâng mâna acuma, chiar procedează la, la actul fizic efectiv în fața mea, se și pupă .. No, deci eu am reușit acuma, nu s-o pupat direct pe gură, da pe obraz, ha, ha, ha, ce să zâc eu, acum dumneavoastră când decideți să, să-l chemați, mă rog, și pe colegii și să găsească soluția optimă și ideală. No, rămâne atuncia să vă contacteze". După apelul telefonic efectuat către procurorul D.A., atât inculpatul V.A.O., cât și inculpatul C.N. i-au cerut implicit denunțătorului să facă rost de suma de bani, asigurându-l în schimb că doar inculpatul C.N. este cel care decide dacă încadrarea juridică pentru plângerea formulată împotriva denunțătorului în Dosarul nr. 178/P/2011 este sau nu ultraj. Astfel, inculpatul C.N. a arătat că: „.. eu decid dacă-i ultraj sau nu .. H. mie nu-mi poate să-mi ieie declarație odată, înțelegi? Iar procurorul care, pe mine nu m-o audiat nimeni, pe mine să mă întrebe .. i-o sunt acela care spun îi ultraj sau nu-i ultraj ai înțeles .. eu decid dacă-i ultraj sau nu!".

Pentru a-i întări și mai mult convingerea denunțătorului că totul depinde de declarațiile inculpatului C.N., inculpatul - Cms. șef V.A.O. i-a spus acestuia: „Deci ai înțeles, deci îi declarația lui .. Da, el nu se simte ultragiat și n-o fost. Care-i problema? Ultragiat îi, dacă vă împăcați .. voi trebe să mereți să vă rezolvați .. No atunci mereți mâine, ascultați-mă ce vă spun eu. Că nu-i de lăsat .. Tu nu trebe să știi. Tu trebe să meri cu lecția învățată, treaba ta ce-ai zâs, vă întâlniți și am terminat discuțiile .. Da, hotărâți-vă ca să știu și eu o dată, că eu mi-am pus obrazul .."". Ulterior acestei vizite la sediul Poliției Oraș Borsec, între cei doi inculpați au avut loc mai multe discuiții telefonice, în cadrul cărora aceștia l-au asigurat pe denunțător că, dacă vor primi suma de 10.000 de euro, inculpatul C.N. va face declarații în Dosarul 178/P/2011, astfel încât să poată fi adoptată o soluție favorabilă. Astfel, la data de 14 octombrie 2011, denunțătorul C.D. l-a contactat pe inculpatul C.N., ocazie cu care l-a întrebat dacă a fost la d-na procuror. Acesta i-a răspuns că nu, dar că: „.. dar nu se pune .. că depinde de .. le clarificăm, vedem ..'".

La data de 18 octombrie 2011, inculpatul C.N. l-a contactat pe denunțător, ocazie cu care i-a cerut în mod imperios ca până a doua zi să facă rost de bani și astfel să rezolve problemele: „.. meșterul, vezi că eu am discutat, până mâine la amiază, așa am discutat astăzi, până mâine la amiază vii cu banii și am clarificat lucrurile. Na! Cu echivalentul la, ce am discutat și am clarificat lucrurile. Deci până mâine la amiază .. că așa am discutat, așa vorbesc că mâine .. trebuie să clarificăm treburile până mâine la amiază". Aflându-se sub presiunea psihică cauzată de către inculpați, denunțătorul C.D. l-a contactat, la data de 19 octombrie 2011, pe inculpatul C.N. și l-a întrebat din nou cum se va rezolva dosarul în care este cercetat. Și de această dată inculpatul i-a cerut imperios să facă rost de bani, pentru că: „.. mi-a zis doamna ca să clarific, o zis că până joi. Până vineri na! .. Păi de ce nu mere împăcarea .. Bineînțeles. Dar eu nu că am vorbit, eu am clarificat. Treaba e clară, eu i-am explicat .. sunt cel care discută acolo și gata .. l-am explicat că deocamdată eu sunt cel care, parte vătămată, nu-i altcineva parte vătămată". În acest sens, s-a reținut că inculpatul C.N. a încercat să-i inducă și mai mult starea de teamă denunțătorului, că soluționarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 depinde doar de el, de inculpat și nu de punctul de vedere al procurorului: „.. deci nu depinde de altul”. În cursul aceleiași zile, denunțătorul, aflat într-o puternică stare de neliniște, l-a contactat și pe inculpatul - Cms. șef V.A.O., căruia i-a cerut lămuriri cu privire la mersul anchetei și la garanția că, dacă îi va da banii inculpatului C.N., dosarul în care este cercetat ca fi soluționat favorabil.

Astfel, inculpatul - Cms. șef V.A.O. i-a spus următoarele: „.. Măi, el trebuie audiat, (n. ton apăsat) El degeaba .. Nu ți-o spus atunci ăă .. D., Dumnezeule doamne. N-are rost să mai vorbim prin telefon. Hai că ți-am spus eu cum e treaba. Și pe el îl audiază. Care e problema? El stabilește ce s-o întâmplat, nu încadrarea juridică făcută de unul-altul .. Păi, ți-o spus și trebuie clarificată, dar n-o mai amâna nici tu, du-te și .. dracului, fute-o Doamne iartă-mă de gard, ce să zic eu?! Ce să zic eu altceva?! .. Rămâne în pizda mă-sii, că nu rămâne așa! Măi, omule deci du-te, ți-am spus doară, suntem bărbați, nu tufe, dă-o dracului! .. Dar cum cine, că el acolo la .. Mă, n-are .. Doamne iartă-mă. Lasă că uite, sună-mă dimineață și te trimăt cu el acolo. D'apăi ce să zic eu altceva?! .. Măi, dar ce să zic eu?! Discuția e discuție. Eu .. Mereți și nu mai are rost să mai tot vorbim prin telefon. Eu ce-am spus mențin și se poate .. Mereți acolo și rezolvați-vă treaba. Eu nu mai discut prin telefon, na. Mă înțelegi? .. Alea nu-s uriașe că ți-am zis că s-o redus la minimum, minimorum acolo, dă-le dracului să le ducă, na, ți-am spus eu că dacă e mare, orgoliile astea masculine de-am pulea".

Apropiindu-se tot mai mult termenul de remitere a sumei impuse de inculpatul C.N. pentru soluționarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 și neavând nicio certitudine că lucrurile se vor rezolva favorabil, denunțătorul C.D. i-a contactat pe ambii inculpați, neavând curajul să discute personal cu aceștia. Astfel, într-o primă fază, la data de 20 octombrie 2011, denunțătorul i-a trimis un mesaj telefonic inculpatului - Cms. șef V.A.O., prin care l-a întrebat ce s-a întâmplat cu banii pe care i-a dat și de ce nu s-a rezolvat problema dosarului său. La scurt timp, denunțătorul a fost contactat de inculpatul - Cms. șef V.A.O., care însă nu a negat efectiv primirea vreunei sume de bani, dar în permanență i-a cerut acestuia să nu mai vorbească la telefon: „.. Mă, scuză-mă! Atunci nu mai vorbesc, eu zic că tu te-ai stricat de cap .. Păi ne întâlnim, vii sus și vorbim .. Cu ce te-am înnebunit? Eu am fost mediator între voi, eu nu mă bag între poveștile tale? Păi nu? Am zis că mergeți în p .. calului și împăcați-vă! .. Tu ești drept nebun". Imediat după această discuție, inculpatul - Cms. șef V.A.O. l-a contactat pe subordonatul său, inculpatul C.N., ocazie cu care acesta din urmă i-a spus: „.. Vezi, ți-am spus eu că ăla-i un escroc măi omule măi .. măi i-am spus o treabă ca să vie, deci să vie la mine că dacă nu vine nu mai am ce discuta cu el. I-am spus că dacă nu vine înțelegi? ceea ce confirmă și mai mult faptul că între aceștia a existat permanent o înțelegere în scopul obținerii unor sume de bani de la denunțător. Ulterior acestei discuții dintre cei doi inculpați, inculpatul C.N. l-a contactat pe denunțător, asigurându-l în continuare că soluționarea favorabilă a Dosarului nr. 178/P/2011 depinde doar de declarațiile pe care el le va da, dacă va primi sau nu banii.

Astfel: „.. Măi ce ți-o făcut alții .. Măi C.! Ce o făcut, ce o gândit alții, nu seamănă cu ce am gândit eu! Ai înțeles! E treaba lor ce o făcut alții!! Că o făcut ăla, pe mine nu mă, asta e fix pu..! eu am depus o plângere împotriva ta pentru două aspecte. Clar. Na, ceea ce s-o întâmplat bun. Eu dacă mă înțeleg cu tine, la revedere, n-avem ce povestii eu cu X, cu Y, cu Z. Ce o făcut, e treaba lor ce o făcut băi! Dacă o vrut să facă să te belească .. dar nu te poate beli până când nu dau eu declarații. Eu dau declarații pentru că eu știu ce s-a întâmplat, nu ei! Eu n-am dat nici o declarație deocamdată, am făcut o plângere împotriva ta .. Ai înțeles? Eu dacă ajung cu tine la înțelegere, m-am împăcat, eu mă duc să-mi fac declarație și ceea ce îi și retrag. Doamne ajută, Sănătate în traiste .. Măi că ce o făcut, ce o gândit, că a analizat, e treaba lor cine analizează și cum analizează. Bun? Deocamdată eu am depus o plângere împotriva ta și eu pot retrage, înțelegi. Alții povestesc, poate să vorbească ce vrea. Și ăla, și ăla, și nu știu cine povestește. Nici nu mă interesează pe mine.". Din aceste discuții telefonice reiese faptul că libertatea morală a denunțătorului a fost aspru încălcată, acesta fiind supus unei stări de tensiune și de temere persistentă încă din luna ianuarie 2011: „.. dar cum mă dacă m-ați înnebunit voi .. după un an, după 10 luni de zile de hărțuire din .. de la măgarul ăla, acum ajung la procuror O.? Vor fi bani .. este că-i așa ?.. Dar nu mai pot măi .. Numai acolo îmi stă capul în continuu, nu mai pot concentra nici la volan măi. Nici la lucru măi ..".

Prin rezoluția dată în Dosarul nr. 64/P/2011, din data de 01 noiembrie 2011, ora 12

15

, s-a început urmărirea penală împotriva numitului - Cms. șef V.A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 - modificată și complicitate la șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele eu art. 33 lit. a) C. pen., iar prin Rezoluția din data de 01 noiembrie 2011, orele 12, s-a început urmărirea penală împotriva numitului C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanța dată în Dosarul nr. 64/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în data de 08 noiembrie 2011, s-a dispus reținerea învinuitului V.A.O. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 08 noiembrie 2011, ora 14 și până la data de 09 noiembrie 2011, ora 14

00

, iar prin Ordonanța din 08 noiembrie 2011, ora 15

00

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 - modificată și complicitate la șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prin Ordonanța dată în Dosarul nr. 64/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în data de 8 noiembrie 2011, s-a dispus reținerea învinuitului C.N. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 8 noiembrie 2011, ora 04 și până la data de 08 noiembrie 2011, ora 14

30

, iar prin Ordonanța din 8 noiembrie 2011, ora 15

10

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Inculpații au fost audiați și li s-a adus la cunoștință fapta reținută în sarcina lor, atât în această calitate, cât și în calitate de învinuiți, în prezența apărătorilor.

În raport cu probele administrate în cauză până în prezent, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dar și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, motive care în jurisprudența CEDO au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea.

Din datele rezultate până în acest moment și punctate mai sus s-a conchis că exista indicii temeinice în sensul art. 68

1

C. proc. pen., referitoare la comiterea infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați.

De asemenea, s-a considerat realizată dubla condiționalitate prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Infracțiunile de traficul de influență și șantaj sunt infracțiuni foarte grave, sancționate de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, a căror manifestare nu s-a diminuat în actuala etapă de evoluție a societății românești ci, dimpotrivă, a proliferat, în special, în rândul persoanelor aflate în funcții de autoritate publică, informațiile zilnice difuzate prin canale media reliefând o dezvoltare și rafinare a acestui gen infracțional.

Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică s-a arătat că și aceasta este îndeplinită și rezultă din analiza probelor de la dosar, după cum urmează:

Inculpații - Cms. șef V.A.O. și agent de poliție C.N. - ofițeri de poliție judiciară, au uzat în realizarea acestor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social de funcțiile deținute și de pretinsele relații cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița și ofițeri din cadrul Poliției Oraș Borsec, aflați în subordinea inculpatului V.A.O., pentru obținerea de foloase patrimoniale.

Starea de pericol social pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-au exercitat influența, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea instituțiilor de autoritate ale statului este afectată de acuzațiile de corupție tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare.

În cazul de față, săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, cum este traficul de influență și șantajul, implicând un polițist cu atribuții de conducere, coordonare și îndrumare a tuturor angajaților Poliției Oraș Borsec (în cazul inculpatului - Cms. șef V.A.O.) în activitatea de constatare și urmărire a infracțiunilor (în cazul ambilor inculpați), cu precădere prin natura relațiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a inculpaților să constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

În completare, s-a reținut că, gradul de pericol social al faptelor de corupție săvârșite de persoane care aplică legea este dat și de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumție de corupție suficient de rezonabilă, încât faptele necinstite reținute în sarcina acesteia să impună măsura arestării preventive, deoarece un polițist asupra căruia planează suspiciunea rezonabila de corupție abuzează de fapt de încrederea inerentă a funcției publice, iar faptele necinstite afectează direct, din păcate, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte, chiar dacă nu este directă în rândul opiniei publice, are efecte directe în imaginea poliției ca instituție, care nu poate fi dominată decât de supremația legii, iar măsura preventivă a arestării este întemeiată pe elementele substanțiale ce trebuie să asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente.

Inculpații au fost audiați de către judecătorul delegat în cadrul propunerii de arestare preventiv și au declarat că își mențin declarațiile date la procuror, recunosc convorbirile telefonice înregistrate și nu se fac vinovați de comiterea faptelor imputate.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală în raport cu dispozițiile legale incidente în materie s-au reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 149

1

C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă de judecătorul delegat prin încheiere dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. și respectiv există vreunul din cazurile expres prev. de art. 148 C. proc. pen.

Conform art. 143 C. proc. pen., inculpatul poate fi arestat preventiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. În acest sens reținem următoarea stare de fapt:

Inculpatul C.N. a participat împreună cu colegul său A.P. la o acțiune pe linie de silvicultură ocazie cu care au oprit un transport cu lemne care provenea de la firma denunțătorului C.D. Acesta din urmă, fiind anunțat de unul din angajații săi, s-a deplasat la locul unde făcea verificări inculpatul C.N. și colegul acestuia și l-a agresat verbal și fizic pe C.N.

După o perioadă de aproximativ două luni de zile inculpatul C.N. a depus plângere penală împotriva lui C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe și amenințare.

Inculpatul V.A.O. era prieten bun cu C.D. pe care l-a și anunțat că, C.N. a depus plângere împotriva sa și că ar fi bine să discute pentru a se împăca.

A doua zi dimineața C.D. l-a așteptat în dreptul stației PP din Toplița pe C.N. căruia i-a cerut să se împace, dar cel dintâi, i-a spus că se va împăca pentru o sumă consistentă de bani, aproximativ 10.000 euro.

Cu acea ocazie, fiind prezent și inculpatul V.A.O., acesta a spus că i se pare prea mare acea sumă.

Ulterior, dosarul a ajuns să fie instrumentat de un coleg al inculpaților din cadrul Poliției Borsec, numitul H.I. care a declarat că niciodată inculpații C.N. și V.A.O. nu i-au cerut să instrumenteze într-un anumit fel dosarul.

În timp ce dosarul se găsea la Poliția orașului Borsec, între inculpatul C.N. și C.D. au avut loc discuții pe tema împăcării căutând să ajungă la o înțelegere în privința sumei finale pentru care C.N. și-ar fi retras plângerea.

În tot acest timp, în virtutea relației de prietenie în care se găsea cu C.D., inculpatul V.A.O. a avut poziția de mediator între cei doi sus-menționați, cerându-le să se împace. Tot în virtutea prieteniei dintre ei, inculpatul V.A.O. a împrumutat de la C.D. suma de 2.300 RON. Considerăm că celelalte sume, pretins a fi date de C.D. inculpatului V.A.O., nu s-au dovedit că au fost date acestuia din urmă, declarațiile unor martori considerându-le a fi insuficiente pentru dovedirea celor arătate.

Ulterior, dosarul în care C.D. avea poziția de făptuitor față de plângerea inculpatului C.N., a fost instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița, unde poposește încă din 06 iunie 2011 cu propunerea inspectorului H.I. de cercetare pentru ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) C. pen.

Procurorul care a instrumentat acel dosar nu a dispus niciodată (cel puțin aceasta rezultă din probele depuse la dosarul cauzei noastre) schimbarea încadrării juridice în ultraj.

Procurorul de caz din acel dosar a declarat că nici unul dintre inculpați nu i-a cerut să instrumenteze dosarul în vreun anumit mod, dar nu a arătat de ce nu a fost dată o rezoluție până la momentul audierii sale la Direcția Națională Anticorupție, avându-se în vedere perioada lungă de timp, de când s-a înregistrat plângerea.

În această perioadă de timp a avut loc discuții telefonice între inculpați și C.D., discuții din care a rezultat că inculpatul V.A.O. a avut în continuare poziția de mediator între C.D. și C.N., cerându-le să se împace, să ajungă la un numitor comun și să încheie acel conflict dintre ei.

Inculpatul C.N. i-a cerut tot timpul lui C.D. să îi dea banii solicitați pentru că altfel nu se împacă. Este adevărat că a mai spus că declarația sa atârnă greu la dosar, că în funcție de aceasta se poate decide încadrarea juridică a lui C.D., de lovire sau ultraj. Apreciem că nu poate fi considerat șantaj faptul că acest inculpat i-a cerut insistent bani lui C.D. pentru a se împăca cu acesta, altfel dă declarația, în sensul de a se reține infracțiunea mai gravă. Opinăm că inculpatul C.N. nu l-a amenințat pe C.D. să-i dea bani pentru a obține în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul pentru că exista o plângere penală al cărei titular era acest inculpat, plângere prin care sesiza săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare de către C.D., iar pentru aceste infracțiuni este posibilă împăcarea părților, împăcare care poate fi condiționată de plata unor despăgubiri din partea făptuitorului.

Ori, de fiecare dată C.N. i-a cerut lui C.D. să-i dea despăgubiri pentru a se împăca cu el, astfel declarația sa va atârna greu la Parchet, dar indiferent ce ar fi declarat C.N. conchidem că decizia privind stabilirea încadrării juridice nu aparținea acestuia ci procurorului sau instanței, după caz.

Cât privește acuzele aduse inculpatului V.A.O., s-au arătat următoarele:

În privința acuzei de complicitate la șantaj, s-a menționat că nu există indicii ale comiterii acestei infracțiuni, deoarece, acest inculpat le-a cerut tot timpul lui C.N. și C.D. să se împace, nu i-a cerut niciodată lui C.N. să dea declarația într-un fel sau altul și nu a rezultat că ar fi existat o înțelegere între cei doi inculpați în sensul de a-l șantaja pe C.D.

Din discuțiile telefonice înregistrate și depuse ca probe de acuză a rezultat că V.A.O. i-a cerut lui C.D. să dea suma pretinsă pentru a se împăca cu inculpatul C.N. pentru că altfel, acesta nu-și retrage plângerea și nu îl poate determina să se împace fără îndeplinirea acestei condiții. Tot din aceste discuții telefonice rezultă că inculpatul V.A.O., i-a cerut lui C.N. să-l mai păsuiască pe C.D. pentru nu are destui bani.

Așadar, s-a conchis că, nu sunt indicii care să conducă la concluzia că inculpatul V.A.O., ar fi comis infracțiunea de complicitate la șantaj, nerezultând acest fapt, din probele administrate.

În privința acuzei de trafic de influență s-a reținut că tot din probele administrate nu rezultă că V.A.O., ar fi primit și pretins bani de la C.D. pentru a influența sau a lăsat să creadă că îl poate influența pe procurorul, care instrumenta cauza în care era implicat C.D., să închidă dosarul fără ca acesta din urmă să fie trimis în judecată.

Astfel, V.A.O. a jucat tot timpul rolul de mediator între cei doi și le-a cerut insistent să se împace. Faptul că a sunat pe procurorul de caz și i-a spus că cei doi se vor împăca pentru că au bătut palma chiar în fața sa, nu conduce la ideea că a lăsat să se creadă că îl poate influența pe procurorul de caz, atâta vreme cât cei doi nu s-au împăcat, această împăcare constând în satisfacerea pretențiilor bănești ale lui C.N. care avea calitatea de parte vătămată în plângerea sa.

Nu se poate vorbi de traficare de influență nici pe lângă C.N. sau H.I. pentru că V.A.O., nu a pretins că îi va influența să se împace și, respectiv să instrumenteze într-un anumit mod dosarul despre care am făcut vorbire mai sus.

Tot timpul inculpatul V.A.O. i-a spus lui C.D. să se împace cu C.N. pentru că numai așa acesta își va retrage plângerea, iar el, V.A.O., nu poate să facă nimic în această privință.

Faptul că, C.D., i-a dat bani lui V.A.O. nu este un argument că acesta din urmă i-a promis că va interveni pentru a se soluționa favorabil dosarul pentru că astfel lucrurile s-ar bate cap în cap, respectiv V.A.O. ar fi făcut, din poziția sa de șef al lui C.N., tot cei stătea în putință pentru a-l determina pe acesta din urmă să-și retragă plângerea sau să determine procurorul să dea rezoluție favorabilă lui C.D., în condițiile, în care, plângerea pentru lovire și amenințare era depusă, se pare, tardiv.

Ori, nu a făcut acest lucru, insistând, în virtutea relațiilor de prietenie în care se găsea de 20 de ani cu C.D. în împăcarea acestuia cu C.N. care, din poziția sa, s-a simțit profund lezat de agresiunile făcute asupra sa, în public de către C.D. și nu a acceptat o împăcare cu acesta decât în schimbul satisfacerii unor pretenții bănești.

În consecință, s-a considerat că nu sunt întrunite disp. art. 143 C. proc. pen.

Față de cele reținute, dar având în vedere că, mersul cercetărilor penale împotriva acestor inculpați trebuie să se desfășoare în deplină siguranță, s-a apreciat că se impune luarea față de aceștia a celei mai blânde măsuri restrictive, prev. de art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi țara.

II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu Mureș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, Înalta Curte, cu majoritate de voturi, a considerat că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor urma:

Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că, în conformitate cu dispozițiile art. 149

1

C. proc. pen. și art. 10 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale măsura arestului preventiv poate fi luată doar dacă se constată întrunite condițiile prevăzute la art. 143 C. proc. pen. și există unul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Or, cu această proiecție se reține că judecătorul învestit cu soluționarea cererii formulate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș față de inculpații Cms. șef V.A.O. și Agent șef C.N., s-a limitat la a face doar o analiză sumară a existenței sau inexistenței indiciilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., constatând inexistența acestora.

În analiza cererii formulate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, judecătorul a omis să analizeze existența vreunei condiții prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Înalta Curte are în vedere că motivarea judecătorului fondului în privința indiciilor cerute pentru existența art. 143 C. proc. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul C.N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, este una greșită.

Astfel, discuțiile dintre inculpatul C.N. și denunțătorul C.D. pe tema celor 10.000 de euro, au început imediat după incidentul din 19 ianuarie 2011.

În condițiile în care un comandant de poliție are ca atribuții de serviciu coordonarea, îndrumarea și controlul subordonaților, este de neacceptat apărarea inculpatului - Cms. șef V.A.O., însușită de prima instanță, cum că el a devenit mediator între un subordonat de-al său și un presupus infractor (fie el chiar și prieten), de la care profitând de această situație, a cerut o sumă de bani.

Din probele dosarului, implicit din înregistrările ambientale și interceptările efectuate în condițiile legii reiese cu certitudine că inculpatul C.N. i-a pretins denunțătorului C.D. suma de 10.000 euro, promițându-i în schimb că va da o declarație în dosarul în care acesta este cercetat pentru ultraj, astfel încât să se permită adoptarea unei soluții favorabile denunțătorului.

Fiind organ de cercetare penală, inculpatul C.N. știa că dosarul, fiind trimis la Parchet cu propunere de cercetare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj în cauză nu mai putea opera împăcarea, fapt susținut în permanență de denunțător.

Cu toate acestea, inculpatul C.N. l-a asigurat pe denunțătorul C.D. că doar de el va depinde soluția în acel dosar, deoarece el nu a fost audiat și tot el va stabili dacă e ultraj sau nu: ".. i-o sunt acela care spun, îi ultraj sau nu-i ultraj .. eu decid dacă-i ultraj ..".

De asemenea, este nepertinentă motivarea instanței de fond cum că sunt insuficiente probele care să dovedească că inculpatul - Cms. șef V.A.O. în fapt ar fi primit de la denunțător suma de 4.950 de RON (în mai multe tranșe), apreciind insuficiente proba cu martori.

În acest sens este nelegală soluția instanței de fond care a omis să constate că inculpatul șef V.A.O., în declarația sa, dată în prezența apărătorului ales, a recunoscut că a pretins de la denunțător suma de 1.000 de ero.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este suficientă pretinderii inculpatului, nefiind absolut necesară primirea efectivă a sumei de bani.

Din actele dosarului reiese că Dosarul nr. 178/P/2011 a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița abia la data de 21 septembrie 2011 (nu la data de 6 iunie 2011, cum a reținut instanța), prin referatul martorului H.I., prin care s-a făcut propunerea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor de „lovire sau alte violențe și amenințare, fapte prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (1) și art. 193 alin. (1) C. pen.” în fapta prevăzută de art. 239 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., respectiv infracțiunea de „ultraj".

Din declarația martorului H.I. reiese faptul că această propunere a făcut-o la sugestia procurorului D.A., cea care supraveghează activitatea de cercetare penală a Poliției Oraș Borsec.

Într-adevăr, inculpatul C.N., cu ajutorul inculpatului - Cms. șef V.A.O., la momentul când a solicitat suma de bani de la denunțător, știind că dosarul este deja declinat pentru ultraj, avea știința că declarația poate genera o soluție de neîncepere a urmăririi penale sau scoatere de sub urmărire penală, după caz (pe lipsa elementelor constitutive).

În ceea ce privește interpretarea probelor administrate față de inculpatul Cms. șef V.A.O., Înalta Curte are în vedere că și în acest caz este lipsită de suport factual motivarea primei instanțe conform căreia inculpatul Cms. șef V.A.O. permanent le-a cerut celor doi să se împace și că nu i-a cerut niciodată inculpatului C.N. să dea declarații într-un anume fel, nefăcându-se dovada că între ei ar fi existat o înțelegere, în sensul de a-l șantaja pe denunțătorul C.D.

Așa cum s-a arătat mai sus, rolul inculpatului - Cms. șef V.A.O. era acela de a coordona, îndruma și conduce întreaga activitate a Poliției Oraș Borsec și nicidecum aceea de mediator între un subordonat și un presupus infractor cercetat într-un dosar înregistrat la unitatea de poliție pe care o conduce sau să-i ceară subordonatului să-l păsuiască pe presupusul infractor până acesta face rost de-o sumă de bani, pe care i-o înmâneze pentru retragerea plângerii într-un dosar de ultraj.

Inculpatul - Cms. șef V.A.O. - ofițer de poliție judiciară, știa că Dosarul nr. 178/P/2011 a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița cu propunere de declinare pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, dar cu toate acestea el a continuat să fie mediator și să încerce o împăcare într-un dosar în care urmărirea penală se exercita din oficiu.

Mai mult, inculpatul - Cms. șef V.A.O., a arătat, în prezența apărătorului ales, că deși nu are atribuții de anchetă, neavând Dosarul nr. 178/P/2011 în lucru, l-a luat de la subordonatul său H.I. și s-a dus la Parchet, unde a discutat cu procurorii ce soluție s-ar putea adopta.

În cadrul vizitei efectuate de denunțătorul C.D. la Poliția Oraș Borsec, înregistrat ambiental, inculpatul - Cms. șef V.A.O. a contactat-o telefonic pe procurorul D.A. și i-a cerut să găsească o soluție, să-i primească pe cei doi, pentru că aceștia s-au împăcat:”.. acum dumneavoastră când decideți să, să-l chemați, mă rog, și pe colegu și să găsească soluția optimă și ideală. No, rămâne atuncia să vă contacteze ..".

Tot astfel, în privința infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului - Cms. șef V.A.O., se are în vedere că judecătorul fondului a apreciat eronat că inculpatul - Cms. șef V.A.O. nu a făcut altceva decât să medieze un conflict dintre inculpatul C.N. și denunțător și că le-a cerut insistent să se împace. De asemenea, judecătorul a apreciat faptul că, dacă inculpatul - Cms. șef V.A.O. l-a sunat pe procurorul de caz, nu se poate interpreta ca o intervenție pe lângă acesta, deoarece așa-zisa împăcare nu a avut loc între cei doi.

Prima instanță a mai arătat faptul că nu se poate vorbi de o traficare a influenței pe lângă inculpatul C.N. sau martorul H.I., în condițiile în care nimeni, până în prezent, nu a arătat că în cauză ar exista indicii de săvârșire a infracțiunii de trafic de influență pe lângă inculpatul C.N.

Or, este împotriva legii conduita acestui inculpat, șef al unei unități de poliție orășenești, știind că este înregistrat la unitatea sa cu un dosar în lucru, pentru care nu operează împăcarea, să solicite persoanei cercetate o sumă de bani cu titlu de împrumut.

În același plan este contrară legii, conduita inculpatului nominalizat să ceară o sumă de bani, chiar și sub formă de împrumut de la un presupus infractor și să intervină, în paralel, pe lângă subordonatul său și pe lângă acest presupus infractor să se împace într-